Pretenţii. Sentința nr. 6804/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6804/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 8374/118/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6804
Ședința publică din data de 09 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, cerere formulată de reclamanții I. E. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C., C. M. R. (CNP_) cu domiciliul în C. . ., B. M. G. (CNP_) cu domiciliul în C. . . ., D. A. G. (CNP_) cu domiciliul în C. . . și E. E. (CNP_) cu domiciliul în C. . . ., toți cu domiciliul procesual ales în C. . . județul C. la cabinet avocat I. Ghiulfer-Aisun în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în București .. 28-30 sector 1.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 09.06.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantele I. E., C. D.-R., B. M.-G., D. A.-G. și E. E. au în chemat în judecată M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.500 lei - reprezentând cheltuieli de judecată aferente recursului judecat în dosarul civil nr._/118/2012. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.
În motivarea cererii, reclamantele arată că au chemat în judecată MECTS pentru a le elibera diplomele de licență, că instanța de fond a admis acțiunea, prin hotărârea pronunțată în ds._/118/2012, iar recursul promovat de pârâta din prezenta cauză a fost respins prin decizia nr.1513 pronunțată de Curtea de Apel C. la 02.09.2013.
Menționează reclamantele că în recurs au fost reprezentate de avocat I. Ghiulfer-Aisun, că reprezentantul convențional nu a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată avansate pentru faza recursului (câte 700 lei pentru fiecare reclamantă), urmând să fie obținute pe cale separată.
În drept reclamantele au invocat dispozițiile art.453 c.pr.civ.
În probațiune, reclamantele au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare la data de 16.01.2015, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta arătat că nu rezultă din practicaua hotărârii că avocatul reclamanților ar fi menționat instanței de recurs să ia act că va solicita recuperarea cheltuielilor pe cale separată. Susține pârâta că în situația de speță există o conivență între avocat și clienții săi sub aspectul cheltuielilor de judecată și solicită a se face aplicarea art.451 alin.2 c.pr.civ.
În drept, pârâta a invocat art. 205 c.pr.civ.
În probațiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 544/17.03.2015, Tribunalul C. - Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în considerarea disp. art.132 alin.1 c.pr.civ., a stabilit competența în favoarea Judecătoriei C., instanță căreia – conf.alin.3 al dispoziției legale menționate, i-a fost trimis de îndată dosarul.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.04.2015 sub nr._ .
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri depuse la dosar și a dispus atașarea dosarului_/118/2012.
Analizând actele și lucrările instanța reține următoarele:
Reclamantele I. E., C. D. R., B. M. G., D. A. G. și E. Elenea au beneficiat de serviciile avocatului I. Ghiulfer Aisun conform delegației de la fila 68 din dosarul nr._/118/2012 al Curții de apel C. și a achitat onorariul avocatului în cuantum de 3500 lei (câte 700 lei fiecare), conform chitanțelor de la filele 11-14 din dosarul nr._ al Tribunalului C. emise la data de 25.08.2013.
Dosarul civil nr._/118/2012 al Curții de apel C. a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1513/CA/02.09.2013 prin care instanța a respins ca nefondat recursul contencios administrativ fiscal formulat de către pârâta M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului în contradictoriu și cu reclamantele din prezenta cauză.
Instanța apreciază că chiar dacă potrivit art. 452 c.pr.civ. nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului în dosarul civil nr._/118/2012 al Curții de apel C., nu poate conduce la concluzia inadmisibilității solicitării cheltuielilor pe cale separată.
Potrivit art. 453 alin. 1 c.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Instanța reține că acest text constituie baza atragerii răspunderii civile a părții care se află în culpă procesuală, căzând în pretenții, această din urma noțiune desemnând situația în care fie partea care a început un proces a pierdut prin respingerea cererilor sale, fie împotriva părții chemate în judecată au fost admise cererile reclamantului.
Potrivit art. 1357 alin. 1 c.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.
Prin urmare, textul art. 453 c. proc. civ. reprezintă o aplicație a principiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie având ca temeiuri de drept textele citate în paragraful anterior, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată de către partea care a pierdut un proces, stând culpa procesuală a acestei părți fie de a fi început un proces pe care l-a pierdut, fie de a fi determinat o persoană să introducă acțiune în justiție pentru valorificarea drepturilor sale.
Astfel, urmează ca instanța să analizeze dacă sunt îndeplinite în cauză cerințele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
Prima condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acțiunea ori inacțiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.
În cauza de față, fapta ilicită imputată este reprezentată de promovarea unei cereri de chemare în judecată de către pârâta din prezentul dosar în contradictoriu cu reclamantele din prezentul dosar, cerere care a fost respinsă în mod definitiv.
În ceea ce privește prejudiciul suportat de reclamant, acesta constă în cheltuielile de judecată efectuate în cadrul dosarului civil nr._/118/2012 al Curții de apel C. reprezentând onorariu avocat în cuantum de 3500 lei conform chitanțelor de la filele 11-14 din dosarul civil nr._ al Tribunalului C. emise la data de 25.08.2013.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs constă în aceea că reclamantele au fost obligat să facă o . cheltuieli de judecată cauzate tocmai de cererea de recurs formulată de către pârâta in dosarului civil nr._/118/2012 al Curții de apel C.
Vinovăția pârâtei constă în culpa sa procesuală care rezultă din însăși soluția pronunțată în cadrul litigiului cu privire la care se solicită cheltuielile de judecată, și anume decizia civilă nr. 1513/CA/02.09.2013 pronunțata de Curtea de apel C..
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale deoarece cererea promovată de pârâtă a fost respinsă ca nefondată, iar conflictul care a declanșat litigiul nu s-a datorat culpei reclamantelor din prezentul dosar și potrivit art. 453 alin. 1 c. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să ii plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Cu privire la cuantumul onorariului de avocat solicitat cu ocazia soluționării cererii de recurs din cadrul dosarului nr. nr. 1513/CA/02.09.2013 pronunțata de Curtea de apel C., instanța apreciază că nu este rezonabil prin raportare la diligențele depuse de către reprezentantul convențional al reclamantelor și la obiectul dosarului.
În cauza S. și alții c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Este real faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, însă prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile alegate.
La aprecierea caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată instanța va ține seama de obiectul cererii de chemare în judecată, de complexitatea cauzei, precum și de activitatea depusă de avocat. Astfel instanța reține că onorariul de avocat în cuantum 3500 depășește complexitatea cauzei, aceasta fiind de o complexitate relativ redusă care nu a necesitat un probatoriu complex, recursul fiind soluționat la primul termen, iar activitatea apărătorului a constat doar în reprezentarea reclamantelor la un singur termen de judecată și prin urmare, va reduce onorariului la suma de 2000 (câte 500 lei pentru fiecare reclamantă).
Instanța nu poate nega existența unui onorariu de succes pe care părțile să-l fi inclus în cheltuielile de judecată și eventual voalat în cuprinsul contractului de asistență juridică, însă apreciază că acesta nu poate fi pus în integralitate în sarcina celui care cade în pretenții.
De asemenea, instanța precizează că procedând la aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 c.pr.civ. instanța nu cenzurează contractul de asistență juridică, ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată pe care trebuie să le suporte partea căzută în pretenții.
Prin urmare, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele I. E., C. D. R., B. M. G., D. A. G. și E. Elenea în contradictoriu cu pârâta M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și va obliga pârâta să plătească reclamantelor suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cadrul dosarului nr._/118/2012 constând în onorariu avocat.
Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă în cadrul prezentului dosar, instanța apreciază că potrivit art. 453 alin. 1 c.pr.civ, la baza obligației de plată a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, însă culpa se apreciază in funcție de toate împrejurările cauzei și de atitudinea procesuală.
Instanța apreciază că deși chitanțele au fost emise la data de 25.08.2013, înainte de soluționarea căii de atac a recursului prin decizia civilă nr. 1513/CA/02.09.2013 de către Curtea de Apel C., reclamantele au adoptat o atitudine procesuală indiferentă cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în cadrul dosarului nr._/118/2012, rezervându-și în mod tacit dreptul de a solicita pe cale separată aceste sume de bani.
Deși prezenta cerere de chemare în judecată este admisibilă, instanța nu poate reține culpa procesuală a pârâtei, necesitatea introducerii prezentei cereri de chemare în judecată datorându-se culpei reclamantelor. Reclamantele fiind în posesia documentelor justificative a cheltuielilor de judecată aveau la dispoziție drept cale de urmat pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, în principal, o cerere accesorie în cadrul dosarului nr._/118/2012, scutită de plata taxei de timbru, evitându-se astfel efectuarea unor noi cheltuieli de judecată cu introducerea unei cereri principale separate (taxă de timbru, onorariu avocat).
De asemenea, faptul că reclamantele au cunoscut cuantumul cheltuielilor de judecată în cadrul dosarului nr._/118/2012 și nu au relevat acest fapt instanței care a soluționat dosarul nr._/118/2012 denotă un comportament neglijent sau rea credință și astfel este inechitabil ca atitudinea procesuală a reclamantelor să atragă noi obligații în sarcina pârâtei.
Pe cale de consecință, întrucât nu se constată necesitatea cheltuielile avansate de către reclamantele în cadrul prezentului dosar și astfel, cheltuielile nu sunt imputabile părții căzute în pretenții, instanța va respinge ca nefondată cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele I. E. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C., C. D. R. (CNP_) cu domiciliul în C. . . ., B. M. G. (CNP_) cu domiciliul în C. . ., D. A. G. (CNP_) cu domiciliul în C. . . . și E. Elenea (CNP_) cu domiciliul în C. . ., toți cu domiciliul procesual ales în C. . . județul C. la cabinet avocat I. Ghiulfer-Aisun în contradictoriu cu pârâta M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în București .. 28-30 sector 1.
Obligă pârâta să plătească reclamantelor suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cadrul dosarului nr._/118/2012 constând în onorariu avocat.
Respinge ca nefondată cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./17.06.2015.
tehnored.F.M/23.06.2015.
emis 6 comunicări..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7124/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
