Pretenţii. Sentința nr. 7810/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 7810/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 8906/212/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.7810

Ședința publică din data de 29.06.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: SINCU-B. A. I.

GREFIER: M. E. S.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR și pe pârâta G. A., având ca obiect pretenții.

Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea data de 29.06.2015, hotărând următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei deduse judecății constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. A., obligarea acesteia la plata sumei de 4861,64 lei reprezentând contravaloare agent termic pentru perioada 31.12._13 și a sumei de 1558,14 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada cuprinsă între data scadenței facturilor și iunie 2013, cu consecința obligării la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii se învederează că, la data de 20.07.2010, între Orașul Năvodari și Asociația de Proprietari_ s-a încheiat un contract de prestări servicii prin care reclamanta se obliga să distribuie agent termic către locatarii blocului 35 EST, iar aceștia se obligau să achite contravaloarea agentului termic. Ca urmare a furnizării agentului termic la apartamentul proprietatea pârâtei, au fost emise factrui fiscale pentru suma de 4861,64 lei, iar ca urmare a neachitării lor, s-au calculat majorări. Se mai arată că, deși nu există un contract în sensul de „instrumentum”, acesta există în sensul de „negotium iuris”, concretizat prin furnizarea energiei termice și emiterea facturilor către pârâtă, precum și prin confirmarea debitelor la data de 18.07.2013.

În drept, au fost invocate disp.art.969 C.Civ .

Pârâta, căreia i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată în condițiile art.201 alin.1) C.Proc.Civ., nu a formulat întâmpinare.

În probațiune a fost încuviințată proba cu înscrisuri și cea cu interogatoriul pârâtei.

Față de perioada în care au fost emise facturile exhibate de reclamantă, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința sumelor aferente perioadei 31.12._11.

Analizând cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune, în conformitate cu disp.art.248 alin.1) C.Proc.Civ., instanța reține următoarele:

Pretențiile reclamantei derivă din emiterea unor facturi fiscale, pentru perioada 31.12._13.

Potrivit disp.art.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil prin raportare la momentul nașterii raporturilor juridice dintre părți, „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”. De asemenea, potrivit art.3 din același act normativ, termenul de prescripție general este de 3 ani, iar potrivit art.7 începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

În soluționarea acestei excepții, instanța are în vedere și disp.art.201 din Legea 71/2011, potrivit cu care prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, dar și pe cele ale art.2512 N.C.Civ., în raport de care ultima prestație pentru care se analizează din oficiu excepția prescripției este cea din 30.09.2011, anterioară intrării în vigoare a noului cod.

Astfel, în cazul de față, prin raportare la data emiterii facturilor și a scadenței acestora, instanța apreciază că în ce privește pretențiile aferente perioadei 31.12._11 (atât debit principal, cât și accesorii - majorări de întârziere), termenul de prescripție al dreptului material la acțiune era deja împlinit la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Totodată, instanța urmează a înlătura apărările reclamantei, legate de întreruperea cursului prescripției printr-un act începător de executare, reprezentat de notificarea nr.1746/18.07.2013, apreciind că acest înscris nu se circumscrie noțiunii de „act începător de executare”, cu atât mai mult cu cât prevederile art.16 lit.c) din Decretul nr.167/1958 privesc prescripția dreptului de a cere executarea silită.

Nu este incident nici cazul de întrerupere invocat de reclamantă ce constă în necontestarea de către pârâtă a facturilor emise, caz asimilat ipotezei de la art.16 lit.a) din Decret, respectiv recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Deși în doctrină s-a acceptat că recunoașterea poate fi atât expresă, cât și tacită, în egală măsură s-a afirmat și că ea trebuie să fie neîndoielnică.

Astfel, faptul că pârâta nu a contestat facturile emise nu reprezintă, în accepțiunea instanței, o recunoaștere tacită neîndoielnică a dreptului reclamantei, motivele pasivității pârâtei putând fi multiple.

Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința sumei de 1461,08 lei reprezentând contravaloare energie termică și 206,66 lei reprezentând majorări de întârziere, aferente perioadei 31.12._11.

Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:

Între reclamantă și Asociația de Proprietari_ a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr.24 din 20.07.2010, în cuprinsul căruia se menționează că, în completarea contractului, se vor încheia convenții individuale cu fiecare consumator din condominiu.

Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.

Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul cadru inițial – nr.24/20.07.2010 și facturile emise pe numele pârâtei, instanța reține că între părțile din litigiu eu existat raporturi juridice contractuale, fără ca lipsa formei materiale a acestora să afecteze valabilitatea convenției părților.

Astfel, dacă pe baza înscrisurilor depuse, reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâți, instanța reține că pârâtei îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.

Instanța urmează a face și aplicarea dips.art.358 C.Proc.Civ. și, față de lipsa nejustificată a pârâtei de la interogatoriu, va interpreta această împrejurare ca un început de dovadă în foloul reclamantei, cu privire la existența raporturilor juridice, a cuantumului debitului și a neexecutării culpabile a obligațiilor.

În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că acestea au fost calculate de la scadență și până în luna iunie 2013, urmând a se reține prevederile art. 42 alin.10) din Legea 51/2006, potrivit cu care neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, care se datorează începând cu prima zi după data scadenței și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să poată depăși valoarea facturii.

Aceste dispoziții se coroborează și cu prevederile art. 38 alin.1) lit.a) din Legea nr.325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie electrică, care prevede că utilizatorii de energie termică au obligația de a achita la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor.

Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite în parte cererea reclamantei și a obliga pe pârâtă la plata sumei de 3400,56 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice pentru perioada 31.10._13 și a sumei de 1351,48 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal, pentru aceeași perioadă.

În ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, față de soluția pronunțată, instanța urmează a face aplicarea disp.art.453 C.Proc.Civ., și a obliga pe pârâtă la plata sumei de 372 lei constând în onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR cu sediul în Orașul Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta G. A., cu domiciliul în Orașul Năvodari, ., ., ., în privința sumei de 1461,08 lei reprezentând contravaloare energie termică și 206,66 lei reprezentând majorări de întârziere, aferente perioadei 31.12._11.

Admite în parte cererea formulată de reclamantul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâta G. A..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3400,56 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice pentru perioada 31.10._13.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1351,48 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal, pentru perioada 31.10._13.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 372 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

SINCU-B. A. I. M. E. S.

Red. Jud. S.B.A.I./23.07.2015/

Tehnored. Gref. M.E.S./ 23.07.2015/4 ex.

Comunicări./ 2 ex/ 24.07./2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 7810/2015. Judecătoria CONSTANŢA