Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 174/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 174/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 174/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 174
Ședința publică din data de 15.01.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatoarea ., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat Ovanesian F., situat în C., .-84, jud. C., în contradictoriu cu intimatul R. L. ROMÂNIA IFN SA, cu sediul în București, ., . 1.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 08.01.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.01.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de dosar_, contestatoarea S.C. G. I. S.A. a formulat în contradictoriu cu intimata R. L. ROMÂNIA IFN S.A. contestație la executare împotriva titlurilor executorii constând în contractele de leasing financiar nr._/03.11.2009,_/09.02.2010,_/19.02.2010,_/19.02.2010,_/19.02.2010,_/19.02.2010,_/19.02.2010,_/25.03.2011,_/25.03.2011,_/25.03.2011,_/25.03.2011,_/25.03.2011,_/31.03.2011,_/26.05.2011,_/26.05.2011,_/06.09.2011,_/06.12.2011,_/06.12.2011,_/26.06.2011,_/28.06.2011,_/28.06.2011,_/18.07.2011,_/21.07.2011,_/21.07.2011,_/14.09.2011,_/27.09.2011,_/12.05.2011,_/12.05.2011,_/12.12.2011,_/12.12.2011,_/12.12.2011,_/12.12.2011,_/12.12.2011,_/22.12.2011,_/22.12.2011,_/22.12.2011,_/22.12.2011,_/01.12.2012,_/01.12.2012,_/01.12.2012,_/01.12.2012,_/01.12.2012,_/27.02.2012,_/27.02.2012,_/27.02.2012,_/27.02.2012,_/27.02.2012,_/28.02.2012 solicitând instanței suspendarea executării silite în forma intrării în posesie/preluării bunurilor ce fac obiectul contractelor de leasing anterior individualizate, până la soluționarea fondului contestației; încetarea executării silite înseși, în aceeași formă, a contractelor de leasing mai sus indicate sau, în subsidiar, anularea sa până la concurența sumelor ce vor rezulta a fi datorate; restituirea cauțiunii consemnate în vederea suspendării și a taxei judiciare de timbru.
În fapt, contestatoarea a arătat că are în derulare cu intimata-creditoare un număr de 48 de contracte de leasing financiar având ca obiect material autovehicule frigorifice pe care le utilizează în transportul produselor pe care le produce. La data de 25.09.2014 intimata i-a comunicat 48 de notificări prin care a informat-o că a optat pentru rezilierea celor 48 de contracte și se solicită predarea imediată a bunurilor. Notificările de reziliere succed demersului intimatei de sesizare a Tribunalului C. cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței a ., suma pretins a fi datorată fiind de 670.693 lei, dar și inițierii executării silite a administratorului contestatoarei pentru sume pretins datorate în baza celor 48 de contracte de leasing.
Contestatoarea a menționat că prin contestația formulată împotriva stării de insolvență a înțeles să conteste caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în considerarea căreia intimata creditoare a optat pentru rezilierea contractelor de leasing.
Creanțele în temeiul cărora intimata a optat pentru rezilierea contractelor de leasing nu îndeplinesc cumulativ condițiile privind caracterul cert, lichid și exigibil. Creditoarea a facturat penalități într-un cuantum superior (dublu și chiar mai mult) celui convenit, penalități pe care le-a și încasat într-un anumit cuantum, imputând și plăți executate de debitoare. Facturarea/perceperea eronată a penalităților într-un cuantum net superior față de cel stabilit convențional s-a realizat pe o perioadă de peste 2 ani și jumătate, generând penalități false de peste 300.000 lei. În urma contestării cuantumului procentual al penalităților percepute, după o perioadă importantă de timp, creditoarea a revenit, stornând penalitățile facturate eronat. Sumele de bani imputate asupra acestor penalități nu i-au fost niciodată restituite sau reimputate, fiind probabil imputate pe alte sume scadente la momentul respectiv și neplătite. Nu se cunoaște dacă imputația a fost realizată luându-se în considerare momentul plății efective a acestor penalități, eronat calculate, sau momentul ulterior la care au fost reimputate. În contul sumelor datorate debitoarea a executat plăți parțiale.
În ceea ce privește sumele datorate cu titlu de comision de gestiune lunar, contestatoarea a arătat că este nulă convenția părților cu privire la acest comision, având în vedere că lipsește cauza convenției asupra acestora. Comisionul este impus și perceput fără a beneficia de vreo contraprestație din partea creditoarei. Nu există nici o definiție a comisionului de gestiune lunar. Pentru . contractului de leasing financiar creditoarea a perceput o taxă de administrare de circa 500 euro pentru fiecare contract de leasing, aceasta fiind definită drept contravaloarea serviciului de gestionare a contractului. În aceleași condiții este nulă și convenția părților de plată a taxei de administrare.
S-a arătat că în ceea ce privește primele de asigurare pretins plătite de creditoare către brokerul de asigurare în numele și pentru contestatoare, aceasta nu este parte în înțelegerea încheiată de creditoare cu brokerul de asigurare. Contractul încheiat de creditoare cu brokerul de asigurare ar fi ajuns la termen de 6 ani. Potrivit contractelor de leasing încheiate între părți finanțatorul s-a obligat ca din orice sumă achitată de debitoare să stingă cu prioritate debitele față de broker, împrejurare în raport de care pretinsul demers de stingere a debitelor față de broker apare ca imposibil în raport de convenția părților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. cod proc. civ., art. 622 alin.2 și alin.4 cod proc. civ., legea nr. 99/1999.
În dovedirea cererii contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Intimata . IFN Sa, legal citată a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea contestației ca fiind prematur formulată, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Astfel, a arătat că potrivit art. 711 cod proc. civ., obiectul contestației la executare îl constituie însăși executarea silită, prin aceasta înțelegându-se aducerea la îndeplinire a unui titlu executoriu, prin forța de constrângere a statului. Totodată, potrivit art. 665 alin.3 din codul de procedură civilă, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Or, susține intimata că nu a demarat procedura executării silite în baza contractelor de leasing invocate de contestatoare, nefiind înregistrată nici o cerere de executare silită la executorul judecătoresc și neexistând nici o încheiere de încuviințare a executării pe aceste contracte de leasing.
Arată intimata că debitoarea se află în eroare în ce privește demararea executării silite, ca urmare, probabil, a primirii notificărilor de reziliere a contractelor de leasing, motiv pentru care nu a putut arăta nici formele de executare împotriva cărora se îndreaptă și nici dosarul de executare în care s-au efectuat presupusele acte de executare, notificările de reziliere nereprezentând un act începător de executare.
De asemenea a arătat că între . IFN SA în calitate de locator-finanțator și ., în calitate de utilizator au fost încheiate un nr. de 50 de contracte de leasing financiar, obiectul acestor contracte constituindu-l finanțarea în sistem leasing a unui autoturism prevăzut la art. 1 din fiecare contract, precum și acordarea dreptului de folosință și posesie asupra bunului.
Astfel, intimata a precizat că deși și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, debitoarea nu a înțeles să-și îndeplinească cu bună-credință obligațiile de plată a ratelor de leasing, asigurărilor și comisioanelor asumate prin semnarea și ștampilarea contractelor de leasing.
D. fiind faptul că debitoarea a achitat cu foarte mare întârziere ratele de leasing, culminând cu încetarea acestor plăți și ajungând la un debit de 901.765,41 lei, intimata creditoare a transmis debitoarei în data de 25.09.2014 notificările de reziliere a celor 48 de contracte, în temeiul art. 16, art. 12.1 lit.i) din contracte. Totodată, a fost începută și executarea silită împotriva avalistului M. C., pentru recuperarea ratelor scadente și neachitate, în baza biletelor la ordin.
În final, a concluzionat că potrivit principiului libertății de voință și liberului arbitru, pârâta a fost liberă să contracteze sau nu anumite produse sau servicii, alegându-și societatea ca partener, consimțământul ei constituind elementul esențial în formarea contractelor. Pe cale de consecință, ca părți co-contractante trebuie să-și asume toate efectele clauzelor contractuale stabilite în conformitate cu principiul echității și echilibrului prestațiilor, asumându-și efectele propriilor voințe.
Întâmpinarea a fost însoțită de o . înscrisuri.
Analizând excepția inadmisibilității contestației la executare ca și excepție de fond, reținem că:
Între intimata R. L. ROMANIA IFN S.A., în calitate de finanțator, și contestatoarea S.C. G. I. S.A., în calitate de utilizator, s-au încheiat contractele de leasing financiar astfel cum acestea au fost individualizate în petitul acțiunii.
Intimata creditoare a transmis debitoarei în data de 25.09.2014 notificările de reziliere a celor 48 de contracte, în temeiul art. 16, art. 12.1 lit.i) din contracte prin care i-a fost adusă la cunoștință rezilierea contractelor de leasing și a solicitat predarea bunurilor în trei zile lucrătoare de la data rezilierii contractului.
Dispozițiile art. 663 alin.1 și alin.2 din Codul procedură civilă prevăd că executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convențional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poștă, curier, telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative. Art. 664 alin. 1 arată că „de îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare.
Potrivit art. 711 alin.1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Așadar, pentru a fi soluționată o astfel de contestație, este necesar să existe o executare silită pornită la cererea creditoarei.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborat cu poziția creditoarei exprimată prin intermediul întâmpinării instanța constată că până în prezent nu a fost începută executarea silită împotriva contestatoarei, la cererea intimatei R. L. ROMÂNIA IFN S.A.
Potrivit art. 622 alin.2 din Codul de procedură civilă: „În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.”
Potrivit art. 623 din Codul de procedură civilă: „Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.”
În cauza de față notificările prin care intimata i-a solicitat contestatoarei să predea bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing nu reprezintă acte de executare silită, nefiind întocmite de un executor judecătoresc.
În ceea ce privește invocarea prevederilor Legii nr. 99/1999 de către contestatoare, instanța reține că potrivit art. 62 alin.1 din Legea nr. 99/1999: „În cazul neîndeplinirii obligației garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniția procedura de executare prevăzută de codul de procedură civilă sau a executa garanția reală potrivit prevederilor prezentului capitol, iar potrivit art. 63 alin.1 din Legea nr. 99/1999 în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația, creditorul are dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției.
În acest scop, creditorul are dreptul să ia în posesie, în mod pașnic, bunul afectat garanției sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum și titlurile și înscrisurile care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizație sau notificare prealabilă și fără a plăti taxe sau vreun tarif. În exercitarea dreptului de a lua în posesie bunul creditorul nu poate tulbura ordinea publică, nici nu poate face uz de forță fizică sau de orice alt tip de intimidare asupra persoanei debitorului ori să recurgă la orice alt mijloc de a-l constrânge pe debitor în momentul luării în posesie. În timpul intrării pașnice în posesia bunului, în nici un moment creditorul nu poate fi însoțit de un funcționar public sau polițienesc.”
Potrivit art. 67 din Legea nr. 99/1999: „Dacă nu este posibilă luarea în posesie a unui bun afectat garanției în formă pașnică, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecătoresc sau, după caz, al executorului bancar ori cu sprijinul oricărui alt organ de executare, să intre în posesia bunului. Cererea creditorului va fi însoțită de o copie certificată de pe înscriere la arhivă, o copie de pe contractul de garanție și de o descriere a bunului ce urmează a fi luat în posesie. La solicitarea organului de executare organele de poliție sunt obligate să acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.
Astfel, dispozițiile legale citate mai sus prevăd posibilitatea creditorului de a solicita debitorului să predea bunul, iar în cazul în care acesta refuză se poate adresa executorului judecătoresc. Procedura reglementată de art. 63 din Legea nr. 99/1999 prin care creditorul poate solicita bunul și poate intra pașnic în posesia lui nu reprezintă o executare silită în sensul dispozițiilor Codului de procedură civilă, neputându-se astfel solicita anularea și încetarea executării silite.
Referitor la invocarea art. 1528 alin.1 din Codul civil potrivit căruia: „În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.” instanța constată că aceste dispoziții de drept material stabilesc doar posibilitatea creditorului de a alege între a executa el însuși obligația sau de a face să fie executată obligația, executarea silită a obligației urmând a se realiza potrivit dispozițiilor de drept procedural reglementate de Codul de procedură civilă, iar potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum s-a menționat anterior, executarea silită se realizează numai de către executorul judecătoresc.
Având în vedere că în prezenta cauză nu a fost începută o executare silită de către un executor judecătoresc împotriva contestatoarei S.C. G. I. S.A la solicitarea intimatei R. L. ROMANIA IFN S.A., instanța va respinge ca inadmisibilă contestația la executare silită astfel cum aceasta a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității contestației la executare.
Respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat Ovanesian F., situat în C., .-84, jud. C., în contradictoriu cu intimata . IFN SA, cu sediul în București, ., . 1.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/17.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 172/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 371/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
