Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2225/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2225/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2225/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr.2225
Ședința publică de la 27.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. S.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, acțiune formulată de reclamantul S. I. (CNP –_) domiciliat în Eforie Sud, ., nr. 5, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul F. F. (CNP –_), domiciliat în com. N. B., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 19.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.02.2015, când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Prin formularul de cerere completat conform art. 1028 alin. 2 din NCPC, reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâtul F. F., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de obligație principală, datorată în temeiul contractului de împrumut încheiat la data de 24.03.2014, precum și a dobânzii legale, calculate de la data de 16.04.2014 și până la data achitării efective a debitului.
În fapt, reclamantul a învederat că, prin înscrisul sub semnătură privată denumit contract de împrumut, redactat olograf de către pârât la data de 15.04.2014, acesta a fost împrumutat cu suma de 1000 lei, cu obligația restituirii la data de 15.04.2014, obligație neexecutată.
În probatoriu, s-au depus înscrisuri, respectiv contractul de împrumut, foaia de vărsământ din 24.03.2014 Raiffeisen Bank și chitanța nr. 6/12.09.2014, reprezentând dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 50 de lei.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator din cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 24.03.2014, reclamantul a încheiat cu pârâtul un contract de împrumut, conform căruia pârâtul a împrumutat de la reclamant suma de 1000 lei, pe care s-a obligat să o restituie la data de 15.04.2014, suma împrumutată urmând a-i fi virată în cursul zilei de 24.03.2014, prin transfer de bancar.
Din foaia de vărsământ din 24.03.2014 emisă de Raiffeisen Bank, rezultă că reclamantul și-a îndeplinit obligația împrumutării sumei indicate în contract, în timp ce pârâtul nu a probat faptul rambursării împrumutului ori, eventual, intervenirea unei cauze exoneratoare de răspundere contractuală.
În drept, potrivit art. 1350 din NCC, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 1270 din NCC, privind forța obligatorie a contractului, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Principiul forței obligatorii a contractului antrenează mecanismul angajării răspunderii civile contractuale, iar pentru ca un creditor să poată pretinde debitorului său îndeplinirea obligațiilor stabilite prin contract, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții specifice: a. între aceștia să existe un contract valabil încheiat cu respectarea cerințelor de fond și de formă, b. să existe un prejudiciu care să rezulte din neexecutarea obligațiilor contractuale și c. culpa debitorului, dovada acesteia fiind realizată prin neexecutarea lato sensu a obligațiilor asumate.
În cauză, instanța reține că, actul de împrumut datat 24.03.2014 îndeplinește cerințele de la art. 2158-2166 din NCC, care reglementează împrumutul fără dobândă.
Totodată, raportat la înscrisurile administrate în cauză coroborat cu lipsa oricărei apărări a pârâtului, instanța va constata că reclamantul a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, astfel:
Potrivit art. 662 din NCPC, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
În cauză, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezultă din cuprinsul foii de vărsământ din 24.03.2014 - Raiffeisen Bank.
În consecință, instanța va admite capătul principal de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de obligație principală, datorată în temeiul contractului de împrumut încheiat la data de 24.03.2014.
Cât privește capătul accesoriu al cererii de chemare în judecată vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată din ziua următoare celei în care trebuia efectuată plata, respectiv 16.04.2014 și până la momentul achitării debitului, potrivit art. 1535 alin. 1 C. civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Conform art. 10 din O.G. nr. 13/2011, dispozițiile art. 1535 C.civ. sunt aplicabile dobânzii penalizatoare, care este definită de art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011 ca fiind dobânda datorată de către debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Având în vedere că părțile nu au stipulat nivelul dobânzii penalizatoare pentru neîndeplinirea obligației la termenul scadent, reclamantul are dreptul la dobânda legală penalizatoare calculată conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.
F. de cele sus expuse, instanța va admite și capătul subsidiar de cerere și va obliga pârâtul la plata dobânzii legale, calculată de la data de 16.04.2014 și până la data achitării efective a debitului.
Constatând culpa procesuală a pârâtului, care nu și-a îndeplinit obligația contractuală, de asemenea, deși s-a dispus citarea acestuia, în vederea formulării de apărări în cauză, nu s-a prezentat, instanța va admite solicitarea reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. I. (CNP –_) domiciliat în Eforie Sud, ., nr. 5, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul F. F. (CNP –_), domiciliat în com. N. B., ., jud. C..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de obligație principală, datorată în temeiul contractului de împrumut încheiat la data de 24.03.2014, precum și a dobânzii legale, calculate de la data de 16.04.2014 și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Executorie de drept.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
PREȘEDINTEGREFIER
O. M. S. SELMA Z.
Red.jud.O.M.S. 17 Aprilie 2015
Tehnoredact.S.Z. 20 Martie 2015/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,……………….
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2227/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2201/2015. Judecătoria... → |
|---|
