Uzucapiune. Sentința nr. 1047/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1047/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1047/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1047/2015
Ședința publică de la 05.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. V., reclamant P. F. domiciliați în C., ., nr.1A, jud. C. și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, pârât C. L. AL MUNICIPIULUI C., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, când:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.12.2013 sub nr._, reclamanții P. V. și P. F. au chemat în judecată pe pârâții M. C. prin Primar și C. L. C. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că, în urma intervenirii uzucapiunii de lungă durată au devenit proprietarii terenului în suprafață de 350m2, situat în orașul C., .. 1A; de asemenea, au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în anul 1968, reclamantul P. V., în calitate de salariat al IJCC C. a primit un lot de teren în zona ., loturi pe care le-a ocupat din acel moment considerându-se proprietari și comportându-se ca atare, exercitând fără întrerupere o posesie de 45 de ani. Apreciază astfel că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 1851-1853 C. civ. 1864.
În ceea ce privește construcțiile aflate pe acest teren, arată că acestea au fost edificate fără autorizație de construire, fiind edificate cu bună credință pe terenul folosit sub nume de proprietar,
În drept, reclamantele au invocat dispozițiile art. 1847, 1890 și urm. C. civ. 1864, rap. la dispozițiile art. 82 din Legea nr. 287/2009.
Prin încheierea din 19.12.2013, instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți și a dispus eșalonarea taxei de timbru datorate, în cuantum de 8690,9 lei, în 12 rate lunare.
În dovedirea cererii, reclamantele au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu 2 martori și a probei cu expertiză topografică în specialitatea construcții, mijloace de probă ce au fost admise de instanță, în ședința publică din data de 10.04.2014, în temeiul art. 255 C.proc.civ., ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, acte de identitate, istoric de rol fiscal, situație juridică teren.
În ceea ce privește proba testimonială, reclamanții au indicat în vederea audierii pe martorii N. G. și C. I. declarațiile acestora, luate sub prestare de jurământ, fiind consemnate și atașate la dosar.
Expertiza tehnică topografică, având ca obiective identificarea terenului, a fost realizată de expert tehnic judiciar C. G., raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosar (filele nr. 96 și urm).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, prezentându-se în fața instanței la ultimele termene de judecată, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat, instanța reține următoarele:
Din adresa nr. R61147/28.05.2014 emisă de către Primăria Municipiului C. – Direcția Patrimoniu (f. 52) rezultă că imobilul situat în .. 1 A face parte din domeniul privat al Municipiului C., fiind deținut de reclamanți, fără acte.
Potrivit art. 1846 C. civ. 1864., uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea de 30 de ani operează în favoarea posesorului și în contra proprietarului nediligent, care lasă în păstrare bunul său, cu îndeplinirea a două condiții: caracterul util al posesiei, starea de fapt menținută timp de 30 de ani, iar odată îndeplinite aceste condiții uzucapiunea operează un transfer de proprietate de la fostul proprietar, care s-a dovedit nediligent, către posesorul care întrunește condițiile prevăzute de lege pentru uzucapiune.
Articolul 1847 Cod civ. prevede: „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”. Totodată, potrivit art. 1851 C. civ. „posesiunea este tulburată când este fraudată sau consumată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului” iar potrivit art. 1853 Cod civ. „actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatori, depozitari, uzufructuari, etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea distincției legale a aceluia, nu constituie posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea pe care o exercită asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului”.
Reclamanții au susținut în cuprinsul acțiunii că au primit terenul în litigiu în anul 1968, în calitate de salariat al UJCC C., așadar în toată perioada care a urmat a folosit terenul cu îngăduința proprietarului, și nu în nume propriu, motiv pentru care au exercitat doar o detenție precară ce nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Totodată, această situație determină ca posesia exercitată să fie lovită de viciul echivocității, reclamanții recunoscând calitatea sa de detentor precar și faptul că terenul este în proprietatea statului, aspect care rezultă și din Procesul verbal de stabilire a impozitului aflat la f. 12 din dosar.
Prin urmare, actele de posesie exercitate cu îngăduința proprietarului determină un viciu al posesiei – precaritatea – întrucât actele de posesie nu pot fi calificate ca acte sub nume de proprietar.
În aceste condiții, reținând că posesia exercitată de reclamanți este inaptă să producă efectele juridice cerute de lege pentru a prescrie, va respinge acțiunea formulată, ca nefondată.
Având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului posedat, instanța va respinge și capătul de cerere referitor la dobândirea dreptului de proprietate cu privire la construcții prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, ca neîntemeiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4925 C. civ. 1864
În temeiul disp. art. 453 C. proc. civ.., instanța va obliga reclamanții să suma de 550 lei către pârâtul M. C., reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții P. V. și P. F. domiciliați în C., ., nr.1A, jud. C. în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și C. L. al Municipiului C., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții la plata sumei de 550 lei către pârâtul M. C. prin Primar, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform alin. (2) al art. 396 C. proc. civ. azi, 05.02.2015.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 11.06.2015
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 977/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 945/2015.... → |
|---|
