Acţiune în constatare. Sentința nr. 2920/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2920/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 2920/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2920
Ședința publică din 01.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. C.
GREFIER: R. N. F.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. F., intervenient în nume propriu U. P. și pe pârât D. L. E., pârât D. A. R. A., pârât D. D.-D., pârât D. J. F., pârât O. I., pârât O. I. la S. BASGAN SI ASOCIATII, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.08.2015, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 25.08.2015, si, ulterior, pentru data de astazi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 17.01.2014 sub nr._ reclamanta C. F. a chemat in judecata pe paratii D. L. E., D. A. R. A., D. D., D. J. F. si O. (nascuta D.) I. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate si sa se dispuna:
1. ca s-a construit pe cheltuiala reclamantei cu acordul proprietarilor parati constructiile C8 (casa de locuit), C1 (magazie) si C4 (magazie), situate pe terenul din P., ., jud. Ilfov, identificat cu nr. cadastral 1350, inscris in cf nr._ a localitatii P.;
2. existenta unui drept de creanta impotriva paratilor cu obligarea acestora la plata sumei de 150.000 lei, reprezentand contravaloarea constructiilor (materiale de constructie si manopera);
3. existenta unui drept de retentie asupra constructiilor pana la data platii despagubirii si
4. instituirea unui sechestru asigurator asupra imobilului din P., ., jud. Ilfov, identificat cu nr. cadastral 1350, inscris in cf nr._ a localitatii P..
In fapt s-a aratat ca de aprx. 13 ani reclamanta locuieste in imobilul respectiv cu acordul coproprietarilor, printre care si defuncta D. D.. Dupa decesul acesteia mostenitoarele sale au fost in continuare de acord cu aceasta situatie. In schimbul folosintei imobilului parata D. L. E. primea suma de 2000 lei lunar de la reclamanta si o alta suma de la fratele reclamantei, anume N. N..
Cu acordul coproprietarilor, reclamanta a edificat pe teren o constructie casa, compusa din doua camere si o bucatarie, precum si un corp separat pe partea opusa a casei, ce include si o baie, magazinul dinspre . de lemne. Totodata, terenul a fost imprejmuit si s-au montat porti metalice. Aceste constructii au fost ridicate cu acordul coproprietarilor, suportand costul materialelor de constructie si manopera. Lucrarile respective au adus un spor de valoare imobilului, astfel ca paratii au obligatia de a retine constructiile si de a despagubi pe reclamanta cu contravaloarea lucrarilor si a imbunatatirilor.
Se mai arata ca prin certificatul de mostenitor nr. 17 din data de 27.03.2013 se retine ca pe terenul in cauza exista 10 constructii, pentru care nu exista acte de proprietate, nefiind intabulate in cf. Totodata, prin certificatul de mostenitor nr. 32, suplimentar la cel anterior, se arata cum constructiile de pe teren, inclusiv cele ridicate de catre reclamanta, au fost dobandite de catre parati (cf. certificatului de atestare nr._/08.04.2013, de unde reiese manifestarea de vointa cu privire la dobandirea dreptului de proprietate).
In drept de invoca prevederile art. 35 C. proc. civ. si art. 494 alin. 3 ultima teza din Codul civil de la 1864.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 4305 lei.
Paratii au formulat intampinare si cerere reconventionala. Pe cale de intampinare se solicita respingerea cererii ca neintemeiate, iar pe cale reconventionale se solicita evacuarea reclamantei din imobilul despre care este vorba in speta pentru lipsa de titlu.
Cat priveste intampinarea, s-a aratat ca reclamanta trebuie sa indice momentul in care a inaltat constructiile despre care se face vorbire in speta. Apoi, cat priveste intregul imobil, acesta a fost inchiriat in anul 2013 (mai precis 01.01.2013) de catre parati, in calitate de proprietari, catre . SRL, reprezentata prin fratele reclamantei, N. N.. In acel moment s-a predat folosinta catre locatar. Imobilul nu a fost niciodata inchiriat reclamantei si nici nu s-a dat vreun acord ca aceasta sa-l foloseasca. Nu se poate sustine ca reclamanta foloseste de 13 ani imobilul, neexistand nicio proba in acest sens. Se mai sustine ca din hotararile judecatoresti invocate reiese ca autorul paratilor a locuit in imobilul respectiv inca din anii ’70 ai secolului trecut.
In continuare se arata ca in masura in care reclamanta sustine ca locuieste in imobil de 13 ani, rezulta ca la momentul ocuparii constructiile existau. Oricum, acordul nu putea exista acum 13 ani dat fiind ca paratii nu erau proprietari, ci U. P., de la care acesteia au dobandit proprietatea abia in anul 2004. Din evidentele U. P. reiese ca impozitele au fost achitate de autorul paratilor, anume P. A.. De altfel sustinerile reclamantei sunt infirmate de chiar fratele ei, N. G., care a formulat pe rolul acestei instante o cerere prin care pretinde efectuarea de constructii si imbunatatiri la constructiile existente. Din hotararile mentionate anterior reiese ca toate constructiile au fost ridicate de autorul paratilor. De altfel acelasi lucru rezulta si din certificatul de atestare nr._/08.04.2013.
In final se prezinta faptul ca imobilele constructii au fost intabulate in anul 2013.
Pentru considerentele prezentate mai sus se solicita si admiterea cererii reconventionale.
In drept se invoca prevederile art. 205, 209 C. proc. civ., Legea nr. 7/1996, art. 557 si 565 C. civ. din 2009.
Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu suma de 20 lei.
S-a formulat de catre reclamanta raspuns la intampinare, prin care s-a aratat ca paratii au avut cunostinta de faptul ca aceasta locuieste la adresa din P., ., jud. Ilfov, si au fost de acord sa se achite coproprietarei suma de 2000 lei pe luna, pe langa suma achitata de fratele acesteia, N. N., care mai platea separat o alta suma de bani. P. in anul 2013, cand s-a incheiat contractul cu . SRL, reclamanta este cea care a locuit in imobil, impreuna cu familia sa, paratii fiind de acord. Paratii (si antecesorii lor) nu au avut niciodata posesia imobilului, acesta fiind folosit de catre fratii reclamantei si ulterior de catre reclamanta, inca dinaintea incheierii contractului de schimb dintre parati si U. P.. De asemenea, autorul paratilor a construit o parte dintre cladiri, dar nu si pe cele indicate in petitul actiunii reclamantei. Fratele reclamantei a efectuat alte imbunatatiri. Iar in ceea ce priveste hotararile invocate, acestea nu se refera la constructiile la care se refera reclamanta.
S-a formulat si intampinare la cererea reconventionala, prin care s-a aratat ca aceasta este neintemeiata fata de capatul 3 al cererii de chemare in judecata, unde se alega dreptul de retentie.
Nu s-au invocat noi temeiuri in drept.
La termenul din data de 24.06.2014 instanta a respins ca inadmisibila cererea de instituire a unui sechestru asigurator (punctul 4 din cererea principala), cu motivarea ca potrivit art. 951 C. proc. civ. acesta nu poate avea drept obiect decat bunuri aflate in posesia paratilor sau a tertor persoane, dar imobilul se afla chiar in posesia reclamantei.
In data de 29.12.2014 s-a inregistrat la dosar un inscris denumit note scrise prin care paratul D. A. R. A. a solicitat demolarea unor constructii si plata sumei de 48.000 lei.
La termenul de judecata din data de 10.02.2014, dupa ce i s-a pus anterior in vedere paratului ce taxa de timbru trebuia achitata, aceasta a aratat, prin avocat, ca in realitate nu intelege sa formuleze pretentii suplimentare fata de reclamanta, instanta luand act de acest aspect.
Prin note scrise si oral in sedinta paratii au invocat exceptia prescriptiei extinctive, aratand ca actiunea a fost formulata in afara termenului de prescriptie extinctiva, iar, cum aceasta este guvernata de legea veche, poate fi invocata oricand (oricum, aceasta nici nu putea fi formulata anterior, cata vreme reclamanta nu a indicat momentul ridicarii constructiilor).
Aceasta exceptie a fost unita cu fondul cauzei de catre instanta.
In data de 13.06.2015 s-a inregistrat la dosar cererea de interventie in interes propriu formulata de U. P., prin care s-a solicitat suspendarea prezentei cauze pana la solutionarea definitiva a dosarului nr._, aflat pe rolul acestei instante.
La termenul din data de 18.08.2015 instanta a invocat din oficiu exceptia de nulitate a acestei cereri pentru lipsa obiectului, pe care a si admis-o, urmand ca prin prezenta sa se dispuna anularea respectivei cereri de interventie principala.
In urma decesului paratului D. D. au fost introduse in cauza, in calitate de mostenitoare, D. J. F. si O. D. E., care fusesera chemate in judecata si prin cererea principala.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, martori si expertiza tehnica judiciara.
Cat priveste exceptia prescriptiei extinctive:
F. de prevederile art. 248 alin. 1 C. proc. civ. instanta este tinuta a se pronunta cu prioritate cu privire la exceptiile invocate in cauza, astfel ca inainte de a verifica fondul cauzei urmeaza a analiza exceptia prescripriei extinctive, invocata de parati.
Astfel, se observa ca in ceea ce priveste modul de invocare a exceptiei prescriptiei extinctive exista un conflict de legi in timp (care trebuie considerat guvernat de dreptul intertemporal civil, potrivit deciziei nr. I/2014, pronuntate de ICCJ . interesul legii), cata vreme in temeiul art. 18 din Decretul nr. 167/1958 aceasta institutie era considerata una de ordine publica, iar partea o putea invoca oricand in timpul procesului, dar fata de dispozitiile art. 2513 C. civ. de la 2009 ea nu poate fi invocata decat in limine littis.
Instanta considera insa ca in cauza nu este necesar sa se stabileasca daca prescriptia este carmuita de legea noua sau de legea veche. Aceasta deoarece distinctia intre legea noua si legea veche este necesara numai pentru a stabili momentul pana la care trebuie invocata exceptia prescriptiei extinctive, dar chiar si in masura in care s-ar stabili ca aceasta a fost invocata in termen, ea ar fi oricum neintemeiata, dat fiind ca in speta este vorba despre o cerere in constatare (constatarea ridicarii constructiilor, a creantei si a unui drept de retentie pana la plata creantei; nicaieri reclamanta nu solicita obligarea paratilor la plata vreunei sume de bani), iar aceasta nu se supune institutiei analizate.
Solutia este expresa in noul cod civil (art. 2502 alin. 2 pct. 2) si se deduce pe cale de interpretare in ceea ce priveste Decretul nr. 167/1958. Aici in urma trebuie avut in vedere ca din art. 1 alin. 1 al decretului respectiv rezulta ca prescriptia stinge dreptul la actiune, iar acest drept este recunoscut a fi reprezentat de acea componenta a dreptului subiectiv civil care consta in posibilitatea creditorului de a solicita debitorului sa-si execute prestatia sub sanctiunea fortei coercitive a statului. Cum in ipoteza actiunilor in constatare nu se solicita debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, se considera, atat in doctrina, cat si in jurisprudenta, ca actiunea in constatarea era una imprescriptibila chiar si sub vechea lege.
Pentru a rezuma, este drept ca in cauza exista un conflict de legi in timp cat priveste momentul pana la care se poate invoca exceptia prescriptiei, insa nu exista un conflict de legi cat priveste cercetarea fondului acestei exceptii, care este neintemeiata atat sub prevederile Codului civil din 2009, cat si sub cele ale Decretului nr. 167/1958. In consecinta, instanta considera ca nu este necesar sa se verifice daca exceptia a fost invocata sau nu in termen, cata vremea aceasta este oricum neintemeiata (potrivit celor aratate anterior) si se va respinge ca atare.
Pe fondul cauzei, analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
In primul rand trebuie observat ca obiectul prezentei cereri il constituie constatarea faptului ca reclamanta a ridicat anumite constructii pe terenul pratilor, ca fata de aceasta situatie are un drept de creanta ce trebuie si el constatat, reprezentand contravaloarea constructiilor si a manoperei si, de asemenea, ca are si un drept de retentie pana la indestularea creantei.
Asadar, in speta se pun probleme legate de situatia constructorului pe terenul altuia.
Codul civil din 1864 reglementa aceasta situatie prin art. 492 si 494, avand urmatorul cuprins:
Art. 492: Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.
Art. 494: (1) Daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.
(2) Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; el poate chiar, dupa imprejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce a putut suferi proprietarul locului.
(3) Daca proprietarul voieste a pastra pentru dansul acele plantații si cladiri, el este dator a plati valoarea materialelor și pretul muncii, fara ca sa se ia în consideratie sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului.
Presupunand ca aceasta este legea aplicabila cauzei (ceea ce se sustine atat de catre reclamanta prin cerere cat si de catre parati), rezulta ca ceea ce solicita reclamanta instantei este sa rastoarne prezumtiile prev. de art. 492 si sa faca aplicarea prevederilor art. 494 alin. 3 teza I C. civ. de la 1864 (cata vreme se solicita sa se constate ca dreptul de creanta cuprinde materialele de constructie si manopera), de unde concluzia ca nu se alega buna-credinta. Daca s-ar fi alegat buna-credinta atunci s-ar fi pretins aplicarea art. 494 alin. 3 teza finala C. civ. de la 1864. De altfel in petitul cererii nu se indica faptul ca se doreste constatarea faptului ca reclamanta este constructor de buna-credinta.
Insa singurele probe care vin in sprijinul rasturnarii celor doua prezumtii prev. de art. 492 C. civ. de la 1864 sunt declaratiile martorilor audiati, respectiv fratii reclamantei. Or, declaratiile acestora sunt contradictorii si, in consecinta, nu pot srijini motivarea instantei. Se are aici in vedere aceea ca in timp ce un martor (N. G.) declara ca in anul 2011 au fost ridicate constructiile aratate in petitul cererii, al doilea martor (N. N.) spune ca anul 2013 este cel de luat in calcul. Faptul ca persoane atat de apropiate reclamantei cum sunt fratii sai nu se pot pune de acord sub un aspect care n-ar trebui sa dea nastere la neclaritati nu poate conduce decat la o asemenea concluzie.
In consecinta, in cauza raman in picioare prezumtiile de la art. 492 C. civ. de la 1864, cu consecinta ca primul capat de cerere apare ca neintemeiat. Cum capetele 2 si 3 ale cererii principale pornesc de la teza admiterii primului capat, rezulta ca si acestea sunt neintemeiate.
Cum solutia asupra careia s-a oprit instanta este aceeasi si sub prevederile Codului civil din 2009, care la art. 579 alin. 1 reglementeaza aceleasi prezumtii cu cele din art. 492 C. civ. de la 1864, rezulta ca in prezenta cauza conflictul de legi in timp nu este decat formal, astfel ca instanta nu trebuie sa indice precis care cod este aplicabil (conflictul de legi propriu-zis ia nastere numai intre norme juridice care pe fondul lor sunt distincte, dar in speta normele aplicabile sunt identice).
Pentru aceste considerente urmeaza a se dispune respingerea ca neintemeiata a cererii principale in intregul sau.
Cat priveste cererea in evacuare, care in prezenta cauza nu se intemeiaza pe dispoztiile art. 1033 si urm. C. proc. civ., ci pe dreptul comun, aceasta apare ca intemeiata.
Astfel, avand in vedere ca prin contractul de schimb incheiat in anul 2004, depus la dosar de catre parati, se dovedeste existenta unui titlu de proprietate (dreptul paratilor fiind si inscris in cf si astfel opozabil oricaror terti), iar reclamanta nu poate exhiba niciun titlu care sa puna in discutie vreun drept al sau cat priveste folosinta imobilului in discutie (s-a aratat anterior motivul pentru care declaratiile martorilor audiati nu pot fi luate in seama), rezulta ca actiunea reconventionala in evacuare nu este doar admisibila in situatia de fata (cata vreme reclamanta are fie situatia unei uzurpatoare, fie, cel mult, aceea a unei persoane tolerate), ci si intemeiata, motiv pentru care va fi admisa. In consecinta, se va dispune evacuarea reclamantei din imobilul din P., ., jud. Ilfov, identificat cu nr. cadastral 1350, inscris in cf nr._ a localitatii P..
Avand in vedere ca paratii au solicitat plata cheltuielilor de judecata, altele decat cele reprezentand onorariul avocatului, si cum acestia au castigat prezentul proces, in temeiul art. 453 alin. 1 C. proc. civ. reclamanta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 20 de lei (taxa de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anuleaza cererea de interventie principala, formulata de intervenient în nume propriu U. P. cu sediul în P., SFÂNTUL G. NR.23.
Respinge exceptia prescriptiei extinctive ca neintemeiata.
Respinge cererea principala privind pe reclamant C. F. cu domiciliul în P., . și pe pârâti D. L. E. cu domiciliul în sector 1, București, .. 8, . sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 2, ., . A. R. A. cu domiciliul în sector 1, București, .. 8, . sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 2, ., . D.-D., pârât D. J. F. cu domiciliul în sector 5, București, .. 6, ., . sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 2, ., . I. cu domiciliul în, pârât O. I. cu domiciliul în ., MADRID, C. GUIMARAES, nr. 23, Spania și cu sediul ales la S. BASGAN SI ASOCIATII în sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 2, ., ..
Admite cererea reconventionala.
Obliga reclamanta sa evacueze imobilul din P., ., jud. Ilfov, identificat cu nr. cadastral 1350, inscris in cf nr._ a localitatii P..
Obliga reclamanta sa achite paratilor suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 01.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. C. R. N. F.
Red. C A / Tehn. R F
4 exemplare/02.09. 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1293/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3078/2015. Judecătoria... → |
|---|
