Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1387/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1387/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1387/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
.
SENTINTA CIVILA Nr. 1387/2015
Ședința camera de consiliu de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. E.
GREFIER: A. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant G. S. ENERGY ROMANIA SA și pe pârât M. G. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care,
Instanta, verificându-și din oficiu competenta, în temeiul art. 131 al.1 NCPC, constata că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauza.
În temeiul art. 238 NCPC, instanța stabilește termen pentru durata cercetării judecătorești un termen de judecata.
Instanta, in temeiul art. 255 C. încuviintează pentru ambele părti, proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerandu-le concludente, pertinente si utile solutionarii cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015 sub nr._, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă (Titlul X din Cartea a VI-a a Codului de procedură civilă), reclamanta G. S. ENERGY ROAMANIA SA a chemat în judecată pe pârâtul M. G. I. solicitând instanței să oblige paratul la plata sumei de 3236,97 lei cu titlu de debit principal, la care să se adauge dobânda convențională calculată în cuantum de 198,1 lei, penalitățile urmând a se calcula în continuare până la plata efectivă a debitului și a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
În motivarea acțiunii, creditoarea reclamantă a arătat că debitorul pârât datorează sumele solicitate în virtutea relațiilor comerciale derulate între acestea. Astfel, creditoarea arată că a prestat servicii de furnizare gaze în beneficiul pârâtului debitor însă aceasta nu a onorat facturile emise. Creditoarea a mai susținut că solicită dobânda convențională calculată pentru suma datorată de debitoare.
Reclamanta a învederat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1025-1032 C. proc. civ.
Reclamanta a arătat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie, un set de înscrisuri.
Cererea reclamantei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Pârâtului i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă acesta nu a formulat răspuns, deși a primit înștiințările instanței.
Sub aspect probatoriu s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, între cele două părți s-au derulat o . raporturi contractuale, dovada acestora fiind reprezentată Contractul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici semnat de ambele părți (f. 20) și de facturile fiscale anexate la cererea de chemare în judecată. Astfel, reclamanta a prestat servicii de furnizare gaze în beneficiul pârâtei.
În baza relațiilor contractuale desfășurate între părți, creditoarea a emis către debitoare o . facturile fiscale neachitate de pârât.
Pe cale de consecință, instanța reține că, reclamanta a prestat pârâtului serviciile facturate care însumează un total de 3236,97 lei.
În drept, instanța reține că, în baza art.1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Totodată, conform art. 1240 C.civ. voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris, legea neimpunând ân acest caz forma scrisă a contractului ad validitatem.
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025 C.pr.civ. privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C pr. civ., prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. (2)Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
(3)Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească (art. 1029 C proc civ.)
Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
In cazul in care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a plăti o suma de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența obligației. Operează astfel în sarcina debitorului o prezumție de vinovăție, iar daca acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezuma ca nerespectarea acesteia provine din vina debitorului, care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Examinând aceste dispoziții legale în raport de situația de fapt reținută mai sus, reținând și atitudinea debitoarei care nu a furnizat vreun răspuns in raport de solicitarea reclamantului, având in vedere si disp. art 1030 alin 2 teza finala,în conformitate cu art. 239 NCPC a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 3236,97 lei asupra patrimoniului debitorului, constatată printr-un înscris, respectiv prin contractul semnat și facturile mai sus menționate depuse la dosar.
Instanța retine așadar ca obligația debitorului de a plăti contravaloarea serviciilor furnizate, corelativa dreptului de creanță pretins de creditoare, a fost asumată de debitor prin semnarea contractului în baza căruia au fost emise facturile, făcând astfel dovada raportului juridic de drept în baza căruia s-a născut obligația debitoarei de plata a serviciilor prestate de creditoare.
Instanța constată caracterul cert al creanței. Caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în conținutul facturilor fiscale. În privința caracterului exigibil al creanței instanța reține că acestea au ajuns la scadență.
Constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului pentru gazele furnizate de reclamanta, obligație pe care și-a asumat-o în mod legal, instanța o va obliga pe aceasta la plata sumei de 3236,97 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare servicii prestate si neachitate.
În ce privește capătul accesoriu de cerere, instanța reține că, potrivit art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege. În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ar fi mai mic. În acest context, instanța constată că reclamanta a solicitat dobânda convențională aferentă debitului principal calculată conform prevederilor contractuale ce fac trimitere la dispozițiile OG nr. 92/2003.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va admite acțiunea și va obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3236,97lei reprezentând debitul principal la care se adaugă penalități contractuale în cuantum de 198,1 lei, penalitățile urmând a fi calculate și în continuare până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art.1031 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va admite cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta G. S. ENERGY ROMANIA SA, cu sediul în sector 2, București, . C3, nr. 10A, . cu pârâtul M. G. I., domiciliat în SINTESTI, PRINCIPALA, nr. 343, judet Ilfov.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3236,97 lei reprezentând contravaloarea debitului principal precum și la plata sumei de 198,1 lei cu titlu de penalități contractuale de întârziere, penalitățile urmând a fi calculate în continuare până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Cornetu.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
D. ENIKOAnton L.
L.A. 04 Mai 2015
Red. D.E./Dact. D.E – 4 ex
25.05.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2291/2015. Judecătoria CORNETU | Anulare act. Sentința nr. 1392/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
