Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 155/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 155/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 155/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECATORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR. 155/2015
Ședința din Camera de Consiliu din data de 21.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: G. M.
GREFIER: G. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au raspuns partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care
În baza art. 131 C.proc.civ., instanța își verifică, din oficiu, competența, și stabilește că Judecătoria Cornetu este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze acțiunea.
Instanta, în temeiul art.258 C.proc.civ. încuviinteaza pentru părti proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și reține cauza în pronuntare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanței la data de 17.10.2014, sub nr._, reclamanta . solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1751,67 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale neachitate, cu dobânda legală de la data de 05.08.2013, până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți există raporturi juridice în temeiul cărora reclamanta a emis factura fiscala nr.0872/06.06.2013 ce nu a fost achitat1 integral de pârâtă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1031 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a depus formularul de răspuns prin care a aratat ca accepta in mod partial pretentiile fomulate de reclamanta. Parata a aratat ca nu a existat un contract incheiat intre parti, nu si-a asumat un termen de plata, ca marfurile nu trebuia sa fi fost facturate deoarece parata nu facea altceva decat sa promoveze produsele reclamantei, ca avizul de insotire a marfii are o semnatura indescifrabila iar factura fiscala nu este semnata si stampilata de parata. In final s-a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În fapt, între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârâtă, în calitate de cumpărător, s-au derulat relații comerciale constând în vânzarea de către reclamantă către pârâtă de diverse produse.
Instanța constată că, în derularea raporturilor contractuale, reclamanta a emis către pârâtă factura fiscala nr.0872/06.06.2013, atașata în copie la dosar.
Valoarea produselor vandute de reclamantă si neachitate de catre parata, conform facturii fiscale depuse la dosar, este în cuantum de 1751,67 lei.
În drept, în conformitate cu art. 1270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Totodată, potrivit art. 273 alin. 1 C.proc.civ., actul sub semnătură privată, recunoscut de cel cărui îi este opus, sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părți până la proba contrară, iar, potrivit art. 301 alin. 1 C.proc.civ., acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la primul termen după depunerea înscrisului, sub sancțiunea decăderii. Când una dintre persoanele menționate la art. 301 contestă scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaște, instanța va proceda la verificarea înscrisului, conform art. 302 alin. 1 C.proc.civ.
În cauza de față, avizul de insotire a marfii, aferent facturii fiscale nr.0872/06.06.2013, respectă cerințele probatorii ale înscrisului sub semnătură privată, întrucât poartă în partea de jos semnătura reprezentantului pârâtei.
De asemenea parata a acceptat in mod partial pretentiile fomulate de reclamanta, recunoscand ca intre parti s-au desfasurat relatii comerciale.
Prin urmare, având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 C.proc.civ. că, în speță, a executat propriile obligații.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, legea prezumă în cazul neexecutării unei obligații ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosință a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu.
Astfel, potrivit art. 1535 cod civil – „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”. Având în vedere dispozițiile legale citate, instanța constată că pretenția creditorului de a pretinde de la debitor dobânda legală, de la data scadenta, respectiv 05.08.2013, aferente sumei reprezentând preț neachitat, este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va obliga pârâta să plătească reclamantei, conform OG nr.13/2011, dobânda legală de la data de 05.08.2014, până la achitarea efectivă a debitului.
Totodată, în baza art. 1031 din C.proc.civ., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea de chemare în judecată, formulata de reclamanta . sediul in ., Sector 6, Bucuresti și pe pârâta ., cu sediul in ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.751,67 lei cu titlu de debit principal și a dobânzii legale începând cu data de 05.08.2013 și până la data achitării debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE
G. M. GREFIER
G. S.
Red.Jud.G.M./Thred.G.S.
4ex./28.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 141/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 42/2015.... → |
|---|
