Contestaţie la executare. Sentința nr. 850/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 850/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 850/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR.850
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator B. SA și pe intimat B. T. G., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25.02.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 04.03.2015, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 06.03.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2014 sub numărul_, contestatorul .. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC T. G., solicitând anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 42/2014 aflat pe rolul B. M. A. E., anularea încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 08.07.2014 prin care a fost admisă cererea de încuviințare silită, iar în subsidiar diminuarea cuantumului sumelor cuprinse în titlurile executorii și anularea în parte a proceselor-verbale din 06.07.2012 și 27.03.2014 de stabilire cheltuieli de executare, diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B. M. A. E. prin încheierea din 15.07.2014, respectiv reducerea onorariului executorului la minimul prevăzut de lege, a onorariului avocațial și a sumelor pentru care nu sunt menționate informații cu privire la destinația acestora, întoarcerea executării silite și obligarea B. T. G. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că a încheiat la data de 15.05.2012 contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732 cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O., contract prin care părțile au stabilit modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor B..
În baza contractului, contestatorul a transmis o cerere de executare silită împotriva debitorului NicaVasile, fiind constituit dosarul de executare silită nr. 737/2012 care a fost preluat de Biroul Executorului Judecătoresc T. G. după dezasocierea față de executorul judecătoresc M. O..
Contestatorul a precizat că intimatul nu a fost în măsură să recupereze sumele din titlul executoriu de la debitor, fapt pentru care a înaintat către B. SA o adresă prin care a pus în vedere contestatoarei să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procesele-verbale de cheltuieli. De asemenea, prin aceeași adresă executorul judecătoresc a precizat că refuzul de plată al sumelor respective va fi interpretat ca fiind o renunțare tacită la procedura executării silite, ducând la închiderea acesteia.
Contestatorul a învederat că procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor reprezintă titlu executoriu față de creditor doar în situația în care acesta renunță la executare conform art. 371 ind. 7 alin. 2 din V.C.pr.civ., iar potrivit alin. 1 din același articol creditorul avea obligația de a avansa doar cheltuielile necesare pentru continuarea executării silite. Din acest motiv, contestatorul a subliniat că nu a renunțat la executare, renunțarea trebuind să fie expresă ca să intervină și nu tacită.
Creanțele menționate în procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor nu sunt certe, lichide sau exigibile, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 632 și 662 din C., deoarece potrivit art. 371 ind. 7 alin. 2 din V.C.pr.civ. cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt în sarcina debitorului, cu excepția cazului când creditorul renunță la executare.
Mai mult, în cuprinsul contractului părțile au prevăzut modalitatea de plată a cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu 60 lei, urmând ca intimatul să rețină un procent inițial de 2%, apoi 5% din sumele recuperate de la debitori. Diferența până la onorariul executorului stabilit conform legii urma să se recupereze de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..
Contestatorul a menționat că instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite ar fi trebuit să verifice existența unei renunțări la executare manifestată de creditor și în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 4 C. să respingă cererea de încuviințare a executării silite.
În subsidiar, contestatorul a solicitat diminuarea sumelor stabilite prin procesele verbale de stabilire a cheltuielilor, întrucât nu respectă prevederile contractuale, iar onorariul executorului este nejustificat față de acțiunile întreprinse în cadrul dosarului de executare.
În subsidiar, contestatorul a solicitat diminuarea sumelor stabilite de B. M. A. E. prin încheierea din 15.07.2014, respectiv reducerea onorariului executorului la minimul prevăzut de lege deoarece este excesiv raportat la activitățile desfășurate, a onorariului avocațial și a sumelor pentru care nu sunt menționate informații cu privire la destinația acestora.
În ceea ce privește solicitarea de întoarcere a executării silite, contestatorul a menționat că sumele contestate au fost consemnate și eliberate creditorilor.
În drept au fost invocate prevederile art. 452,632,662,711 și urm. din C., art. 371 ind.7 alin. 2, art. 399 alin. 1 V.C., art. 39 din Legea 188/2000, art. 1 din Ordinul nr. 2.550/2006, art. 1166 NC.civ.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Astfel, a invocat excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii și excepția inadmisibilității deoarece contestatoarea a mai formulat o contestație la executare prin care a contestat și titlul executoriu în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare.
Pe fond, intimatul a arătat că față de actele de executare efectuate a solicitat contestatoarei să avanseze cheltuielile de executare silită stabilite prin procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor, având în vedere că în lipsa acestora executorul judecătoresc este împiedicat să-și desfășoare activitatea, respectiv să continue executarea silită. Astfel, deși au trecut mai mult de doi ani de la înregistrarea dosarului de executare, iar din cercetările efectuate a rezultat că nu au fost identificate bunuri ale debitoarei, contestatorul solicită efectuarea de noi demersuri cu scopul de a nu închide dosarul de executare în virtutea unui câștig viitor datorat acumulării de dobânzi.
Cu privire la contractul încheiat cu B., intimata a precizat că acesta nu afectează aplicabilitatea art. 371 ind. 7 din VCpc, iar diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare silită nu se impune raportat la activitatea desfășurată de executor. Mai mult, aceste clauze contractuale contravin normelor de ordine publică ce reglementează activitatea de interes public desfășurată de executorii judecătorești.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 C., 453 C., 662 C., art. 712 C. și urm., art. 371 ind. 7 alin. 1 VCpc, art. 399 și urm V.C..
În dovedire intimata a depus un set de înscrisuri.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele menționate în cererea introductivă și a depus practică judiciară.
La solicitarea instanței, B. M. A. E. a depus dosarul de executare nr. 42/2014, precum si dosarul de executare 737/2012 al B. ,,T. G.” în copie.
La termenul de judecată din data de 25.02.2015 instanta a respins, ca neîntemeiată excepția netimbrării invocată de intimat prin intampinbare si a unit excepția inadmisibilității cu fondul cauzei în temeiul art. 248 alin. 4 C..
In temeiul art. 258 C.p.c s-a a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 și 2 din C. “(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.”
Referitor la excepția inadmisibilității contestației la executare, instanța reține că potrivit art. 712 alin. 3 din C. “Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.”
Prin prezenta contestație la executare B. S.A. a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 42/2014 aflat pe rolul B. M. A. E., iar prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei L. Gară sub nr._ B. S.A. a solicitat obligarea B. T. G. să continue executarea silită în dosarul de executare nr. 737/2012 și în subsidiar diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare în același dosar de executare.
Analizând cele două contestații la executare formulate de B. S.A., instanța constată că acestea au ca obiect două dosare de executare diferite, fapt pentru care urmează a respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, în fapt, la data de 15.05.2012 părțile au încheiat contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732 cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O., contract prin care părțile au stabilit modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor B..
În baza contractului, contestatorul a transmis o cerere de executare silită împotriva debitorului N. N., fiind constituit dosarul de executare silită nr. 737/2012 care a fost preluat de Biroul Executorului Judecătoresc T. G. după dezasocierea față de executorul judecătoresc M. O..
La data de 16.06..2014 Biroul Executorului Judecătoresc T. a depus la B. M. A. E. o cerere de executare silită (fila 207) prin care a solicitat punerea în executare a proceselor-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 06.07.2012 și 27.03.2014 emise în dosarul de executare nr. 737/2012, conform cărora debitorul . refuzat să achite cheltuielile de executare stabilite în respectivul dosar. Prin încheierea din 05.08.2014 emisă în dosarul de executare nr. 42/2014 B. M. A. E. a dispus încetarea executării silite deoarece s-a recuperat în întregime debitul.
În drept, conform art. 711, alin. 1, teza I C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Potrivit art. 662 alin. 1 C.proc.civ., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. Art. 632 alin. 1 C.proc.civ. prevede că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Instanța constată că procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 06.07.2012 și 27.03.2014 emise în dosarul de executare nr. 737/2012 constituie titluri executorii în sensul art. 632 alin. 1 din C. corelat cu art. 371 ind. 7 alin. 4 din Vechiul C. (în vigoare la data deschiderii dosarului de executare nr. 737/2012) și, având în vedere situația de fapt reținută, a fost pus în executare în mod legal.
Astfel, în ceea ce privește caracterul de titlu executoriu al proceselor-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 06.07.2012 și 27.03.2014, se aplică Vechiul C. în raport de data începerii executării silite în dosarul nr. 737/2012, iar în ceea ce privește procedura de punere în executare a acestor titluri executorii se aplică prevederile Noul C. în raport de data începerii executării silite în dosarul nr. 42/2014.
Instanța constată că debitorul B. SA nu contestă modalitatea în care au fost puse în executare cele două titluri executorii, ci contestă doar caracterul de titlu executoriu al celor două procese-verbale.
Potrivit art. 371 ind. 7 din Vechiul C. “(1)Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. (2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. (3)Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. (4)Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu.”
Prin procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 06.07.2012 și 27.03.2014 emise în dosarul de executare nr. 737/2012 B. T. G. a stabilit care sunt cheltuielile de executare până în acel moment, inclusiv onorariul de executor.
Instanța nu poate reține afirmația contestatoarei în sensul că nu a renunțat la executare, fapt pentru care aceste procese-verbale reprezintă titluri executorii doar pentru debitor, întrucât art. 371 ind. 7 alin. 4 Vechiul C. nu distinge după cum procesul-verbal este titlu executoriu dacă aceste cheltuieli sunt datorate de debitor sau de creditor. Cele două procese-verbale reprezintă titluri executorii indiferent de persoana care le datorează.
Mai mult, întrucât executarea silită din dosarul de executare nr. 737/2012 al B. T. G. nu a încetat, sumele stabilite prin cele două procese-verbale reprezintă cheltuielile necesare pe care creditorul este obligat să le avanseze în vederea continuării executării silite, conform art. 371 ind. 7 alin. 1 C.. Este excesiv a considera că onorariul parțial stabilit de B. T. G. prin titlurile executorii în discuție nu reprezintă cheltuieli necesare în vederea continuării executării silite, întrucât acesta desfășoară o activitate care trebuie remunerată. Or, fără a fi plătit pe toată perioada cât durează executare, executorul judecătoresc nu ar putea să-și desfășoare activitatea de executare silită.
În cuprinsul contractului părțile au prevăzut modalitatea de plată a cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu 60 lei, urmând ca intimatul să rețină un procent inițial de 2%, apoi 5% din sumele recuperate de la debitori. Diferența până la onorariul executorului stabilit conform legii urma să se recupereze de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B.. Instanța reține că părțile, prin aceste prevederi contractuale, nu pot deroga de la prevederile legale imperative din materia executării silite, respectiv art. 371 ind. 7 C..
Contestatoarea a mai invocat art. 39 alin. 3 din Legea 188/2000 care prevede că “Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea in executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipata a onorariului.” Chiar dacă s-ar da interpretarea că acest aliniat se aplică tuturor titlurilor executorii și nu doar hotărârilor judecătorești, instanța reține că este incidentă această interdicție doar în momentul deschiderii dosarului de executare, respectiv se interzice condiționarea începerii executării silite de plata onorariului. Or, în cauza de față este vorba de onorarii intermediare stabilite de B. T. G. pe parcursul executării silite pentru activitatea desfășurată până în acel moment.
În ceea ce privește diminuarea sumelor stabitile prin procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 06.07.2012 și 27.03.2014 emise în dosarul de executare nr. 737/2012, instanța constată că toate sumele reprezintă cheltuieli de executare motivate de executorul judecătoresc, iar onorariul acestuia se încadrează în limitele stabilite în anexa la Ordinul nr. 2550/2006.
De asemenea, cheltuielile de executare stabilite de B. M. A. E. prin încheierea din 15..07.2014 sunt justificate raportat la activitățile desfășurate, iar onorariul executorului judecătoresc se află în limitele stabilite de anexa 2.550/2006.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța, în temeiul art. 711 alin. 1 C.proc.civ., va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Avand in vedere faptul ca intimatul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecata, va respinge cererea acestuia de restituire, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge, ca neintemeiata exceptia de inadmisibilitate,, in cauza privind pe contestator B. SA, cu sediul in sect.1, Bucuresti, . Tower Center, nr.15-17, . intimat B. T. G., cu sediul in sect.3, Bucuresti, Splaiul Unirii, nr.35, ., ..
Respinge cererea, ca neintemeiata.
Respinge, ca neintemeiata cererea intimatului cu privire la restituirea cheltuielilor de judecata.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 06.03.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. M. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 828/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1791/2015.... → |
|---|
