Obligaţie de a face. Sentința nr. 1223/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1223/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 1223/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentinta civila nr. 1223/2015
Ședința publică de la 02.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: V. TUDORIȚA DOINIȚA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant E. S. SA LA SCA P., R.&ASOCIATII și pe pârât A. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta prin apărător, paratul personal si asistat de catre apărător.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul ca nu s-a depus raspunsul la interogatoriu de catre reclamant.
Apărătorul reclamantei depune raspunsul la interogatoriu.
Apărătorul paratului solicita ca a luat cunostinta de inscrisuri si nu solicita amanarea cauzei.
Apărătorii partilor depun inscrisuri si arata ca nu solicita amanarea cauzei pentru a lua cunostinta de inscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata.Acesta mentioneaza ca paratul a recunoscut ca a primit suma de bani cu titlu de imprumut si arata ca nu foloseste terenurile si nu poate fi vorba de un contract de inchiriere.Paratul a mentionat ca nu a predat suma de bani.Cu cheltuieli de judecata(taxa judiciara de timbru), iar onorariul pe cale separata.
Apărătorul paratului solicita respingerea actiunii, intrucat nu s-a facut dovada incheierii contractului de imprumut si nu a fost determinata vointa partilor.Acesta mai mentioneaza ca daca era vorba despre un contract de imprumut, ar fi fost incheiat unul conform legii, nu prin chitanta, prin care nici nu este specificat termenul de restituire al imprumutului.Cu cheltuieli de judecata.
In replica, apărătorul reclamantei precizeaza ca chitanta este semnata, este un act sub semnatura privata, fiind singurul raport de imprumut intre cele doua parti.
In replica, parata prin apărător precizeaza ca a semnat actul la sediul reclamantei in prezenta unui martor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.12.2014, sub numărul de mai sus, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul A. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să stabilească termenul de restituire a împrumutului, să oblige pârâtul la plata sumei de 13.553,85 lei alcătuită din suma de 12.000 lei cu titlu de valoare împrumut acordat și din suma de 1.553,85 lei cu titlu de dobândă legală calculată la suma împrumutată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 15.12.2011 a încheiat cu pârâtul un contract de împrumut în formă verbală, în urma căruia i-a remis la aceeași dată suma de 12.000 lei în vederea efectuării cadastrului pentru terenul situat în com. Vidra, ., .. Dovada remiterii sumei respective este reprezentată de înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță”. Pârâtul nu a înțeles să restituie suma împrumutată.
În ceea ce privește termenul de restituire a împrumutului, reclamanta a precizat că acesta nu poate depăși un an de la momentul încheierii contractului, aplicându-se art. 2.162 alin. 1 C.civ. Astfel, scopul încheierii contractului a fost ca pârâtul să efectueze cadastrul pentru terenul situat în com. Vidra, ., ., ceea ce nu poate depăși durata de 1 an.
Reclamanta a mai menționat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv între părți a intervenit un raport juridic întemeiat pe contractul de împrumut, pârâtul nu și-a executat obligația de restituire a sumei împrumutate și a fost pus în întârziere.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale în conformitate cu art. 2159 alin. 2 C.civ.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1180 alin. 1, art. 1176, art. 2162 alin. 1, art. 2164 alin. 1, art. 1350 alin. 2 din C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâtului, și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a depus la data de 29.01.2015 întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului 1 de cerere, deoarece înscrisul chitanță nu prevede vreun termen de restituire a sumei împrumutate, iar o astfel de solicitare de stabilire a unui termen scadent se judecă potrivit art. 2161 C.civ., pe cale de ordonanță președințială.
Pe fondul cauzei pârâtul a precizat că nu este vorba de o sumă împrumutată, ci de plata unei chirii pentru un teren al său pe care reclamanta îl folosea. Astfel, reclamanta a deghizat suma de bani remisă într-un contract de împrumut.
Acesta a mai învederat că reaua-credință a reclamantei reiese din faptul că, deși recunoaște că pârâtul este proprietarul terenului situat în com. Vidra, ., ., aceasta a formulat o acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu prin care a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate al pârâtului aferent terenului în cauză. Mai mult, reclamanta a făcut propunerea încheierii unui contract de locațiune cu pârâtul, aspect din care reiese că îl recunoaște pe acesta ca proprietar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 255 C..
În dovedirea cererii, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul reclamantei.
La termenul din 26.02.2015 instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât din considerentele enunțate în încheiere, iar în temeiul art. 258-255 C. a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu un martor.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 102, alin. 1 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, Noul cod civil se aplică actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după . (respectiv 01.10.2011). Având în vedere faptul că obiectul acțiunii se referă la acte juridice încheiate la data de 15.12.2011, după . în vigoare, instanța constată că în cauză se aplică prevederile acestuia.
În fapt, astfel cum rezultă din probele administrate, părțile au încheiat la data de 15.12.2011 un contract prin care reclamanta a împrumutat pârâtului suma de 12.000 lei în vederea efectuării cadastrului pentru terenul situat în com. Vidra, ., ., jud. Ilfov.
Potrivit art. 1.166 C.civ. contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Art. 2158 alin. 1 C.civ. prevede că împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.
Astfel, înscrisul intitulat „chitanță” reprezintă un început de dovadă scrisă în sensul art. 310 C., deoarece provine de la pârât și face credibil faptul pretins, în înscris fiind mențiunea că pârâtul a primit la data de 15.12.2011 „de la . suma de 12 mii lei – roni (douăsprezece mii lei) cu titlu de împrumut”.
Deși valoarea actului juridic este mai mare de 250 lei, acesta poate fi probat cu martori conform art. 309 alin. 4 pct. 2 C.. Astfel, coroborând înscrisul intitulat „chitanță” cu declarația martorului M. R. M. (fila 49), instanța reține că la data de 15.12.2011 reclamanta i-a remis pârâtului suma de 12.000 lei cu titlu de împrumut în vederea efectuării cadastrului pentru terenul situat în com. Vidra, ., ., jud. Ilfov. Intenția părților de a vinde/cumpăra ulterior terenul în cauză nu are relevanță pentru dovedirea contractului de împrumut. Instanța va înlătura declarația martorului O. A. deoarece acesta nu a luat cunoștință în mod direct de aspectele declarate, ci de la pârât și din auzite.
În ceea ce privește susținerea pârâtului că suma respectivă a fost remisă cu titlu de chirie pentru folosința terenului său din . că pârâtul nu a dovedit nici posesia efectivă exercitată de reclamantă asupra terenului, nici faptul că suma a fost înmânată cu acest titlu. Mai mult, aceste susțineri sunt contrazise atât de înscrisul intitulat „chitanță”, cât și de declarația martorului M. R. M. (fila 49).
Contractul de împrumut este prin esența lui afectat de modalități – termen, iar potrivit art. 2162 alin. 1 C.civ., dacă nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanță, ținându-se seama de scopul împrumutului, de natura obligației și a bunurilor împrumutate, de situația părților și de orice altă împrejurare relevantă. Susținerea reclamantei în sensul că scopul încheierii contractului a fost ca pârâtul să efectueze cadastrul pentru terenul situat în com. Vidra, ., ., ceea ce demonstrează că termenul de restituire nu poate depăși durata de 1 an, este întemeiată. Cu toate acestea, instanța nu poate stabili un termen de restituire anterior pronunțării, deoarece nu îndeplinește caracterul previzibilității din perspectiva pârâtului. Mai mult, chiar din interpretarea articolului incident reiese că instanța va stabili un termen de restituire care nu poate fi anterior pronunțării.
Prin urmare, reținând că între părți s-a încheiat la data de 15.12.2011 un contract de împrumut, fără a fi stabilit un termen de restituire a sumei de bani împrumutată pârâtului, instanța, în temeiul art. 2162 alin. 1 C.civ., urmează a stabili termenul de restituire a împrumutului – data de 02.04.2015, fiind un termen rezonabil în raport de natura și scopul încheierii contractului.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 12.000 lei cu titlu de sumă împrumutată, instanța urmează a-l admite din următoarele considerente:
Potrivit art. 1270 alin. 1 C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ. prevede că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Prin urmare, instanța reține că părțile au încheiat la data de 15.12.2011 un contract de împrumut în urma căruia reclamanta i-a remis pârâtului suma de 12.000 lei, iar acesta din urmă nu și-a executat obligația de a restitui banii împrumutați.
Scadența obligației de restituire a sumei de 12.000 lei este data de 02.04.2015, astfel cum a fost stabilită de instanță, iar punerea în întârziere a pârâtului a intervenit prin introducerea cererii de chemare în judecată, conform art. 1522 alin. 1 C.civ.
În ceea ce privește culpa pârâtului în neexecutarea obligației, potrivit art. 1548 C.civ. culpa acestuia se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
În consecință, instanța constată că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile contractuale, iar potrivit art. 1549 alin. 1 C.civ., dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin. Reclamanta a solicitat executarea în natură a obligației de restituire a sumei împrumutate.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța reține că aceasta este datorată începând cu data scadenței obligației de restituire, care în prezentul litigiu este data de 02.04.2015, fapt pentru care va fi respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat
În temeiul art. 453 alin. 2 C., având în vedere soluția dată pe fondul cauzei, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamant E. S. SA cu sediul in Bucuresti, ., biroul 3, sector 1 si LA SCA P., R.&ASOCIATII cu sediul in sector 1, București, ., . pârât A. C. cu domiciliul in com. VIDRA, .> Stabilește termenul de restituire a împrumutului - data de 02.04.2015.
Obligă pârâtul să restituie reclamantei suma de 12.000 lei cu titlu de valoare împrumut.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.553,85 lei cu titlu de dobândă legală, ca neîntemeiat.
În temeiul art. 453 alin. 2 C. dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. V. TUDORIȚA DOINIȚA
Red./Tehnored.: GM/VTD
.>
.
Grefier,
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2759/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2010/2015. Judecătoria... → |
|---|
