Servitute. Sentința nr. 2009/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2009/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2009/2015
ROMÂNIA
JUDECATORIA CORNETU
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2009/2015
Ședința publică de la: 02.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. O. BUDEI
GREFIER: C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantii D. A. si D. C. și pe pârâta C. D., având ca obiect servitute.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 19.05.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.05.2015 apoi la data de 02.06.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.09.2012 sub nr. de dosar_, reclamanții D. A. și D. C., în contradictoriu cu pârâta C. D. au solicitat, ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: stabilirea unui drept de servitute de trecere pe terenul pârâților pe o suprafață de 3m x 20m până la Drumul Sătesc DS 3798 – . dreptului de servitute, obligarea pârâtei să permită reclamanților uzul și utilitatea fondului dominant și de a nota în cartea funciară servitutea de trecere; obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii se arată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra fondului dominant – teren situat în ., parcelele 3833 și 3830/2, în suprafață totală de 2.368,5 mp și drum de servitute (lot 3) în suprafață de 255 mp după cum urmează: prin titlul de proprietate nr._/19.08.2005 D. S., autoarea reclamanților, a dobândit dreptul de proprietate cu privire la parcelele 3833, în suprafață de 560 mp, și 3830/2, în suprafață de 333 mp, învecinate la Vest cu pârâta C. D.; prin sentința civilă nr. 1621/21.05.2009 Judecătoria Cornetu a admis cererea de ieșire din indiviziune a moștenitorilor defunctei D. S. fiind atribuite reclamanților, în indiviziune, suprafața de 2368,50 mp și ½ din lotul 3 în suprafață de 255 mp, cu mențiunea că lotul nr. 3 reprezintă drum de servitute și că terenul în întregul său nu are ieșire la stradă, motiv pentru care se impune crearea unei servituți de trecere din . pe terenul proprietatea numitei C. D..
Pârâta C. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în com. Domnești, ., jud. Ilfov, zona Ciutaci, cvartal 90 parcelele 3830 și 3831, cu nr. cadastral 1477, înscris în CF 1211, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 684/1991.
Se precizează că terenul reclamanților este un teren înfundat, neavând acces la DS 3798. S-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului însă nu a fost posibilă din cauza atitudinii pârâtei.
Față de cele menționate, având în vedere si dispozițiile legale în materia dreptului de proprietate și a servituților, se solicită admiterea cererii în sensul constituirii unei servituți de trecere cu auto și pietonală pe terenul proprietatea pârâtei.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 755-769 C.civ., art. 112 C.proc.civ.
În probațiune au solicitat înscrisuri, interogatoriu, expertiză.
A depus copii de pe un set de înscrisuri (filele 5-29).
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 14.01.2013, prin C. Registratură pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat ca în măsura în care se va dispune instituirea unei servituți de trecere pe terenul său să fie obligați reclamanții la plata unei prestații lunare egale cu contravaloarea lipsei de folosință/despăgubiri pentru suprafața ce urmează a constitui servitutea de trecere, precum și la plata unei despăgubiri estimate provizoriu la 5.000 lei pentru solarul edificat de pârâtă pe terenul său și care urmează a fi desființat în vederea instituirii servituții, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta arată că este proprietara unui teren ce se învecinează cu terenul reclamanților și pe suprafața solicitată de reclamanți este edificat un solar. În eventualitatea în care s-ar stabili o servitute de trecere în favoarea reclamanților pârâta trebuie să fie despăgubită atât pentru lipsa de folosință a terenului dar și pentru contravaloarea solarului ce trebuie desființat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-119 C.proc.civ., art. 697, art. 757, art. 768 C.civ.
În probațiune a solicitat înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză tehnică evaluatorie.
La termenul din 15.01.2013 reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită instituirea servituții de trecere pe o suprafață de 7m x 20m motivat de faptul că dacă acces la drumul public se face pe un drum mai îngust de 7 m liniari nu se poate elibera autorizație de construire.
La termenul din 12.03.2012 pârâta-reclamantă și-a precizat cuantumul pretențiilor față de reclamanți: 200 euro/lunar contravaloare lipsa de folosință și 5.000 lei contravaloare solar.
Prin încheierea din 23.04.2013 instanța a dispus scutirea pârâtei-reclamante de la plata taxei de timbru aferente cererii reconvenționale.
În temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, interogatoriul reciproc, expertiză topografică, efectuată de către expert N. S., raportul fiind depus la filele 169-174 dosar, precum și expertiză evaluatorie efectuată de către expert Mai A. I., raportul fiind depus la filele 248-255 dosar.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topografică expertul N. Soriun depunând răspunsul său la filele 242-243 dosar. Pârâta-reclamantă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză evaluatorie, obiecțiuni respinse de instanță.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor art. 617 din C.civil, proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minima stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului care are acces la calea publică, dreptul de trecere fiind imprescriptibil.
Raportul de expertiză dispus în cauză a concluzionat sub acest aspect că, niciunul dintre cele trei loturi aflate în proprietatea exclusivă sau comună (drum de servitute) nu au ieșire la calea publică, fiind deci terenuri înfundate, și că cea mai puțin oneroasă cale de ieșire la drum public o constituie prelungirea drumului de servitute al reclamanților cu 22,04 m până la .). Astfel această prelungire ar avea lățimea de 3 m și ar ocupa o suprafață de 60 mp din terenul pârâtei, aflându-se la 0,62 m de solarul edificat de pârâtă pe terenul său.
Instanța nu va reține susținerea reclamanților în sensul constituirii servituții de trecere pe terenul pârâtei având lățimea de 7 m întrucât, pe de o parte, în certificatul de urbanism nr. 111/27.12.2012 (f. 46-48) nu este condiționată eliberarea autorizației de construire de o ieșire la calea publică cu lățimea de 7 m, ci vizează doar amplasamentul construcțiilor față de drumul de acces și de limitele parcelei construibile, iar pe de altă parte constituirea servituții trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minima stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
În raport de situația de fapt reținută, coroborat cu dispozițiile legale precizate, și având în vedere conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, dar și mențiunile înscrisurilor atașate la dosar, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată precizată, și în consecință, va stabili un drept de trecere cu vehicul și pietonal în favoarea imobilului proprietatea reclamanților și care grevează imobilul proprietatea pârâtei, identificat prin punctele A-B-C-D-E-F pe schița plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză și va obliga pârâta să permită accesul pe suprafața de teren astfel cum a fost delimitată în vederea exercitării dreptului examinat.
În ce privește capătul de cerere vizând notarea în cartea funciară a dreptului de servitute instanța apreciază că este neîntemeiat în condițiile în care reclamanții pot solicita direct OCPI Ilfov, notarea în temeiul prezentei hotărâri a dreptului stabilit de instanță.
În ce privește cererea reconvențională față de dispozițiile art. 246 C.proc.civ., instanța va lua act de renunțarea pârâtei-reclamante la capătul de cerere vizând obligarea reclamanților-pârâți la plata contravalorii solarului și având în vedere că prin stabilirea dreptului de servitute în favoarea reclamanților se produce un prejudiciu pârâtei-reclamante constând în limitarea folosinței terenului în cauză, instanța va obliga pe aceștia să achite pârâtei, cu titlu de despăgubiri, suma de 1373 lei/an pe toată durata servituții.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. coroborat cu art. 276 C.proc.civ. instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți până la concurența sumei de 2.500 lei (onorariu avocat și expert achitate de pârâtă), urmând a obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamanți a sumei de 2298 lei constând în diferența până la 4798 lei (onorariu avocat – 2680 lei, echivalentul a 2/3 din 4.000 lei (față de admiterea în parte a acțiunii principale), taxa de timbru 1118 lei și onorariu expert 1.000 lei).
Cât privește cererea reclamanților de restituire a diferenței de 949,48 lei taxă de timbru achitată în plus, instanța reține că reclamanții datorau o taxă de timbru în cuantum de 1117,98 lei din eroare fiind citați cu mențiunea de a achita 3% din valoarea terenului. În consecință, fiind vorba despre o taxă de timbru datorată se impune respingerea ca neîntemeiată a cererii de restituire a diferenței de 949,48 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea pârâtei-reclamante C. D. la capătul din cererea reconvențională vizând obligarea reclamanților-pârâți la plata contravalorii solarului.
Admite în parte acțiunea precizată, formulată de către reclamanții-pârâți D. A. și D. C., ambii cu domiciliul ales la cab. de av. M. M. din București, sector 1, ., ., . cu pârâta-reclamantă C. D. cu domiciliu com. Domnești, ., CVARTAL 60- PARCELELE 3830 ȘI 3831, jud. Ilfov.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C. D..
Stabilește un drept de servitute de trecere cu vehicul și pietonal in favoarea imobilelor proprietatea reclamanților si care grevează imobilul proprietatea pârâtei, servitute delimitată de punctele A, B, C, D, E și F, identificată pe schița plan – Anexa 1 la raportul de expertiza întocmit de expert N. S., cu lățime de 3 m și lungime de 20,04 m până la DS 3798 (. pârâta să permită accesul pe suprafața de teren astfel cum a fost delimitată în vederea exercitării dreptului.
Respinge restul pretențiilor reclamanților ca neîntemeiate.
Obligă reclamanții-pârâți la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 1373 lei/an, pe toată durata servituții, cu titlu de despăgubiri.
Respinge cererea reclamanților de restituire a diferenței de taxă de timbru ca neîntemeiată.
Compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 2500 lei și obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanții-pârâți a sumei de 2298 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu capetele de cerere admise.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. O. Budei C. P.
Pt.grefier aflat in CO, semneaza
Grefierul Sef
Red. C.O.B.
Tehnored. C.P.
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2010/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2006/2015.... → |
|---|
