Plângere contravenţională. Sentința nr. 86/2013. Judecătoria COSTEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 86/2013 pronunțată de Judecătoria COSTEŞTI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 13550/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 86/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. I.
Grefier F. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul R. D. și pe intimata I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, având ca obiect - plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus la data de 19.01.2012 - întâmpinare, în dublu exemplar, însoțită de un număr de trei planșe foto, înregistrarea video efectuată de aparatul radar la momentul constatării contravenției, buletinul de verificare metrologică nr._/04.05.2012, atestatul de operator radar nr._/24.03.2010, eliberat pe numele B. F. și copia procesului-verbal . nr._/23.06.2012. A solicitat judecata în lipsă.
În temeiul art. 167 C.pr.civ. instanța încuviințează petentului proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Având în vedere criticile formulate prin plângerea contravențională și înscrisurile depuse la dosar, precum și faptul că deși citat cu mențiunea de a se prezenta pentru acest termen, petentul nu s-a înfățișat și nu a indicat martorul și nici teza probatorie, instanța respinge ca neutilă soluționării cauzei proba cu martori.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 02.07.2012, pe rolul Judecătoriei Pitești a fost înregistrată sub nr._, plângerea formulată de petentul R. D., în contradictoriu cu intimatul IPJ ARGEȘ – SERVICIUL RUTIER, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 23.06.2012.
În susținerea plângerii sale, petentul a arătat, în esență, că agentul de poliție nu a dorit să menționeze în procesul-verbal că petentul conducea o mașină Dacia 1300 uzată și neperformantă și nici locul exact unde aparatul radar era amplasat și de unde se măsura viteza. A apreciat că în actul constatator sunt trecute două viteze diferite, 131 km/h și 123 km/h. A solicitat să i se prezinte înregistrarea video deoarece a observat că erau înregistrate în același moment și alte mașini aflate în trafic, cu performanțe tehnice superioare celor ale propriei mașini.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile ca au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, pe care l-a anexat, în copie.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin sentința civilă nr. 8338 din 12.10.2012, Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2012.
Intimatul IPJ ARGEȘ - SRBDNE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea sancțiunii aplicate și a arătat, în esență, că, în data de 23.06.2012, petentul a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe DN 65, pe raza localității L. Corbului, cu viteza de 123 km/h, fapt pentru care a fost sancționat contravențional.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 180/2002 și ale O.U.G. nr. 195/2002, republicată și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie: planșe fotografice (fila 11-13), atestat operator radar (fila 16), buletinul de verificare metrologică nr._ din 04.05.2012 (fila 15), înregistrarea video a aparatului radar(fila 14).
În temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimat la data de 23.06.2012 (fila 21), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei (9 puncte amendă) și reținerea permisului de conducere, în temeiul art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, reținându-se în fapt că, la data de 23.06.2012, ora 12,54, petentul a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 65, în localitatea L. Corbului, cu viteza de 123 km/h în localitate, înregistrată de aparatul radar marca ROM 131, montat pe auto nr._ .
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând îndeplinirea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește lipsa mențiunii privind locul exact unde a fost amplasat aparatul radar (și de unde a fost înregistrată viteza), instanța constată că această mențiune nu este prevăzută de art. 180 alin. 1 coroborat cu anexa 1 D din HG nr. 1391/2006 de aprobare a Regulamentului de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, care stabilește că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Cât privește legalitate sancțiunilor aplicate, se reține că acestea se încadrează în limitele prevăzute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98, alin. 4, lit. d) și la art. 111, alin. 1, lit. c) din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, instanța reține că petentul a negat depășirea vitezei legale.
Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Din această dispoziție reiese că sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția și jurisprudența Curții fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 2 și art. 20 din Constituția României), în care s-a arătat că, și în materie contravențională, în cazul unor sancțiuni de o anumită gravitate, precum reținerea permisului de conducere, sarcina probei săvârșirii faptei aparține acuzării (cauza A. contra României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza N. contra României, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo).
Sub acest aspect, instanța constată că intimatul a depus la dosarul cauzei planșele fotografice de la filele 11-13 și înregistrarea video depusă la fila 14, ce indică un autovehicul Dacia L., al cărui număr de înmatriculare nu este vizibil, care circulă cu o viteză de 123 km/h.
Referindu-se la cerințele tehnice funcționale specifice blocului ce înregistrează și măsoară viteza, art. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală NML nr. 021-05/23.11.2005, astfel cum a fost modificat prin prin Ordinul Directorului B.R.M.L. nr. 153/29.08.2007, prevede că „înregistrările efectuate cu aparatul radar trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea, dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia” Din această dispoziție, reiese că aparatul radar trebuie folosit în așa fel încât orice înregistrare să facă vizibil, neîndoielnic numărul de înmatriculare al autoturismului a cărui viteză a fost înregistrată. Această cerință se explică, pe de o parte, prin valoarea probatorie deosebită pe care o are această înregistrare cu privire la existența contravenției, singura în măsură să dovedească fără nici un dubiu viteza cu care se susține că a circulat petentul, iar pe de altă parte, prin faptul că numărul de înmatriculare este elementul destinat să servească la identificarea sigură în trafic a unui autoturism.
În speță, instanța constată că intimata nu a reușit să facă dovada dincolo de orice dubiu că viteza afișată în secvențele fotografice (sau în înregistrarea video), este viteza cu care a condus petentul la data de 23.06.2012, nefiind vizibil numărul de înmatriculare a autovehiculului ce a fost înregistrat de aparatul radar.
Pe cale de consecință, reținând netemeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimat la data de 23.06.2012
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul R. D., domiciliat în . Dragomirești Deal, ., județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - SERVICIUL RUTIER Biroul Drumuri Naționale și Europene, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 23.06.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
Președinte, M. R. I. | ||
Grefier, F. J. |
Red. /Tehnored.M.R.I.
4 ex./11.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 335/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1331/2013. Judecătoria... → |
|---|
