Acţiune în constatare. Sentința nr. 2578/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2578/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 8346/215/2010*
Dosar nr._ - Acțiune în constatare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 2578
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. C. - Judecător
Grefier: A. M. C.
Pe rol pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în sedinta publica de la 11.02.2013 si au fost consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare privind pe reclamantii B. V., C. A. M. în contradictoriu cu parata DIRECTIA JUDETEANA DE PAZA SI SERVICII PUBLICE D. si chematul în garanție S. R. PRIN M. F. PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinită fara citarea partilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și precizată, înregistrată la nr. de mai sus pe rolul Judecătoriei C., reclamantele B. V. și C. A. M., în contradictoriu cu Consiliul Județean D. - Sector Servicii Publice C., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate al reclamantelor asupra imobilului situat în mun. C., .. 39, iar în subsidiar dacă se va respinge acest capăt de cerere să se dispună repunerea părților în situația anterioară constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004, și obligarea pârâtului la plata către reclamante a prețului achitat de reclamante pentru imobilul arătat mai sus, în sumă de 5845 lei, sumă ce trebuie actualizată la data plății efective și să fie obligat pârâtul către reclamante la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse acestui imobil, în sumă de 19.100 lei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 73 lei reprezentând taxă judiciară achitată și în sumă de 864 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de expert, de la plata cărora reclamantele au fost scutite.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 încheiat între reclamante și pârât, reclamantele au achiziționat de la pârât imobilul situat în mun. C., .. 39 (fostă Împăratul T. nr. 17 B, fostă Siloz nr. 17 B), imobilul compus din mai multe camere și pivniță, imobil pentru care le-a fost atribuit în folosință terenul aferent în suprafață de 71,07 mp, imobil pentru care au achitat efectiv prețul de 5845 lei din prețul convenit de 7496,55 lei întrucât ulterior, prin s.c.nr._/03.09.2007 definitivă și irevocabilă a Judecătoriei C., s-a constatat nulitatea acestui contract, făcându-se o gravă eroare de fapt prin faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a constatat că imobilul dobândit de reclamante ar fi fost notificat la legea 10/2001 de foștii proprietari, M. și G., dar în fapt imobilul solicitat de aceștia nu este identic cu imobilul deținut de reclamante, ci s-ar situa pe .. 48, fiind astfel un imobil distinct de cel al reclamantelor. Reclamantele mai arată că în timp, după încheierea contractului prin care au cumpărat imobilul descris au efectuat investiții și îmbunătățiri în sumă de 19.100 lei, pe care le solicită de la pârât, întrucât au fost de bună-credință când au dobândit imobilul respectiv și au adus îmbunătățirile necesare, considerându-se proprietare, iar pârâtul trebuia să le apere acest drept de proprietate.
Prin sentința civilă nr._/16 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantele, B. V., C. A. M. în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii Publice D. din cadrul Consiliului Județean D..
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat privind capătul de cerere pentru constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul C., stradă T. D. nr. 39 (fostă Împăratul T. nr.17B, fostă . B) și pe cale de consecință s-a respins acest capăt de cerere .
S-a constatat anulat prin sentința civilă nr._/ 03.09.2007 definitivă și irevocabilă contractul de vânzare cumpărare nr. 705 din 14.05.2004 încheiat între reclamante și pârât și pe cale de consecință, s-au repus părțile în situația anterioară .
A fost obligat pârâtul către reclamante să le restituie prețul achitat în sumă de 5.845 lei, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligat pârâtul către reclamante la plata sumei de 19.100 lei reprezentând investiții și îmbunătățiri aduse imobilului în litigiu .
A fost obligat pârâtul către reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 73 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
A fost obligat pârâtul către stat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 864 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca situație de fapt, că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 încheiat între pârâtul Consiliul Județean D. – Sector Servicii Publice și reclamanta B. V., aceasta din urmă a dobândit imobilul cu destinație de locuință situat în mun. C., .. 17 B (fostă Împăratul T.), compus din 2 camere cu o suprafață utilă de 57,50 mp pentru prețul stabilit de 7496,55 lei în baza aprobării R.A.A.D.P.F.L. și actului de constatare nr. 776/19.03.2004 și acordul Prefeturii D. nr. 3482/06.04.2004, preț din care reclamanta a achitat efectiv suma de 5845 lei.
Ulterior, prin s.c.nr._/03.09.2007 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin d.c.nr. 96/27.02.2008 a tribunalului D. și d.c.nr. 962/18.11.2008 a Curții de Apel C., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M. N. și G. M. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 încheiat între Consiliul Județean D. – Direcția Județeană de Pază și Servicii Publice D. și B. V., reținându-se în considerentele hotărârii că imobilul dobândit de B. V. prin acest contract este unul din apartamentele ce compun imobilul situat în C., .. 48, notificat de foștii proprietari deposedați abuziv de stat la Legea 10/2001, contractul încheiat fiind nul absolut întrucât a nesocotit disp. art. 21 al. 5 Legea 10/2001, iar buna-credință a dobânditoarei B. V. neputând valida acest contract nul absolut.
În timp, după dobândirea imobilului arătat mai sus, reclamantele, B. V., și fiica sa, C. A. M., au efectuat investiții și îmbunătățiri utile conviețuirii decente în acest imobil, constând în: construcție baie, racord canalizare pentru baie și bucătărie, montat cadă, chiuvetă, WC în baie, placare baie cu polistiren pentru condus, placare cu polistiren pentru dormitor, montat gresie în baie, chiuvetă în bucătărie, montat faianță în bucătărie, refăcut sobe teracote în dormitoare, zugrăvit imobilul la interior cu vopsea lavabilă, introdus apă și gaze în imobil, valoarea acestor îmbunătățiri fiind în sumă de 19.100 lei, conform concluziilor raportului de expertiză omologat în cauză.
Față de împrejurările de fapt reținute și descrise, a rezultat că pentru primul capăt de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilului cu destinație de locuință situat în mun. C., .. 39 (fostă Împăratul T. nr. 17 B, fostă Siloz nr. 17 B), acțiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât sub acest aspect există autoritate de lucru judecat în privința constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 în baza căruia reclamantele solicită constatarea dreptului de proprietate.
Față de aceste aspecte, s-a admis acțiunea în parte, în sensul că s-a constatat anulat prin s.c.nr._/03.09.2007, definitivă și irevocabilă a Judecătoriei C., contractul de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 încheiat între reclamanta B. V. și pârâtul Consiliul Județean D. – Direcția de Pază și Servicii Publice și, pe cale de consecință va repune părțile în situația anterioară.
Instanța a obligat pârâtul către reclamante, să le restituie prețul achitat în sumă de 5845 lei ce va fi actualizat la data plății efective, a obligat pârâtul către reclamante la plata sumei de 19.100 lei reprezentând contravaloarea investițiilor și îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu.A fost obligat pârâtul către reclamante la plata sumei de 73 lei reprezentând cheltuieli de judecată cu taxa judiciară de timbru achitată și la plata sumei de 864 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert pentru plata cărora reclamantele au fost scutite.
Instanța a reținut ca incidente disp. art. 1200,art. 1002 C.CIV., potrivit cărora nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale de lucru judecat în privința valabilității contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004, asupra căruia s-a statuat că este nul absolut; disp. art. 1341 și art. 1345 – 1346 C.CIV. privind răspunderea vânzătorului pârât pentru evicțiunea reclamantelor – cumpărătoare B. V., întrucât în speța dedusă judecății, evicțiunea constă într-o tulburare de drept, cauza evicțiunii este anterioară vânzării, cauza evicțiunii nu a fost cunoscută de cumpărător.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale în materie, în cazul evicțiunii totale consumate, nu este în cauza prezentă.
Vânzătorul este obligat să restituie prețul primit, în baza principiului „restitutio in integrum” și principiului „îmbogățirii fără justă cauză”și, de asemenea vânzătorul este obligat să restituie cheltuielile necesare făcute de cumpărător pentru conservarea lucrului vândut dar și cheltuielile utile care sporesc valoarea lui.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele B. V. și C. A.-M. și pârâta Direcția Județeană De Pază Și Servicii Publice D. din cadrul Consiliului Județean D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantele au arătat că instanța nu a soluționat toate cererile cu care a fost investită, în schimb a soluționat și admis cereri și excepții care nu a fost formulate de niciuna dintre părțile din litigiu.
Recurentele au menționat că prin acțiunea introductivă, precizată ulterior, în raport de concluziile expertizei administrate în cauză, au solicitat-o într-o primă variantă, să se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului situat în C., ..39, județul D., constatându-se că nu există identitate între acest imobil și cel situat în C., ..48 (fost nr.64); în varianta subsidiară, solicită, în raport de sentința civilă nr._/3 septembrie 2007, rămasă definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr.962/18 noiembrie 2008, să se dispună repunerea părților în situația anterioară constatării contractului de vânzare-cumpărare nr.805/14 mai 2004, prin restituirea prețului achitat de reclamante, reactualizat la data plății, precum și obligarea la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate de recurente la imobil, la valoarea actualizată în momentul plății așa cum au fost calculate prin expertiza de specialitate administrată în cauză și cum au fost precizate pentru termenul din 28 aprilie 2011.
Recurentele au solicitat acordarea unui drept de retenție până la plata integrală a prețului și despăgubirilor datorate.
Au mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat pe primul capăt de cerere formulat, în schimb s-a pronunțat asupra excepției privind autoritatea de lucru judecat, excepție neinvocată de niciuna dintre părțile din litigiu.
Recurentele au precizat că prima instanța în mod greșit a admis această excepție ca fiind întemeiată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 Cod Civil. Nu există identitate de obiect, părți, calității procesuale. În primul dosar au fost alte părți, care au avut alte calități procesuale și alt obiect.
De asemenea, recurentele au arătat că prin probele cu expertiza și martori a fost dovedit faptul că imobilul revendicat situat în C., ..48, fost nr.64, nu este același cu cel deținut de reclamante, situat în C., ..39 și asupra căruia au solicitat acestea, să li se constate dreptul de proprietate.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta B. V. și pârât, acesta din urmă i-a vândut imobilul din C., ..39, fost împăratul T. nr.17 B,, fost . B, imobil compus din 2 camere de locuit cu o suprafață de 57,56 m.p. și pivniță c.p. împrejmuire c.p., atribuindu-se totodată în folosință și terenul aferent în suprafață de 71,07 m.p. Contractul a fost încheiat numai pe numele reclamantei B., deși la achitarea prețului a contribuit și fiica sa, reclamanta C. A.-M..
Ulterior, însă, făcându-se o confuzie gravă între acest imobil și cel situat în ..48 (fost 64) cu ieșire în . care a fost revendicat de M. N. și G. M., prin sentința civilă nr._/3 septembrie 2007, rămasă definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr.962/18 noiembrie 2008 a Curții de Apel C., s-a dispus constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.705/2004, fără să se verifice dacă există identitate între imobilul proprietatea recurentelor și cel revendicat de cele două persoane fizice.
Recurentele au menționat că imobilul revendicat de cei doi este compus din 6 încăperi și dependințe, iar imobilul reclamantelor este compus din două încăperi și o dependință, situat pe un teren de 71,07 m.p.
Singurul imobil notificat de M. N. și G. M. prin notificarea nr.331/N/2001 este cel din ..48.
Instanța a comis o eroare gravă și o confuzie totală între cele două imobil, ceea ce a dus la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.705/2004, nu există identitate între cele două imobile, imobilul recurentele este compus din două încăperi și o dependință; recurentele au arătat că nu au fost deposedate de imobilul asupra căruia solicită să li se constate dreptul exclusiv de proprietate, l-au folosit netulburat încă de la data la care le-a fost închiriat.
Recurentele au menționat că prima instanță nu s-a pronunțat în niciun mod asupra capătului de cere referitor la acordarea unui drept de retenție asupra imobilului, până la plata integrală a prețului și a despăgubirilor acordate.
Instanța a omis să se pronunțe pe actualizarea sumei acordată, cu titlu de îmbunătățiri, în momentul plății, așa cum s-a solicitat și s-a acordat pentru plata prețului.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
In drept, s-au invocat dispozitiile art 304 si 304 indice 1 C.p.c.
Pârâta, Direcția Județeană de Pază și Servicii Publice D. din C. Consiliului Județean D., a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, în sensul că actul s-a încheia în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995, nicidecum în baza dispozițiilor dreptului comun.
S. Român a vândut locuințele aparținând fondului locativ de stat, foștii chiriași, în baza Legii nr.112/1995, pârâtul, Sector servicii Publice, fiind un mandatar al statului.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât în cauza dedusă judecății obiectul îl formează restituirea prețului actualizat cu indicele de inflație, calitatea de a restitui suma revenind Statului Român prin M. Economiei și Finanțelor.
Din Legea nr.48/2004, rezultă faptul că pârâta are calitatea de unitate specializată în vânzarea de locuințe, nu este adevăratul beneficiar, ci beneficiarul sumelor de bani încasare din valoarea imobilelor vândute.
În drept, invocă dispozițiile art.3041 C.pr.civ.
Recurentelor li s-a admis cererea de ajutor public judiciar, prin scutirea acestora de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
Recurentele au depus intimpinare prin care au solicitat respingerea recursului piritului ca fiind netemeinic si nelegal.
In cuprinsul intimpinarii se invoca tardivitatea invocarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului pirit, in raport de art. 136, 115 si 132 C.p.c. asa cum au fost modificate de dispozitiile legii 202/2010, apreciindu-se ca invocarea exceptiei direct in recurs este tardiva.
In ceea ce priveste exceptia, aceasta este nefondata in acceptiunea intimatelor recurente, intrucit piritul a fost cel care a incasat banii nefacindu-se nicio probatiune din care sa rezulte ca banii au fost incasati de catre S. R., sau ca raporturile contractuale au fost incheiate cu acesta.
Prin dec.nr. 173/2012/01.02.2012 tribunalul D. a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Comparând cererea de chemare in judecata cu cuprinsul dispozitivului si considerentele sentintei recurate, se retine ca instanta de fond a omis sa se pronunte pe un capat de cerere al cererii principale: acordarea unui drept de retenție asupra imobilului, până la plata integrală a prețului și a despăgubirilor acordate si de asemenea a omis sa se pronunte pe cererea privind acordarea actualizata a contravalorii imbunatatirilor aduse imobilului dedus litigiului. Intrucit cererea de chemare in judecata a fost promovata anterior intrarii in vigoare a legii 202/2010, instanta de recurs nu va tine cont de aplicarea dispozitiilor art 281 indice 2 Cp.c introdus prin actul normativ mentionat. In consecinta, imprejurarea constata atrage aplicarea art 105 al. 2 C.p.c., intrucit hotarirea judecatoreasca – act de procedura - nu respecta formele legale – continutul sau obligatoriu si anume, raspunsul instantei la toate capetele de cerere cu care a fost investit . Vatamarea produsa reclamantului prin nesolutionarea integrala a cererii sale nu poate fi inlaturata altfel decit prin aplicarea sanctiunii prevazuta de art. 105 al. C.. Situatia retinuta atrage aplicabilitatea art. 304 punct 5 C..
Nesolutionarea petitelor aratate, echivaleaza efectiv cu necercetarea fondului asupra cepetelor de cerere respective. In consecinta, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta in vederea solutionarii cererii de chemare in judecata.
O alta critica a recursului recurentelor, vizeaza pe de o parte solutionarea cererii privind constarea dreptului de proprietate pe exceptia autoritatii de lucru judecat si nu pe fondul cauzei, iar pe de alta parte solutionarea exceptiei fara a fi pusa in discutia partilor.
Considerentele arata ca instanta de fond a retinut ca in speta opereaza autoritatea de lucru judecat in raport de s.c_/2007 a Judecatoriei C. ramasa irevocabila.
Astfel cum instanta de fond isi expune motivele argumentind retinerea autoritatii de lucru judecat si omite sa o puna in discutia partilor, asa cum rezulta din cuprinsul practicalei si a celorlalte incheieri, se incalca principiile contradictorialitatii si al oralitatii. De asemenea, cum efectul admiterii exceptiei respective a dus la respingerea cererii reclamantelor, aceasta a incalcat dreptul la aparare al acestora.
In consecinta, hotarirea este nula conform art. 105 al. 2 C., intrucit hotarirea nu a fost data cu respectarea normelor privind respectarea principiului contradictorialitatii, oralitatii si a dreptului la aparare, devenind incidente dispozitiile art 304 punct 5 C..
In cuprinsul recursului formulat de catre Directia Judeteana de Paza si Servicii Publice D. din cadrul Consiliului Judetean D., se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in avindu-se in vedere raportul juridic dedus judecatii .
In cuprinsul intâmpină rii intimatelor recurente reclamante, se invoca tardivitatea acestei cererii in raport de dispozitiile de art. 136, 115 si 132 C.p.c.
Conform reglementarii art. 162 C.. o exceptie absoluta poate fi invocata direct in recurs in conditiile in care nu este necesara administrarea de noi probatorii altele decit inscrisuri.
In temeiul art. 162 C.., tribunalul retine ca invocarea exceptiei nu este tardiva intrucit pe de o parte, exceptia invocata este o exceptie absoluta, iar pe de alta parte analizarea acesteia presupune numai administrarea de inscrisuri dat fiind motivele invocate de catre recurent.
Cum insa daca in analizarea acestei exceptii, tribunalul ar constata-o intemeiata, solutia care s-ar impune ar fi cea de modificare a sentintei de fond.
Or, cum in speta pe cererea de recurs a recurentelor s-a retinut incidenta dispozitiilor art 304 punctul 5 C., si 312 al. 5 C., motiv ce impune casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, in raport de art 312 al. 3 teza finala C., tribunalul urmeaza sa o nu o mai analizeze.
In rejudecare, instanta de fond va analiza exceptia lipsei calitatii procesuale pasive și sa puna in discutia partilor exceptia autoritatii de lucru judecat si sa se pronunte pe capetele de cerere pe care a omis sa se pronunte.
În rejudecare, cauza a fost reânregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La data de 29.08.2012 pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, a arătat că a încheiat cu reclamanta B. V. contractul de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 având ca obiect imobilul cu destinație de locuință situat în C., .. 17 B (fostă .. 17 B, fostă . B) compus din 2 camere, cu o suprafață utilă de 57,56 mp la prețul de 7496,55 lei în baza aprobării și a actului de constatare nr. 776/19.03.2004 date de R.A.A.D.P.F.L. C. în baza acordului dat de Prefectura D. nr. 3482/2004.
Menționează că prin sent. nr._/03.09.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin dec.nr. 96/2008 a tribunalului D. și dec.nr. 962/2008 a Curții de Apel C. a fost admisă acțiunea formulată de numiții M. N. și G. M. și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004, reținându-se în considerentele hotărârii că imobilul ce a făcut obiectul acestui contract, este unul din apartamentele ce compun imobilul situat în C., .. 48 (fost nr. 64, cu ieșire la .) notificat în baza Legii 10/2001 de către foștii proprietari deposedați abuziv de stat.
Arată că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în baza Legii 112/1995, reclamanta având vocație la cumpărare în virtutea calității de chiriaș.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, pârâta invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât S. Român a vândut locuințele aparținând fondului locativ de stat către foștii chiriași, pârâta fiind numai mandatar al statului, iar prețul imobilului a fost virat la bugetul de stat, restituirea prețului urmând a se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în baza Legii 112/1995.
Referitor la capătul de cerere principal, prin care se solicită a se constata dreptul de proprietate al reclamantelor asupra imobilului situat în C., .. 39 (fost Împăratul T. nr. 17 B, fost Siloz nr. 17 B), apreciază că reclamanta trebuie să dovedească existența unei identități între imobilul cumpărat prin contractul anulat și imobilul revendicat de către numiții M. N. și G. M..
În drept, invocă disp. art. 115 C.P.CIV.
De asemenea, pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D. a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin Serviciul public descentralizat al acestuia la nivelul județului D. și anume D.G.F.P. D., solicitând ca în cazul în care se va admite capătul subsidiar din cererea reclamantelor, cel chemat în garanție să fie obligat la plata către reclamante a prețului achitat pentru apartamentul cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 și la contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în vederea despăgubirii reclamantelor.
În fapt, arată că în conformitate cu preved. art. 51 OUG 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii 10/2001, plata sumelor indicate în alin. 2 respectiv restituirea prețului către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în baza art. 13 al. 6 Legea 112/1995.
În drept, invocă disp. art. 60 – 63 C.P.CIV.
Prin încheierea de la 24.09.2012 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Județeană de Pază și Servicii D., constatând că în cauză operează răspunderea contractuală a acestei pârâte, fiind parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantele.
Tot prin aceeași încheiere, instanța a luat act de cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin D.G.F.P. D., comunicându-i acestuia un exemplar al cererii de chemare în garanție.
Pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D. a depus la dosar copie registre de casă, centralizatoare, documente cumulative, ordine de plată, extrase de cont.
Prin încheierea de la 14.01.2013 instanța a unit cu fondul cauzei excepția autorității de lucru judecat raportat la s.c.nr._/2007, în vederea administrării de probatorii în acest sens.
Prin încheierea de la 21.01.2013 instanța a repus cauza pe rol, având în vedere că D.G.F.P. D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că raportul juridic s-a născut între reclamante și C.J.D. - Direcția Județeană de Pază și Servicii D., excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei.
Mai arată că statul român nu are obligația de a achita contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu de către reclamante.
Examinând cu precădere excepția autorității de lucru judecat raportat la s.c.nr._/03.09.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, instanța o va respinge, pentru următoarele considerente:
Pentru a fi incidentă în speță excepția autorității de lucru judecat este necesar să existe tripla identitate de părți, de obiect și de cauză juridică, între cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dos. nr._ în care s-a pronunțat s.c.nr._/03.09.2007 și cauza pendinte, așa cum prevede art. 1201 Cod civil.
Instanța constată că excepția autorității de lucru judecat nu este operantă în speță, între cele două litigii neexistând această triplă identitate.
Astfel, dosarul nr._ a avut ca părți pe reclamanții M. N. și G. N. iar ca pârâți Consiliul Județean D., Direcția de Pază și Servicii D., Primarul Municipiului C., Prefectura județului D. și B. V., ca obiect nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 iar cauza juridică a acțiunii în nulitate contract vânzare-cumpărare era reprezentată de incidența dispozițiilor legii nr. 10/2001 care sancționează cu nulitatea absolută toate actele de înstrăinare, având ca obiect imobile asupra cărora există cereri de restituire, întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.
Prezentul litigiu are ca părți pe reclamantele B. V. și C. A. M. iar ca pârâți Direcția Județeană de Pază și Servicii Publice D. din cadrul Consiliului Județean D. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca obiect acțiune în constatare drept de proprietate, iar cauza juridică a acțiunii este reprezentată de constatarea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra unui imobil, motivat de faptul că nu este același cu cel care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 a cărui nulitate absolută s-a solicitat în celălalt dosar.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța o va respinge, reținând că acesta are calitate procesuală pasivă în acest gen de litigii, iar ca o consecință a respingerii excepției, va admite cererea de chemare în garanție.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 705/2004 a fost încheiat în baza Legii 112/1995, fiind desființat ulterior printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001, care reglementează exact această ipoteză.
Susținerile Ministerului Finanțelor, în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză sunt neîntemeiate, întrucât OUG 184/2002 prin care s-a modificat art. 50 al. 3 Legea 10/2001, stabilește că plata sumelor reprezentând prețul reactualizat plătit de către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii 112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în baza art. 13 al. 6 Legea 112/1995, ceea ce presupune că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța constată și reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 încheiat între Consiliul Județean D. – Sector Servicii Publice și reclamanta B. V., în calitate de chiriaș, aceasta din urmă a dobândit prin cumpărare în baza legii nr. 112/1995, imobilul cu destinația de locuință, situat în mun. C., .. 17 B, (fostă Împăratul T., nr. 17 B, fostă Silozului nr, 17 B) pentru care s-a stabilit prețul de 7496,55 lei, în baza aprobării R.A.A.D.P.F.L., a actului de constatare nr. 7796/19.03.2004 și acordul Prefecturii D. nr. 3482/06.04.2004.
Ulterior, prin sentința civilă nr._/2007 pronunțată de Judecătoria C. s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 încheiat între Consiliul Județean D. – Direcția Județeană de Pază și Servicii D. și reclamanta B. V., sentință rămasă definitivă prin dec.nr. 96/27.02.2008 a Tribunalului D. și irevocabilă prin dec.civ.nr. 962/18.11.2008 a Curții de Apel C..
În considerentele hotărârilor menționate, s-a reținut că imobilul dobândit de reclamanta B. V. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/2004 este unul din apartamentele ce compun imobilul situat în C., .. 48, notificat de foștii proprietari deposedați abuziv de stat la Legea 10/2001.
Instanța nu poate reține susținerea reclamantelor, potrivit căreia imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni situat în C., .. 39 nu ar fi același cu cel ce a făcut obiectul sent. civ. nr._/2007.
Din notificarea de la fila 14 primul dosar de fond, se reține că numitele M. M. S. și C. Ș. au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în C., .. 48 cu ieșire în ., compus din teren în suprafață de 200 mp și 2 case de locuit situate pe acest teren, prima casă fiind situată pe . încăperi, iar cea de –a doua în curte, cu 6 încăperi, sală, pivniță și WC.
Din adresa nr._/22.05.2008 a Primăriei mun. C. – fila 41 primul dosar fond, se reține că . fosta . B, nr. 39 figurează în Nomenclatorul străzilor mun. C. la adresa .. 39.
Prin urmare, imobilul solicitat de reclamante situat în C., .. 39, este același cu cel solicitat de numitele M. M. și C. Ș. prin notificarea de mai sus, mai exact face parte din prima casă așezată pe .. 17 B actualmente .. 39 și care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 705/2004 a cărui nulitate absolută a fost constată irevocabil prin sent. civ. nr._/03.09.2007 pronunțată de Judecătoria C..
În aceste condiții, instanța va admite în parte acțiunea, în sensul că va respinge capătul principal de cerere prin care se solicită constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în mun. C., .. 39 (fostă .. 17 B fostă . B) și va constata că între imobilul situat în C., .. 39, jud. D. și imobilul situat în C., .. 48, jud. D., există identitate.
În ceea ce privește cererea subsidiară formulată de reclamante, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea actualizată a prețului imobilelor.
Potrivit art. 50 alin. 3 din același act normativ, restituirea prețului se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 al. 6 Legea 112/1995 cu modificările ulterioare.
Or, în speța dedusă judecății, așa cum rezultă din sentința civilă nr._/03.09.2007 a Judecătoriei C. precum și din deciziile pronunțate în căile de atac, a fost admisă acțiunea formulată de foștii proprietari ai imobilului M. N. și G. M., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, reținându-se că a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Față de cele reținute, instanța va admite în parte, cererea subsidiară formulată de reclamante, în sensul că va dispune repunerea părților în situația anterioară constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004 și va obliga chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Serviciul public descentralizat al acestuia la nivelul județului D. și anume D.G.F.P. D. către reclamanta B. V. la restituirea prețului în sumă de 5845 lei, ce va fi actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Referitor la capătul de cerere subsidiară, având ca obiect restituirea contravalorii îmbunătățirilor efectuate de reclamante imobilului, instanța îl va respinge, reținând că în cauză sunt incidente disp. art. 48 Legea 10/2001, conform cărora chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, iar potrivit al. 2 astfel cum a fost modificat prin Legea 1/2009, indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. 1 revine persoanei îndreptățite.
Având în vedere că potrivit art. 3 Legea 10/2001 sunt considerate persoane îndreptățite, printre altele, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, rezultă cu evidență că această calitate revine proprietarului căruia i-a fost restituit imobilul, calitatea procesuală pasivă pentru acest capăt de cerere aparținând acestei persoane și nu Ministerului Finanțelor Publice.
Tot persoanele cărora li s-a restituit imobilul printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă le revine calitatea și în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dreptului de retenție, capăt de cerere care va fi respins.
Având în vedere cele reținute, întrucât S. Român a vândut locuințele aparținând fondului locativ de stat către foștii chiriași, Direcția Județeană de Pază și Servicii Publice D. din cadrul Consiliului Județean D. fiind numai mandatar al statului, iar prețul imobilului a fost virat la bugetul de stat, restituirea prețului urmând a se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în baza Legii 112/1995, instanța va respinge acțiunea față de acest pârât.
În baza art. 274 C.P.CIV., va obliga chematul în garanție către reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 73 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În baza art. 18 Legea 51/2008 va obliga chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice la plata către stat a cheltuielilor de judecată în sumă de 864 lei reprezentând taxă timbru și onorariu expert de care au fost scutite reclamantele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Admite în parte acțiunea civila formulata de reclamantii B. V. si C. A. M., ambele domiciliate în C., .. 39, jud. D. în contradictoriu cu parata Directia Judeteana de Paza si Servicii Publice D. din cadrul Consiliului Judetean D., cu sediul în C., ., jud. D. si chematul în garantie S. R. prin M. F. Publice, cu sediul în Bucuresti, ., sector 5 .
Admite cererea de chemare în garanție.
Respinge acțiunea față de pârâta Direcția Județeană de Pază și Servicii D..
Respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 39, jud. D..
Constată că între imobilul situat în C., .. 39, jud. D. și imobilul situat în C., .. 48, jud. D., există identitate.
Admite în parte capătul de cerere subsidiară.
Repune părțile în situația anterioară constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 705/14.05.2004.
Obligă chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice către reclamanta B. V. la restituirea prețului în sumă de 74.965.579 lei ROL ce va fi actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge capătul de cerere având ca obiect instituirea unui drept de retenție.
Respige capătul de cerere având ca obiect c/val îmbunătățiri efectuate de reclamante imobilului în litigiu.
Obligă chematul în garanție către reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 73 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Obligă chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice la plata către stat a cheltuielilor de judecată în sumă de 864 lei reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu expert de care au fost scutite reclamantele.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
P., Grefier,
L. C. A.C.
Red. C.L.
Tehn. N.V./27.02._.
6 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9385/2013.... → |
|---|
