Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 18523/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea R. A. Pentru Activități Nucleare RA și intimata ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a înaintat dosarul de executare nr. DDG1766/2013 al B. D. D. G., după care,
Reluând cauza la a doua strigare la sfârșitul ședinței se constata lipsa părților.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că potrivit art. 94 N.C.p.civ. raportat la art. 650 NCPCiv, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Instanța, constatând că înscrisurile depuse la dosar, sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, le încuviințează.
Instanța, pune in discuție excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.06.2013 sub nr. de dosar_ contestatoarea R. A. pentru Activități Nucleare, reprezentată prin Director General - D. A. a formulat contestație la executare in contradictoriu cu intimata S.C. S. ROMÂNIA S.R.L. împotriva executării silite prin poprire Dosar de Executare nr. DDG 1766/2013) pornită de B. D. D. GABRIElTcu sediul în C., ., ., la cererea creditorului S.C. S. ROMÂNIA S.R.L., reprezentată prin mandatar S.C. COFACE R. CREDIT MANAGEMENT SERVICE SRL, solicitând anularea parțială a procesului-verbal al cheltuielilor de executare, în sensul reducerii acestuia de la suma de la suma de 9784,51 lei, la suma de 5584 lei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (taxa de timbru, timbru judiciar).
In motivare contestatoarea a arătat că la data de 16.05.2012 R.A.A.N. a emis în favoarea S.C. CONEO&IiLA. Timișoara Biletul la ordin . nr._! în valoare de 400.000 lei, cu termen scadent la data de 30.09.2012. S.C. Confort S.A. Timișoara a girat acest instrument de plată către intimata S.C. S. R. SRL. Datorită dificultăților economice cu care se confruntă R.A.A.N., biletul la ordin nu a putut fi achitat la scadență, motiv ce a determinat societatea creditoare sa recurgă la executarea silită a sumei de 400.000 lei.
In aceste condiții se solicită în temeiul art. 719 alin. (1) Cod pr. civilă, anularea parțială a procesului -verbal al cheltuielilor de executare, în sensul reducerii acestuia de la suma de 9.784,51 lei, la suma de 5.584 lei (5.500 lei onorariu executor si 84 lei cheltuieli de executare).
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc și a cheltuielilor ocazionate de executarea silită în cadrul Dosarului nr. DDG 1766/2013, arată că, nu au fost respectate limitele minime și/sau maxime pentru onorariile prevăzute în Anexa la Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și Anexa 1 la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc.
Astfel, B. D. D. G. a stabilit în mod neîntemeiat suma de 9.784,51 lei cu titlu de cheltuieli de executare, dacă se raportează la creanța din titlul executoriu și la complexitatea operațiunilor efectuate.
Având în vedere că titlul în baza căruia s-a făcut executarea este reprezentat de un Bilet la ordin, executoriu de drept, față de activitatea prestată (simpla emitere a somației), B. D. D. G. a stabilit un onorariu și cheltuieli de executare exagerat de mari.
Pentru aceste motive, apreciază că suma ce trebuia stabilită cu titlu de onorariu executor și cheltuieli de executare este de 5.584 lei, adică 5.500 lei onorariu executor, aceasta fiind limita minimă potrivit art. 4 lit. d) pet. 1 din Anexa la Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești (2.500 lei + (1% x 300.000 lei) = 5.500 lei)) și 84 lei cheltuieli de executare conform ANEXEI 1 la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc.
Fată de cele mai sus prezentate, a arătat contestatorea că instanța, pentru asigurarea unui acces efectiv la justiție, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv în faza executării hotărârii judecătorești, în lumina principiilor statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, are obligația a analiza, pe lângă legalitatea lor, si realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de executare stabilite în cursul acestei faze procesuale.
In raport de dispozițiile art. 453 Cod pr. civ. solicită instanței să se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru și timbru judiciar).
În drept, contestația la executare a fost intemeiată pe dispozițiile art. 711 - 719, 451 Cod pr. civ.
În temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod pr. civ, s-a solicitat judecarea în lipsă.
In dovedirea contestației s-au anexat următoarele înscrisuri: somația de executare dos. nr. DDG 1766/08.04.2013; adresa de înființare poprire, înregistrată la R.A.A.N. sub nr. 5209/17.05.2013; încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare încheiat în data de 08.04.2013; încheierea de încuviințare a executării silite nr. 4784/12.04.2013 dispusă în dos. nr._/215/2013 aflat pe rolul Judecătoriei C.; titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiiară de timbru in cuantum de 194 lei.
Prin serviciul registratură intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 09.07.2013 prin care a solicitat sa se admită excepția tardivității formulării contestației la executare, si pe cale de consecința sa se respingă contestația la executare ca fiind tardiv formulata, iar în subsidiar, sa se respingă contestația la executare ca neintemeiata și să se constate ca executarea silita declanșata de B.E.J. D. D. G. in Dosarul de executare nr. DDG1766/2013 este legala.
S-a invocat excepția tardivității contestației la executare formulate de către R. Autonoma pentru Activități Nucleare, împotriva încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare întocmita in data de 08.04.2013 la sediul Biroului Executor Judecatoresc D. D. G..
Astfel încheierea contestată a fost comunicată contestatoarei la data de 13.05.2013, așa cum reiese din ștampila societății.
Prin urmare, debitoarea putea formula contestație la executare împotriva acestei incheieri pana la data de 19.05.2013, insa aceasta a formulat contestația la data de 05.2013 si a inregistrat-o la instanța de executare la data de 03.06.2013, mult dupa trecerea termenului legal.
Conform prevederilor art. 714 alin 2 din Codul de procedura civila: „Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, in cazurile in care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face in termen de 5 zile de la comunicare."
Cum termenele reglementate de art. 714 din Codul de procedura civila sunt termene de decădere, a solicitat să se constate ca prezenta contestație la executare este formulata cu depășirea acestui termen si sa o respingeți ca tardiva.
Pe fondul cauzei, B. D. D. G. a respectat prevederile Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, cat si prevederile Statutului Uniunii ionale a Executorilor Judecătorești.
Trebuie avut in vedere faptul ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre executorul judecătoresc isi poate stabili onorariul, tocmai pentru a oferi astfel protecție creditorului. Onorariul executorului judecătoresc, in speța de fata, a fost stabilit in limitele impuse de lege si, consideră ca, nu sunt disproporționat de mari fata de munca depusa de executor.
Cu atat mai puțin, contestatoarea, in calitate de debitoare ce recunoaște chiar in cuprinsul prezentei contestații ca nu si-a indeplinit obligațiile, poate stabili in mod unilateral un cuantum al onorariului pe care executorul judecătoresc ar trebui sa il ceara pentru munca prestata.
Prin urmare, deoarece nu exista criterii legale si obligatorii pentru aprecierea muncii executorului, ci doar un cadru legal ce stabilește limitele intre care acesta se poate incadra in stabilirea onorariului, iar in speța de fata onorariul stabilit de către executorul judecătoresc se incadresaza in limitele legii, solicită sa respingeți contestatia la executare formulata de către R. Autonoma pentru Activități Nucleare impotriva încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare intocmita in data de 08.04.2013 la sediul Biroului Executor Judecătoresc D. D. G..
La data de 27.09.2013 contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare următoarele:
Etiologic, debitorul este ținut, ca în termen de cinci zile de la primirea somației să formuleze opoziție la executare, pe calea acestei opoziții debitorul cambial putând să opună posesorului cambiei, respectiv al biletului la ordin: excepții privitoare la nulitatea titlului, excepții personale, adicâ cele decurgând din raporturile personale dintre posesor si debitorul cambiei, precum si excepții procedurale, respectiv cele privitoare la condițiile de exercitare a acțiunii sau execuției cambiale.
Așadar în lipsa formulării acestei opoziții, pe calea contestației la executare debitorul se va putea plânge doar cu privire la aspectele de nelegalitate ale executării silite începute împotriva sa.
Potrivit opiniei majoritare exprimate în doctrină, somația de executare, sau somațiunea de executare, somațiunea cambială, este obligatorie și nu corespunde, nici ca formă si nici ca fond cu somația obișnuită întocmită de către executorul judecătoresc.
Somația de executare, precede executarea silită, iar scopul ei principal este transformarea cambiei, sau a biletului la ordin, dintr-un titlul executoriu provizoriu. într-un titlw definitiv, prin nefeccrea opoziției în termen de 5 zile de la primirea ei sau prin respingerea opoziției,
Cu alte cuvinte, dacă creditorul nu a trimis sau formulat o astfel de somație cambială, debitorul nu poate formula și mai precis nu are împotriva la ce să formuleze opoziție cambială, știut fiind că titularul titlului de credit este numai creditorul.
Ori, în sensul dispozițiilor art. 712, alin. (2) din N, Cod de procedură civilă și în lipsa primirii unei somațiuni de executare, debitorul poate invoca în cadrul contestației la executare inclusiv apărări specifice raportului de fond dintre părți.
În concluzie, debitorul cambial poate formula contestație la executare pe
calea dreptului comun indiferent dacă a uzat sau nu de opoziția la executare,
diferența fiind aceea că, în cazul în care s-a formulat opoziție la executare, nu mai pot fi invocate apărări de fond în cadrul contestației la executare propiu-zise, ci numai aspecte legate de nelegalltatea executării.
Cu toate că executorul judecătoresc nu a respectat procedura specială a somației cambiale, deși aceasta era obligatorie, în cadrul contestației la executare, R.A.A.N. a invocat exclusiv aspecte de nelegalitate ale formelor de executare, deși avea dreptul să invoce inclusiv apărări de fond.
Referitor la cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc cuprinse în procesul -verbal al cheltuielilor de executare, contestatoarea a arătat:
Potrivit dispozițiilor Deciziilor Curții Constituționale nr. 401/2005, 184/2006, 492/2006, 746/2006 în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, prerogativa instanței consacrate prin art. 451 alin. (2) N. Cod pr. civ., de a cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, prin prisma proportionalitatii acestora cu amplitudinea si complexitatea activității depuse.
Fată de cele mai sus prezentate, apreciază că instanța, pentru asigurarea unui acces efectiv la justiție, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv în faza executării hotărârii judecătorești în lumina principiilor statuate în iurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, are obligația a analiza, pe lângă legalitatea lor, si realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cheltuielilor de executare stabilite în cursul acestei faze procesuale.
La acest termen de judecată, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
La data de 11.11.2013 instanța a dispus emiterea unei adrese către B. Drăgia pentru a comunica dosarul de executare nr. DDG 1766/2013, relațiile fiind înaintate la data de 02.12.2013.
Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză, instanța reține următoarele:
La data de 16.05.2012 contestatorea R. A. pentru Activități Nucleare a emis titlu executoriu reprezentat de bilet la ordin . nr._, scadent la data de 30.11.2012 pentru suma de_ lei. Biletul la ordin a fost girat către creditoarea ..
La data de 12.04.2013, prin încheierea din camera de consiliu nr. 4784 pronunțată în dosarul_/215/2012 Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de bilet la ordin . nr._, scadent la data de 30.11.2012 .
B. Drăgia D. G. a format dosarul de executare nr. DDG 1766/2013. La data de 08.04.2013 a fost emisă incheierea prin care s-a dispus inregistrarea cererii privind executarea silită formulată de creditoarea . și deschiderea dosarului de executare silită.
La data de 08.04.2013 s-a emis de B. Drăgia D. G. in cadrul dosarului de executare nr. DDG 1766/2013 incheirea privind stabilirea cheltuielilor de executare in sumă de 9784,51 lei.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Cod proc civ "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Exceptia tardivitatii este o exceptie de procedura, prin intermediul sau invocandu-se anumite neregularitati procedurale, absoluta, putand fi invocata de orice parte interesata, inclusiv de catre instanta din oficiu si peremptorie, ducand la stingerea procesului.
Potrivit art. 714 C. contestația la executare se poate face in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat la cunoștința de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
Contestatoarea R. A. pentru Activități Nucleare a formulat contestație la executare, împotriva încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare la data de 08.04.2013 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.
In consecința, ținând cont de faptul ca prezenta contestație la executare a fost formulata la data de 30.05.2013 (așa cum reiese din data poștei aflată pe plicul de la fila 21) fiind înregistrata pe rolul instanței de judecată la data de 03.06.2013, in termenul legal de 15 zile raportat la data la care contestatoarea a luat cunoștința de actele de executare pe care le contesta respectiv 17.05.2013 așa cum reiese din dovada de comunicare de la fila 75, excepția tardivității este neîntemeiată.
În concluzie, în raport de motivele de fapt și de drept sus-menționate, instanța va respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Singurul motiv al contestației la executare este reducerea cheltuielilor de executare, respectiv a onorariului executorului judecătoresc.
Potrivit prevederilor art. 669 N Cod proc. Civ., (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2)Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
(3)Sunt cheltuieli de executare:
1.taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3.onorariul avocatului în faza de executare silită;
4.onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6.cheltuielile de transport;
7.alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
(4)Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
(5)În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte cauze, ele vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.
(6)Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cheltuielile suportate trebuie să fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților în proces (opinio necessitatis), susceptibil de a fi o cauză de sărăcire a uneia dintre părți și de îmbogățire a alteia sau de pedeapsă civilă stabilită în folosul celui care triumfă în proces.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 2 N Cod procedură civilă.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, acesta fiind stabilit la limita de 6300 lei, la care s-a adăugat un procent de 1% din suma ce depășește 100.000 lei din creanța pusă în executare.
Astfel in cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 669 alin. 2 teza finală din NCPC, care permit instanței de judecată micșorarea onorariului executorului judecătoresc, proporțional cu munca acestuia, in condițiile in care debitoarea-contestatoare nu și-a executat obligația corelativă titlului executoriu in termneul acordat de executor.
Instanța nu poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Instanța reține că în mod corect executorul a stabilit celelalte cheltuieli legate de întocmirea și comunicarea actelor de executare, aceste cheltuieli fiind prevăzute în HG 2/2007.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare formulată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea R. A. Pentru Activități Nucleare RA, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 1, jud. M. și intimata ., cu sediul în ., ., jud. Ilfov, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare la Tribunalul D., cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată in ședință publică, azi 03.12.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCE/4ex/13.12.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 21/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6284/2013.... → |
|---|
