Contestaţie la executare. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 18255/215/2012*
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 06 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. C. Călători SA-Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., pe intimatul C. M. și pe terțul poprit B. F. Română, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 29.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.12.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.07.2012 contestatoarea S. C. Călători SA-Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul C. M., contestație la executare împotriva executării silite începută de B. I. M. în dosarul de executare nr. 27/E/2012, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 4256/04.04.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2010, solicitând admiterea contestației, anularea actelor de executare efectuate până în prezent în dosarul de executare nr. 27/E/2012 al B. I. M., anularea procesului verbal din data de 27.06.2012 prin care s-au stabilit onorariile executorului judecătoresc, onorariile avocatului și cheltuielile de executare, întoarcerea executării silite, cu restabilirea situației anterioare executării, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, a arătat că prin sentința civilă nr. 4256/04.04.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2010, a fost obligat să plătească lui C. M., suma brută de 13.541 lei (suma netă este de 10.437 lei) reprezentând sporul pentru condiții speciale de muncă, în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut, pentru perioada lucrată de către acesta în anii 2008, 2009 și 2010, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Menționează faptul că prin somația emisă de B. I. M., în dosarul de executare nr. 27/E/2012, au fost somați ca în termen de o zi de la comunicarea prezentei somații, în temeiul titlului executoriu constând în sentința nr. 4256/04.04.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2010, să procedeze la plata sumei de 11.464 lei și la plata cheltuielilor de executare în sumă de 2.802,67 lei.
Menționează de asemenea că la data de 12.04.2012, între S. C. Călători SA-STFC C. și C. M. a fost încheiată convenția nr. 200/1407, prin care părțile convin eșalonarea sumei până în anul 2014. Totodată, la art. 2 din convenție, creditorul declară că renunță expres la orice formă de executare silită a titlurilor executorii iar la art. 3, că orice altă cerere de executare silită a titlurilor executorii menționată în convenție, formulată de terțe persoane pentru și în numele său, este nulă.
A mai menționat că și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 1 alin.2 din convenție, achitându-i creditorului în luna aprilie 2012 suma netă de 654 lei, reprezentând 20% din tranșa I, diferența rămasă urmând a fi achitată în cursul anului 2012.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp. art. 399 și următoarele C.p.c., art. 404 ind.2 alin.1 C.p.c.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: înființare poprire creanță nr. 27/02.07.2012, proces verbal din 27.06.2012, convenție de eșalonare nr. 200/1407/12.04.2012, adresa nr. 1/TL/951/2012, adresa nr. 4S221/RI/12/07.09.2012, extras conturi curente de la 01.07.2012 până la 31.07.2012, chitanța nr. 64/30.08.2012.
În cauză, la solicitarea contestatoarei, instanța a dispus efectuarea unei adrese către B. I. M., pentru a comunica, în copie certificată, dosarul de executare nr. 27/E/2012, acesta fiind înaintat la data de 06.09.2012.
La termenul de judecată din 07.09.2012, la solicitarea contestatoarei, instanța a dispus introducerea în cauză a terțului poprit B. F. Română.
La data de 07.09.2012 intimatul C. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata unei amenzi de 700 lei, în temeiul art. 404 alin.2 C.p.c., întrucât contestația a fost exercitată cu rea-credință.
A arătat că debitoarea contestatoare nu s-a conformat disp. art. 371 ind.1 C.p.c., potrivit cărora „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe, sau printr-un alt titlu, se aduce la îndeplinire de bunăvoie”.
A mai arătat că, contestatoarea solicită nejustificat desființarea titlului executoriu în ceea ce privește cheltuielile de executare normale și legale, pe care le-a dovedit că le-a efectuat în faza executării silite, aceasta nefiind în măsură să determine, să stabilească sau să aprecieze onorariul executorului judecătoresc, dacă acesta este mare sau mic, raportat la criteriile în baza cărora tarifele reflectă cheltuiala executorului, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului pentru actul îndeplinit. De asemenea, contestatoarea nu este în măsură să determine sau să stabilească onorariul avocatului, să aprecieze dacă acesta este mare sau mic raportat la criteriile în baza cărora cel reprezentat și avocatul stabilesc liber de comun acord cuantumul onorariului.
A mai arătat că nu este adevărat că ar fi semnat vreo convenție cu contestatoarea debitoare sau că ar fi renunțat la dreptul său de a cere și obține executarea silită a obligației prevăzută în titlul executoriu, în condițiile în care debitoarea refuză executarea obligației de bunăvoie, integral și necondiționat.
De asemenea, a mai arătat că potrivit art. 38 din Codul Muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce li sunt recunoscute prin lege și orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
A menționat că suma de 654 lei, pe care contestatoarea debitoare susține că i-ar fi plătit-o cu titlu de executare parțială a obligației, a restituit-o imediat după ce a aflat ce reprezintă aceasta.
Prin sentința civilă_/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. s-a admis contestația, au fost anulate actele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 27/E/2012 al B. I. M. și s-a dispus întoarcerea executării efectuate în același dosar, prin restabilirea situației anterioare, intimatul fiind obligat la restituirea către contestatoare a sumei de 14 266,67 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul ce a fost admis de Tribunalul D. care, prin decizia 765/2013 a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4956/04.04.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2010, contestatoarea S. C. Călători SA-Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. a fost obligată să plătească reclamantului sporul pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut pentru perioada lucrată de acesta în anii 2008, 2009 și 2012, suma actualizata în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Hotărârea anterior menționată, având ca obiect drepturi bănești, reprezintă titlu executoriu, fiind executorie de drept, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 289 din Codul Muncii, potrivit cărora " Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept."
La data de 30.03.2012 intimatul C. M. a declanșat executarea silită formulând cerere de executare silită adresată B. I. M., fiind constituit dosarul de executare nr. 27/E/2012.
Prin încheierea nr. 1920/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă cererea B. I. M. și încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 4956/04.04.2011 a Tribunalului D. iar la data de 18.06.2012 s-a întocmit proces verbal privind cheltuielile de judecată și la aceeași dată, a fost emisă adresa de înființare a popririi privind creanța în suma de_,76 lei, reprezentând debit datorat conform titlului executoriu și cheltuieli de executare.
Contestatoarea invocă faptul că intimatul C. M. a ales o altă formă de executare, respectiv executarea de bunăvoie a titlului executoriu, invocând în dovedirea contestației, convenția nr. 200/1407, de eșalonare a sumei, până în anul 2014.
Prin decizia instanței de control judiciar pronunțată cu ocazia soluționării recursului formulat de intimat s-au reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, contestatoarea a solicitat sa se anuleze formele de executare silita ca urmare a existentei unei convenții încheiate de către debitoarea contestatoare si intimatul creditor, prin care părțile au înțeles sa se stabilească o modalitatea de executare a debitului, pe o anumita perioada de timp, eșalonându-se astfel debitul si prin care creditorul intimat si-a asumat obligația de a renunța la orice forma de executare silita in condițiile in care debitoarea își achita obligațiile bănești conform convenției prin care s-a stabilit modalitatea de executare a debitului izvorât din titlu executoriu pus in executare.
Prin recursul formulat, creditorul ale cărui forme de executare au fost desființate de prima instanța ca efect al existentei convenției părților privind executarea obligației, formulează două critici.
O prima critica este neîntemeiata, întrucât reclamarea incidentei dispozițiilor art. 38 din Codul Muncii, in cadrul executării silite a unui titlu executoriu privind drepturi salariale, nu se retine.
Prevederile art 38 din Codul Muncii se refera la dreptul de dispoziție privind existența dreptului in sine, nu la dreptul de a stabili o modalitate de satisfacere a dreptului respectiv.
In privința celei de a doua critici, Tribunalul o retine ca întemeiata. In cadrul întimpinării s-a arătat ca intimatul creditor nu este parte a convenției invocate in favoarea sa de către contestatoare, reluându-se aceeași apărare si in cadrul cererii de recurs.
Cercetând încheierile ulterioare apărărilor formulate prin întimpinare, se constata ca deși prin întimpinare se arata ca intimatul nu recunoaște existenta actului juridic consemnat in cuprinsul convenției de eșalonare nr. 200/1407 încheiată la data de 12.04.2012, instanța nu a interpelat intimatul conform dispozițiilor art 178 si următoarele C..
In speța este necesara aplicarea dispozițiilor arătate întrucât nerecunoașterea încheierii actului juridic respectiv este echivalenta cu nerecunoașterea scrisului care consemnează acordul de voința nerecunoscut.
În raport de prevederile art. 315 alin. 1 cpc, problema privind valabilitatea convenției de eșalonare, reprezentând sporul de 25% pentru condiții speciale de muncă, conform sentinței civile nr. 4965/2011 a Tribunalului D., în dos. nr._/65/2010" nu se mai impune a fi analizată chestiunea fiind soluționată prin decizia 765/2013 care a respins critica referitoare la legalitatea acestui act față de prevederile art. 38 din Legea 53/2003.
Referitor la aspectul invocat în întâmpinare și în cererea de recurs în sensul că intimatul nu a semnat convenția, cu ocazia rejudecării acesta, în cursul derulării procedurii prev. de art. 177 și urm. C., deși a susținut inițial că semnătura nu îi aparține a depus la dosar o declarație autentificată prin încheierea 1714/15.11.2013 la BNP O. D. în care menționează că își însușește convenția de eșalonare 200/1407 din 12.04.2012 fiind semnată de sora sa, B. M., având consimțământul său. (fila 20 dosar rejudecare).
În aceste condiții, având în vedere și considerentele deciziei Tribunalului D. 765/2013, instanța va considera că apărările intimatului nu sunt întemeiate.
Avocat Șunică C., pentru intimat, a invocat excepția nulității convenției de eșalonare, având în vedere prevederile art. 1246 și următoarele Cod civil, art. 24 din Legea nr. 130/1996 și art. 142 din Legea 62/2011, care stabilesc că orice convenție care încalcă contractul individual sau colectiv de muncă este nulă.
Potrivit art. 142 alin. 1 din Legea 62/2011, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.
În cauza de față actul juridic invocat este un contract individual între contestator și intimat prin care se stabilesc modalități de realizare a unui drept consfințit prin hotărâre judecătorească, astfel că situația de fapt nu se încadrează în ipoteza textului de lege amintit, care se referă la contracte colective de muncă.
Având în vedere că Legea 130/1996 nu mai este în vigoare iar dispozițiile art. 1246 NCC reprezintă dreptul comun în materie, fiind evocat de intimat coroborat cu art. 142 din Legea 62/2011 excepția nulității convenției (analizată ca o apărare de fond, invocată în apărare și nu ca o cerere reconvențională sau o excepție procesuală) este neîntemeiată.
Potrivit disp. art. 4 din convenția de eșalonare, creditorul avea dreptul să demareze procedura de executare silită a debitorului, pentru sumele neachitate, după trecerea unui termen de 30 de zile de la scadență.
Deși înțelegerea părților privind eșalonarea debitului, în modalitatea relatată mai sus, a intervenit după ce creditorul, pornise deja executarea silită, respectiv după data de 30.03.2012, creditorul a declarat că renunță la orice formă de executare silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 4965/2011. Din actele dosarului de executare, rezultă că acesta nu și-a îndeplinit obligația astfel asumată care trebui să aducă la cunoștința executorului judecătoresc despre consimțirea eșalonării debitului și să renunțe la continuarea executării silite demarate anterior intervenirii convenției privind eșalonarea debitului.
Așadar, în virtutea principiului consacrat de disp. art. 1270 din noul codul civil, potrivit căruia "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante", toate actele de executare efectuate de executor, în urma convenției părților de eșalonare a debitului, și anterior scadenței primei tranșe, sunt nelegale.
Stabilind nelegalitatea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare cu nr. 27/E/2012 pe rolul B. I. M., cu consecința desființării acestora, în temeiul articolului 4042 alin. 1 din C.p.c., instanța va dispune și restabilirea situației anterioare executării întrucât din adresa nr. 4S221/RI/12/07.09.2012 emisă de STFC C. și aflată la fila 49 din dosar, rezultă că B. I. M. a executat și încasat suma de 14.266,67 lei, în cadrul dosarului de executare nr. 27/E/2012, în urma unor acte de executare ce s-au dovedit a fi nelegal întocmite.
Astfel, ca urmare a desființării actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 27/E/2012, contestatoarea este îndreptățită la restituirea sumei achitate în baza actelor de executare desființate, respectiv_,67 lei.
Referitor la cheltuielile de judecată, acestea constau doar în taxa judiciară de timbru iar în materia contestației la executare suma urmează a fi restituită potrivit art. 23 alin. 1 lit. e din Legea 146/1997, în vigoare la data nașterii raportului de drept procesual.
În acest context, deși cererea a fost admisă, contravaloarea taxei de timbru nu va fi pusă în sarcina intimatului întrucât legea prevede restituirea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. Călători SA-Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul C. M., cu domiciliul în C., .. A 18, ., jud. D..
Anulează toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 27/E/2012, al B. I. M..
Admite cererea privind întoarcerea executării silite formulată de contestatoarea . SA, în contradictoriu cu intimatul C. M..
Dispune întoarcerea executării efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 27/E/2012 al B. I. M., prin restabilirea situației anterioare acesteia și obligă intimatul la restituirea către contestatoare a sumei de_,67 lei.
Respinge cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn.CDR
5 ex/17.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8143/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
