Anulare act. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 31274/215/2012
Dosar nr._ - resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre privind pe reclamanții P. M., P. M., pârâta M. E. A. și intervenienții I. N.-L., I. M., având ca obiect anulare act.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 24.11.2012, reclamanții P. M., P. M. au chemat în judecată pârâta M. E. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008 de BNP S. C., având ca obiect imobilul situat în C., .. 20, județul D., compus din teren în suprafață de 199 mp (din măsurători 209,5 mp) împreună cu construcțiile C 1 cu destinație de casă de locuit, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din trei camere și dependințe și C 2 cu destinație chioșc, construit din BCA, cu planșeu de beton.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 344/04.02.1997 încheiat de BNP Cernobai E., au înstrăinat către pârâta M. E.-A., imobilul situat în C., .. 20, județul D.. Prin sentința civilă nr._/14.06.2010, definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a convenției de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 344/04.02.1997 și în aceste condiții ca efect al desființării actului juridic principal, redevenind proprietarii imobilului în litigiu, actul subsecvent, contractul de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008 este lovit de nulitate absolută. Reclamanții au mai arătat că donatoarea M. E.-A. a pierdut retroactiv dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, situație în care nu poate transmite nuda proprietate și nu poate fi beneficiara dreptului de uzufruct asupra imobilul situat în C., .. 20, județul D..
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 948 pct. 3 și art. 962 C.civ.
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: contractul de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008 de BNP S. C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 344/04.02.1997 de BNP Cernobai E., sentința civilă nr._/14.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, sentința civilă nr. 4477/16.03.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La data de 23.01.2013, numiții I. M. și I. N. au depus la dosar cerere de intervenție în nume propriu, calificată de instanță la data de 06.03.2013, ca fiind cerere de intervenție accesorieformulată în interesul pârâtei M. E. A., dată la care s-a dispus introducerea în cauză a numiților I. M. și I. N., în calitate de intervenienți.
În motivarea cererii de intervenție menționate, intervenienții au arătat că prin contractul de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008 de BNP S. C., pârâta a donat reclamanților nuda proprietate a imobilului situat în C., .. 20, județul D.. Intervenienții au mai arătat că interesul lor în formularea cererii de intervenție este justificat de faptul că, în prezent, sunt beneficiarii dreptului de uzufruct asupra imobilului situat în C., .. 20, județul D., drept de uzufruct intabulat în Cartea Funciară_ UAT C.. Totodată, intervenienții au arătat că prin sentința civilă nr. 7197/22.04.2010 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2008, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâta a fost obligată către ei la plata sumei de 120.000 euro, împrumut nerestituit și_ lei cheltuieli de judecată. Datorită faptului că pârâta nu a procedat la plata sumelor din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7197/22.04.2010, au formulat cerere de executare silită la B. M. D., cerere ce a format obiectul dosarului de executare nr. 100/2012 și pe cale de consecință s-a început executarea silită a pârâtei și s-a procedat la executarea prin vânzare la licitație a imobilului-drept de uzufruct privind imobilul situat în C., .. 20, județul D., deținut de pârâtă iar prin actul de adjudecare din data de 14.09.2012, dreptul de uzufruct asupra imobilului a fost adjudecat, actul de adjudecare fiind intabulat în CF_ UAT C. prin încheierea nr._/14.09.2012 a OCPI D..
În drept, intervenienții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 49-art. 56 C.Pr.civ.
La data de 06.03.2013, intervenienții au depus la dosar precizare la cererea de intervenție formulată în cauză, în sensul că înțeleg să evalueze obiectul cererii de intervenție la suma de_ lei.
La data de 03.04.2013, I. M. și I. N. au depus la dosar o cerere de intervenție principală, întitulată în interes propriu, arătând că această cerere de intervenție privește apărarea dreptului lor de uzufruct dobândit în baza actului de adjudecare din 14.09.2012, reprezentând o veritabilă acțiune confesorie de uzufruct, prin care vor să-și ocrotească un dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv dreptul de uzufruct.
În drept, intimații și-au întemeiat cererea pe disp. art. 49 și urm. C.Pr. civ. și disp. art. 539 și urm. Vechiul C.civ.
Intervenienții au mai arătat că prin actul de adjudecare din 14.09.2012 încheiat în cadrul dosarului nr. 100/2012 al B. M. D. au devenit titularii dreptului de uzufruct asupra imobilul situat în C., .. 20, județul D., înscris în CF_ C. prin încheierea nr._/14.09.2012 emisă de OCPI D., că în acest dosar de executare pârâta M. E. A. avea calitatea de debitor în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7197/22.04.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008 iar reclamanții din prezenta cauză sunt părinții debitoarei, și aceștia, împreună, nu se află la prima încercare de eludare a intereselor creditorilor, în speță intervenienții. Astfel, la data de 14.10.2010, ulterior pronunțării hotărârii judecătorești ce stabilește creanța intervenienților și calitatea de debitor a pârâtei, prin coniventa frauduloasă, pârâta și reclamanții au obținut pronunțarea unei hotărâri judecătorești având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între ei cu privire la imobilul în cauză, respectiv sentința civilă nr._/14.06.2010 pronunțată în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C..Au mai susținut intervenienții că în cauza dedusă judecății funcționează excepția de la principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis, deoarece actul de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008 de BNP S. C. și actele subsecvente contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 344/04.02. 1997 de BNP Cernobai E., sunt făcute în condiții de bună credință. Au mai precizat că ulterior dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă, aceasta a încheiat cu părinții (reclamanții), nu numai contractul de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008 dar și convenția autentificată sub nr. 2144/07.09.2012 de BNP Asociați R. Lucreția și Ș. A. O. (act autentic ulterior pronunțării SC_/14.09.2010) prin care se confirmă calitățile și drepturile dobândite de către părți, respectiv nuda proprietate pentru reclamanți și dreptul de uzufruct pentru pârâtă. Tot în sfera bunei credințe a actului subsecvent, respectiv a contractului de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008 se subsumează și încheierea contractelor de locațiune cu terțe persoane (. și actele administrative de emitere a autorizațiilor de construire pentru același imobil iar la acestea se adaugă și actul de dezmembrare autentificat sub nr. 153/19.02.1997 de BNP Cernobai E., act în care se recunoaște dreptul de proprietate a pârâtei.
În susținerea cererii, intervenienții au depus la dosar următoarele înscrisuri:contract de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008 de BNP S. C., acte de stare civilă, act de adjudecare încheiat la data de 14.09.2012, Carte Funciară nr._, contract de împrumut încheiat la data de 13.03.2008, încheierea din 24.11.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008, sentința civilă nr. 7197/22.04.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008.
La data de 24.04.2013, reclamanții au depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulată de I. M. și I. N. la data de 03.04.2013.
Reclamanți au arătat că, prin cererea formulată, intervenienții îmbracă pretențiile proprii conform art. 49 alin. 2 C.Pr.Civ. sub forma unei acțiuni confesorii, solicitând "respectarea dreptului de uzufruct dobândit în baza actului de adjudecare din 14.09.2012, încheiat în cadrul dosarului nr. 100/2012 al B. M. D.", dar acțiunea confesorie este o acțiune reală prin care nudul proprietar este obligat să predea bunul uzufructuarului. În speță, intervenienții invocă exercitarea de către nudul proprietar de acte frauduloase ce stânjenesc exercitarea uzufructului, referindu-se într-o prezentare trunchiată și denaturată, de fapt, la demersurile juridice efectuate de nudul proprietar, care nu pot constitui "acte frauduloase".
Reclamanții au mai arătat că nulitatea absolută a actului juridic este o sancțiune de drept civil ce suprimă efectele actului respectiv, iar opozabilitatea față de terți a hotărârilor judecătorești se întemeiază pe principiul nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet și ca o consecință a acestui principiu general, se ajunge la principiul ce constituie și suportul legal al acțiunii introductive – resolute jure dantis resolvitur jus accipientis. S-a susținut că, obligația de a nu stânjeni exercitarea dreptului de uzufruct, potrivit art. 539 C.civ. nu împiedică demersurile în justiție pentru lămurirea situației juridice a bunului. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare nr. 344/04.02.1997 încheiat de BNP Cernobai E. a fost constatat nul absolut prin sentința civilă nr._/14.06.2010 pronunțată de Judecătoria C., definitivă și irevocabilă, creanța intervenienților stabilită prin hotărâre judecătorească față de soții M. A. și M. L. dobândește caracter cert la rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv 25.03.2011 prin pronunțarea deciziei 182 de către Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008. Prin contractul de donație nr. 3482//05.12.2008 încheiat de BNP S. C., pârâta donează nuda proprietate către reclamanți-părinții săi, păstrându-și dreptul de uzufruct asupra imobilului situat în C., .. 20, compus din teren în suprafață de 199 mp și două corpuri construcție. Ca efect al nulității absolute, actul translativ de proprietate prin care pârâta dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului se desființează retroactiv, prin urmare la 5 decembrie 2008 nu poate transmite nuda proprietate către reclamanți și nu-și poate păstra elementul folosinței, respectiv dreptul de uzufruct. Sentința civilă nr._/2010 pronunțată de Judecătoria C. a fost notată în cartea funciară prin încheierea pronunțată în dosarul_/08.08.2012, anterior intabulării dreptului de uzufruct dobândit de intervenienți prin actul de adjudecare din 14.09.2012, în cadrul dosarului_/14.09.2012 OCPI D.. Actul juridic nul nu poate fi confirmat după ce prin hotărâre judecătorească a fost desființat cu efect retroactiv (ex tunc).
Cererea de intervenție depusă la dosar la data de 23.01.2013 de către numiții I. M. și I. N. a fost calificată de către instanță prin încheierea din data de 06.03.2013, în temeiul art.84 raportat la art.49 C proc. civ. ca fiind cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei și după punerea în discuție contradictorie a părților s-a dispus admiterea în principiu a acesteia.
Prin încheierea din data de 10.07.2013 instanța a admis în principiu și cererea de intervenție principală formulata la data de 03.04.2013 de intervenienții I. M. și I. N. .
În cauză au fost administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul reclamanților și a pârâtei.
Deoarece s-a invocat de către intervenienți excepția lipsei de interes, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate această excepție. Astfel cum s-a arătat și în cuprinsul practicalei hotărârii de față, instanța a avut în vedere că interesul juridic este o condiție esențiala pentru inițierea procesului civil si se concretizează in folosul practic, material sau moral pe care–l are o parte pentru a justifica punerea in mișcare a procedurii judiciare.
Interesul poate fi material, patrimonial sau moral, nepatrimonial, reclamanții fiind cei care trebuie sa justifice in persoana lor interesul de a promova acțiunea civila.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecata, interesul trebuie sa îndeplinească anumite condiții: sa fie născut si actual, sa fie personal si direct.
In cauza de fata, reclamanții susțin că în conformitate cu sentința civilă nr._/14.06.2010, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 344/04.02.1997 au redevenit proprietarii imobilului în litigiu și în aceste condiții ca efect al desființării actului juridic principal, actul translativ de proprietate subsecvent( respectiv contractul de donație autentificat sub nr. 3482/05.12.2008), prin care pârâta dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului se desființează retroactiv, neputând să transmită nuda proprietate către aceștia și nu-și poate păstra elementul folosinței, respectiv dreptul de uzufruct .
În aceste condiții, instanța reține că în speța de față, folosul practic în promovarea prezentei acțiuni există, fiind actual, întrucât reclamanții urmăresc prin desființarea contractul de donație revenirea în patrimoniul lor și a dreptului de folosință(uzufruct), instituit prin actul subsecvent menționat în favoarea pârâtei.
In consecința, instanța, având în vedere că în cauză interesul procesual este justificat prin urmărirea unei finalități patrimoniale, va respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Cu referire la fondul cauzei deduse judecății, analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În conformitate cu înscrisul aflat la fila 7 din dosar, întitulat "contract de vânzare-cumpărare", instanța constatăcă la data de 04.02.1997 a fost autentificat sub nr. 344la BNP Cernobai E. contractul încheiat între reclamanții din litigiu P. M. și P. M., în calitate de vânzători, pe de o parte, și pârâta M. E.-A.( fosta P.), în calitate de cumpărătoare, pe de altă parte, având ca obiect imobilul situat în C., .. 20, compus din teren loc de casă în suprafață ed 210,50 mp și o casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, formată din 3 camere și dependințe aferente și un chioșc din BCA cu o încăpere iar deasupra o terasă de vară.
Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat între aceleași părți la data de 05.12.2008 a intervenit un alt contractautentificat sub nr. 3482 la BNP S. C., întitulat "contract de donație", prin care pârâta M. E.-A.( fosta P.), în calitate de donator, a transmis către părinții săi – reclamanții P. M. și P. M., în calitate de donatari, nuda proprietate asupra imobilului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare de mai sus, respectiv asupra imobilul situat în C., .. 20, județul D., compus din teren în suprafață de 199 mp (din măsurători 209,5 mp) împreună cu construcțiile C 1 cu destinație de casă de locuit, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din trei camere și dependințe și C 2 cu destinație chioșc, construit din BCA, cu planșeu de beton, în temeiul căruia în cartea funciară nr._ s-a efectuat intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților. Prin același act juridic în favoarea pârâtei donator a fost instituit un drept de uzufruct asupra aceluiași imobil.
Acest drept de uzufruct, rezervat de către pârâta M. E. A. prin contractul de donație nr.3482/05.12.2008 a fost adjudecat de către intervenienții I. M. și I. N., astfel cum rezultă din actul de adjudecare încheiat la data de 14 septembrie 2012 de B. M. D.în dosarul de executare silită nr. 100/2012 (filele 116-117 din dosar) pentru prețul de 58 435 Euro. Din cuprinsul actului de adjudecare în discuție rezultă că dreptul de uzufruct, privind imobilul situat în C., .. 20, județul D., aparținând debitoarei M. E. A. a fost urmărit silit în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7197 pronunțată la data de 22.04.2010 de Judecătoria C..
Prin titlul executoriu menționat s-a admis acțiunea în pretenții formulată de I. M. și I. N. împotriva pârâților M. L. și M. E. A. (înregistrată la data de 10.11.2008) și s-a dispus obligarea acestora din urmă să restituie suma de 120 000 Euro, reținându-se de către instanța că la data de 13.03.2008 între reclamanți și pârâți a intervenit un contract de împrumut având ca obiect suma menționată și s-a stabilit termenul de restituire a împrumutului la data de 05.10.2008. Prin aceeași hotărâre instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți M. L. și M. E. A. prin care s-a solicitat anularea contractului de împrumut încheiat cu creditorii I. M. și I. N. pentru viciu de consimțământ, cu motivarea că la momentul încheierii contractului de împrumut materializat prin înscrisul sub semnătură privată pârâții-reclamanți au acționat cu consimțământul liber, neviciat prin violență.
Instanța reține că pârâta a donat imobilul către reclamanți la data de 05.12.2008, deci după data scadentei împrumutului( 05.10.2008) și după promovarea acțiunii în pretenții de către intervenienți ( 10.11.2008), deși tot de la aceștia îl cumpărase prin contractul autentificat sub nr. 344 la data de 04.02.1997 deBNP Cernobai E..
Nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare a fost constatată prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 14.06.2010 de Judecătoria C., prin care a fost admisă acțiunea în nulitate formulată de reclamanții P. M. și P. M. împotriva pârâtei M. A.( înregistrată la data de 07.04.2010 sub nr._/215/2010) .
Din cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești în discuție rezultă că pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere că pârâta a recunoscut că prețul pentru imobil nu reprezintă valoarea reală a acestuia și cu toate acestea nici acest preț nu l-a achitat și cum seriozitatea prețului reprezintă o condiție esențială de valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare,prevăzută expres de dispozițiile art. 1303 C.civ., instanța a constatat nulitatea actului încheiat pentru neîndeplinirea acestei condiții.
Împotriva acestei sentințe pârâta nu a formulat căi de atac așa că aceasta a devenit definitivă și irevocabilă. În cartea funciară nr._ s-a făcut înscrierea hotărârii în discuție ( respectiv a sentinței civile nr._ / 14.06.2010) la cererea reclamantei P. M. din data de 08.09.2012 în temeiul încheierii de carte funciară nr._ soluționate la data de 20.09.2012.
Totodată, referitor la actul de adjudecare din evidențele cărții funciare nr._ (fila 118 din dosar )reiese că la cerere din data de 18.12.2012 s-a notat litigiul asupra imobilului intervenit între reclamanții P. M. ,P. M., . și pârâții M. E. A., I. M. și I. N., având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din 14.09.2012 încheiat de către B. M. D. în dosar nr. 100/E/2012.
Cu privire la reaua credință a intervenienților invocată de către reclamanți prin răspunsul la cererea de intervenție principală și concluziile scrise față de opunerea subdobânditorilor la desființarea actului de donație ce face obiectul prezentei cereri de chemare în judeactă, instanța apreciază că nu se poate vorbi despre faptul că la momentul adjudecării intervenienții ar fi știut despre susceptibilitatea de anulare a titlului debitoarei urmărite asupra imobilului adjudecat, atâta vreme cât la momentul adjudecării imobilului, respectiv la data de 14.09.2012, adjudecatarii au depus diligențele impuse de lege privind cercetarea evidențelor de carte funciară, rezultatul acestor diligențe permițându-le adjudecarea. Astfel, instanța are în vedere împrejurarea că, deși cererea reclamanților a fost înregistrată la OCPI la data de 08.08.2012( după înștiințarea acestora cu privire la declanșarea executării silite asupra imobilului-drept de uzufruct, astfel cum rezultă din dovada de comunicare(din 18.07.2012) a înștiințării emise de B. M. D. aflate la filele 210-2012), încheierea prin care a fost soluționată s-a pronunțat la data de 20.09.2012, deci, ulterior momentului adjudecării imobilului din data de 14.09.2012.
Astfel, instanța apreciază că intervenientii se situează în poziția unor terți subdobânditori a dreptului de uzufruct de bună-credință, care nu cunoșteau și nu au avut posibilitate să cunoască faptul că transferul inițial de proprietate dintre vânzătorii reclamanți și cumpărătoarea debitoare a fost anulat la momentul adjudecării imobilului.
Însă, în ceea ce privește operațiunile juridice și demersurile procesuale anterioare se constată, în primul rând, că atât la momentul încheierii contractului de împrumut (respectiv la data de13.03.2008) cât și la momentul înregistrării acțiunii în pretenții (10.11.2008) de către intervenienții creditori, pârâta M. E. A. era proprietara imobilului din litigiu asupra căruia, prin încheierea din data de 24.11.2008 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător la cererea creditorilor I. M. și I. N..
De asemenea, instanța constată că în timpul judecării dosarului nr._/215/2008 având ca obiect restituirea împrumutului și ulterior instituirii măsurii sechestrului asigurător, reclamanții P. M. și P. M. au promovat la data de 07.04.2010 acțiunea în nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, deși aveau deja nuda proprietate asupra imobilului în temeiul contractul de donație subsecvent (încheiat la data de 05.12.2008), a căruidesființare se solicită prin prezenta cerere.
Astfel, prin acțiunea în nulitate a actului subsecvent reclamanții urmăresc desființarea contractului de donație încheiat între aceștia, în calitate de beneficiari donatari, și pârâta M. E. A., fiica acestora, în calitate de donator, și prin care aceasta din urmă și-a rezervat dreptul de uzufruct, care a făcut obiectul urmăririi silite și a fost adjudecat de către interevenienții principali. În ipoteza admiterii acțiunii reclamanților și desființării actului subsecvent cu efect retroactiv, patrimoniul fiicei pârâte se va micșora și se vor crea premise pentru anularea actului de adjudecare – act juridic ulterior de transmitere a dreptului de uzufruct dobândit de către creditorii adjudecatari. Este evident că pârâta debitoare cu ajutorul părinților săi – reclamanții din litigiu tinde să-și provoace starea de insolvabilitate tocmai prin desființarea actului de donație.
Mai mult decât atât, pârâta debitoare nu se opune acțiunii frauduloase a reclamanților, cunoscând ca în caz de admitere a acesteia își provoacă insolvabilitatea, se creează posibilitatea desființării actului de adjudecare a intervenienților în temeiul aceluiași principiu invocat si cauzează astfel o paguba acestora. De altfel, așa cum nu s-a opus, ba chiar a determinat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare al cărui beneficiar era și care a avut ca scop final tot micșorarea patrimoniului pârâtei.
Momentul la care s-a înregistrat acțiunea în nulitatea a primei operațiuni de înstrăinare, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare(07.04.2010) este foarte apropiat de pronunțarea hotărârii definitive de prima instanța(22.04.2010) prin care este recunoscut dreptul de creanță al intervenienților împotriva pârâtei.
Astfel, instanța constată că exista elemente de fapt care converg spre concluzia existenței coniventei reclamanților donatari și pârâtei donatoare cu privire la încercarea de a provoca starea de insolvabilitate a pârâtei debitoare si prejudicierea intereselor creditorilor.
Astfel, în cunoștință de cauză, reclamanții și pârâta intenționează să fraudeze interesele creditorilor intervenienți, urmărind un scop ilicit și anume imposibilitatea acestora de a-și realiza dreptul de creanță .
Este cert că, în raport cu inexistența altor bunuri mobile sau imobile în patrimoniul pârâtei debitoare si cu posibilitățile restrânse de executare silita a creanțelor, pârâta se afla în prezent în stare de insolvabilitate. În ipoteza desființării contractului de donație cu efecte retroactive și, pe cale de consecință a actului de adjudecare, și în lipsa unor bunuri urmăribile de valoare acceptabila (cel puțin până la concurenta drepturilor de creanța) va pune, practic, creditorii în imposibilitatea de a obține executarea titlului de creanță.
Prin urmare, instanța apreciază ca promovarea acestor acțiuni care tind la desființarea actelor de proprietate ale pârâteis-a făcut exclusiv în scopul creării unei stări de insolvabilitate a acesteia. Din acest motiv, instanța consideră ca reclamanții și pârâta au anticipat consecințele acestor demersuri procesuale si au urmărit aceasta finalitate.
În ceea ce privește susținerile reclamanților referitoare la anterioritatea momentului cauzei de nulitate absolută a contractului de donație raportat la perioada decembrie 2008, instanța apreciază ca aceasta chestiune trebuie tratata în raport cu împrejurările concrete ale cauzei. Este indubitabil ca încă din momentul încheierii contractului de împrumut(13.03.2008 ) prin care s-a stabilit termenul de restituire la data de 05.10.2008 pârâta a realizat, în plan subiectiv, efectele acestuia. Ca atare, în nici un moment nu s-a pus la îndoiala certitudinea obligării sale ulterioare la restituirea sumelor împrumutate câtre creditorii intervenienți. Nefiind contestat acest aspect, dreptul de creanta al intervenienților (chiar daca nu a fost încă confirmat printr-un titlu executoriu) a luat naștere din momentul încheierii contractului de împrumut. În consecința, instanța apreciază ca dreptul de creanța al intervenienților( care a devenit scadent la data 05.10.2008) este anterior actului atacat.
În consecință, față de succesiunea operațiunilor juridice constatată mai sus și atitudinea procesuală a părților se impune concluzia că obiectivul urmărit atât de reclamanți cât și de pârâta este fraudarea creditorilor acesteia din urmă.
Astfel, cu privire la complicitatea la frauda a reclamanților și pârâtei, instanța retine, înainte de toate, ca donația s-a facut de fiică în folosul parintilor, iar prin desființarea acestei donației se va desființa cu efect retroactiv și dreptul de uzufruct rezervat de aceasta. Având în vedere ca acțiunea în nulitate a contractului de donație survine în contextul unei urmariri silite pornite împotriva beneficiarei dreptului de uzufruct, în cadrul căreia acest drept a fost vândut forțat prin licitație către inervenienți, ținând seama de împrejurarea ca reclamanții și pârâta au avut la dispoziție toate argumentele care sa-i determine sa aprecieze, în mod obiectiv, ca obligarea pârâtei la restituirea împrumutului este imperativă și inevitabilă, si ca reclamanții au cunoscut toate aceste aspecte, instanța apreciază ca, în mod cert, aceștia au avut reprezentarea finalității urmărite, respectiv generarea unei stări de insolvabilitate a debitoarei și crearea unei premise în vederea desființării actului de adjudecare ca act subsecvent.
Însuși legiuitorul oferă creditorilor posibilitatea de a se opune unor acte juridice încheiate cu intenția fraudării, determinând astfel o stare de insolvabilitatea a debitorilor urmăriți. Astfel, dreptul comun oferă creditorilor fraudați posibilitatea de a reacționa pe calea acțiunii pauliene(art.974 C civ). Totodată, legiuitorul a conferit creditorilor posibilitatea de a preveni asemenea fraude, dar și de a preveni ineficacitatea partajului pe calea opoziției la partaj.
În ceea ce privește promovarea prezentei cereri de chemare în judecată cu scopul asigurării concursului autorității jurisdicționale în vederea eludării intereselor și drepturilor creditorilor instanța, deși reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil care reglementează posibilitatea protejării creditorilor pe calea acțiunii pauliene sau opoziției la partaj, apreciază că este aplicabil principiul general de drept conform căruia drepturile trebuie exercitate cu bună credință. Este de știut că în raporturile faptice între subiecții de drepturi susceptibile de ocrotire juridică, abuzul de drept nu are criterii legale de identificare. Pornind de la ideea că expresia abuz de drept înseamnă o "depășire a hotarului dreptului subiectiv" și de la conceptul că exercițiul dreptului trebuie să corespundă scopului economic al acestuia și funcționării sale normale literatura de specialitate a propus determinarea existenței abuzului de drept pe criterii obiective. Așadar, s-a decis că exercițiul dreptului este abuziv în ipoteza în care, subiectiv, este dictat exclusiv de intenția de a cauza o pagubă, iar din punct de vedere obiectiv, demersul prin care titularul dreptului îl deturnează de la scopul său economic și de la normalitatea funcționării, cauzând prin aceasta o atingere a dreptului altei persoane.
Or, în cauza de față, întrucât prin acțiunea supusă judecății reclamanții și pârâta urmăresc un scop ilicit(care se depărtează de bunul simț comun și de echitate), astfel cum s-a reținut mai sus, instanța apreciază că acest mijloc procesual de eludare a principiilor care guvernează sistemul de drept îmbracă forma unui abuz de drept, căruia nu i se poate acorda o protecția juridică.
Mai mult, împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare la solicitarea reclamanților și cu acordul pârâtei, nu conduce automat ( în virtutea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal) și la anularea contractului de donație, întrucât înfăptuirea dreptății înseamnă mai mult decât aplicarea mecanică a legilor, ci presupune aplicarea acelor principii care guvernează sistemul de drept și interpretarea normelor juridice concrete prin prisma acestor principii.
Astfel, instanța apreciază că față de realitatea conflictelor dintre reclamanți și pârâta, pe de o parte, și intervenienți, pe de altă parte, cauza de față reprezintă o excepție de la principiul resoluto ioure dantis, rezolvitur ius accipientis.
Sunt considerate excepții de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis acele cazuri în care, pentru anumite rațiuni, anularea actului juridic inițial nu atrage și anularea actului juridic subsecvent, ci acesta din urmă este menținut, deși se află în strânsă legătură cu actul juridic desființat. Așadar, deși de regulă anularea actului juridic primar are drept consecință desființarea dreptului care a fost constituit sau transmis prin intermediul acestui act, totuși, rămâne în ființă actul juridic încheiat ulterior între părțile actului juridic primar și în legătură cu dreptul dobândit prin actul inițial, odată cu actul juridic subsecvent menținându-se și dreptul dobândit de terț în temeiul acestuia.
Această excepție se întemeiază pe principiul necesității asigurării securității și stabilității circuitului civil și, nu în ultimul rând pe principiul echității și ocrotirii bunei credințe a terțelor subdobânditori(precum intervenienții adjudecatari), motiv pentru care instanța apreciază că în cauză se impune menținerea contractului de donație prin care reclamanții au dobândit nuda proprietate iar pârâta și-a rezervat un drept de uzufruct.
Cu referire la cererea de intervenție principală prin care intervenienții își apără dreptul de uzufruct pe calea acțiunii confesorii, instanța reține că principalele drepturi ale uzfructuarilor sunt dreptul de folosință exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia și de a cere și de a obține predarea bunului. Corelativ acestor drepturi, nuzii proprietari au obligația generală negativă de a nu tulbura exercitarea dreptului de uzufruct: " proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului." Or, în prezenta cauză, față de demersurile juridice abuzive întreprinse de către reclamanți( aceștia, de altfel, în prezent, sunt singurii care se află în posesia bunului imobil asupra căruia a fost constituit un drept de uzufruct și refuza predarea acestuia) și poziția procesuală a pârâtei, cu scopul creării unei posibilități juridice de a desființa titlul intervenienților uzufructuari, reprezintă în realitate nu doar o nerecunoaștere a dreptului acestora ci o atingere adusă acestui drept susceptibil de a fi apărat pe calea acțiunii confesorii.
În aceste condiții, față de argumentele expuse instanța va respinge acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 3482 la data de 05.12.2008 la BNP S. C. formulată de reclamanții P. M. și P. M. și, pe cale de consecință, va admite cererea de intervenție formulată de intervenienții I. M. și I. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în nulitate invocată de intervenienții I. M. și I. N. ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 3482 la data de 05.12.2008 la BNP S. C. formulată de reclamanții P. M. și P. M., domiciliați în C., .. 20, județul D. împotriva pârâtei M. E. A., domiciliată în C., Aleea B., .. 1, . și în contradictoriu cu intervenienții I. M. și I. N., cu domiciliul procedural ales în C., .. 35, .. 1, ..
Admite cererea de intervenție formulată atât pe cale accesorie cât în interes propriu de intervenienții I. M. și I. N. în contradictoriu cu reclamanții P. M. și P. M. și pârâta M. E. A..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.10.2013.
Președinte
Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
7 ex./26.11.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 8312/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
