Anulare act. Sentința nr. 3795/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3795/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 18154/215/2010*
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3795
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte-A. P.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul I. T. A. în contradictoriu cu pârâții M. M., M. E., B. M. D., B. N., B. Nicolița și . C., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de av. M. L., pârâții M. M. și B. N. asistați de av. P. F., av. P. F., pentru pârâții, M. E., B. Nicolița și . C. și av. A. G., pentru pârâtul B. M. D., lipsind pârâții M. E., B. Nicolița, B. M. D. și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „acțiune în constatare”.
Av. P. F., pentru pârâții M. M., M. E., B. N., B. Nicolița și . C., formulează oral și în scris obiecțiuni la raportul de expertiză, în sensul că . clădire aparținând pârâților B., clădire aflată pe terenul respectiv. Solicită efectuarea unei cercetări la fața locului, pentru a se observa că pârâții B. nu mai au nicio posibilitate de a intra în casă. Totodată, formulează un obiectiv suplimentar, în sensul ca expertul să precizeze dacă . terenul ale căror drepturi litigioase au fost cumpărate de către familia M., contractul fiind depus la dosarul cauzei.
Av. M. L., pentru reclamant, în ceea ce privește obiecțiunea formulată de către av. P. F., precizează că respectivul garaj ar putea fi construit fără autorizație de construire, pe o suprafață de teren pentru care pârâții B. nu aveau drept de proprietate, menționând, totodată, că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de către instanță, determinând, în mod concret, suprafața dintre cele două terenuri, respectând astfel decizia de casare. De asemenea, precizează că obiectivul formulat la acest termen este tardiv și excede decizie de casare. Solicită respingerea obiecțiunii și a obiectivului suplimentar, apreciind că cele invocate de către av. P. F., pentru pârâții M. M., M. E., B. N., B. Nicolița și . C., reprezintă doar motive de tergiversare a cauzei.
Av. A. G., pentru pârâtul B. M. D., arată că este de acord cu obiecțiunea formulată, cât și cu obiectivul suplimentar, propuse de către av. P. F..
Av. P. F., pentru pârâții M. M., M. E., B. N., B. Nicolița și . C., învederează instanței că există spațiu liber și se poate evita . poate observa din schița depusă, nefiind trasată o alee clară, de la nord la sud.
Instanța respinge obiecțiunea formulată de către av. P. F., pentru pârâții M. M., M. E., B. N., B. Nicolița și . C., apreciind că expertul a răspuns obiectivelor stabilite de către instanță, iar obiectivul suplimentar este tardiv, fiind formulat cu nerespectarea dispoz. art. 115 și art. 132 C. pr. Civ.
Av. M. L., pentru reclamant, solicită respingerea probei cu cercetarea la fața locului.
Av. A. G., pentru pârâtul B. M. D., arată că este de acord cu administrarea acestei probe.
Instanța respinge proba privind efectuarea cercetării la fața locului, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei, in raport de probatoriul administrat in cauză.
Av. M. L., pentru reclamant, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Av. P. F., pentru pârâții M. M., M. E., B. N., B. Nicolița și . C., învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Av. A. G., pentru pârâtul B. M. D., de asemenea, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul in dezbateri asupra fondului.
Av. M. L., pentru reclamant, având cuvântul, a solicitat admiterea acțiunii, anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în ceea ce privește suprafețele de 118 mp și 52 mp, astfel cum au fost determinate aceste suprafețe de către expertul I. M., cu cheltuieli de judecată, constând în onorariile de expert și onorariul de avocat.
Av. P. F., pentru pârâții M. M., M. E., B. N., B. Nicolița și . C., având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii, precizând că nu se poate confirma raportul de expertiză întocmit în cauză, . de către expert nerezolvând fondul problemei, fără cheltuieli de judecată.
Av. A. G., pentru pârâtul B. M. D., având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii în ceea ce privește anularea contractului de schimb nr. 521/1991, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat.
I N S T A N T A
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
La data de 21.05.2008, reclamantul I. T. A. i-a chemat în judecată pe pârâții M. M., M. E., B. M. D., B. N., B. Nicolița, . C., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de schimb aut. sub nr. 251/12.02.1996 de BNP C. T. și a contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 856/21.06.2002 de BNP D. A., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 12.02.1996 între pârâții M. M. și M. E., pe de o parte, și pârâtul B. M. D., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de schimb prin care primii au cedat proprietatea unui apartament în schimbul unui imobil compus din teren în suprafață de 587 mp (47,73 m lungime și 12,30 m lățime) și casă, imobil situat în C., ., jud. D..
Reclamantul a mai arătat că, observând întreaga succesiune a actelor de proprietate, M. B. - Ș. E. - B. M. D., a constatat că B. M. D. a cedat o suprafață de 587 mp pe care nu o avea în proprietate.
Suprafața reală ce rezultă din actele de proprietate este de 500 mp (50 m -L, 10 m - l).
Reclamantul a apreciat că actul notarial este întocmit prin frauda la lege, unul dintre cedenți cu acceptul celuilalt a dat la schimb o suprafață pe care nu o avea în proprietate.
La data de 21.06.2002 în cadrul contractului de vânzare-cumpărare, . a vândut numiților B. N. si T., suprafața de 756 mp dobândită de la M. B. - Constanta I. B. și I. M. B..
Reclamantul a mai apreciat că și în acest caz, urmărind întreaga succesiune a actelor M. B. - Constanta I. B. si I. M B. -P. SRL, se constată că suprafața era doar de 500 mp
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 948 si urm. C Civ.
La data de 19.06.2008, pârâții M. M. și M. E. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul nu are nici un drept sau un interes legal pentru a solicita nulitatea actelor.
S-a mai arătat că reclamantul nu depune nici o dovadă din care să rezulte că prin întocmirea acestor acte, a fost afectat vreun drept al său.
La data de 24.09.2008, pârâtul B. M. D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
A arătat că prin decizia civilă nr. 1486/14.06.1995 a Tribunalului D. i-a fost atribuit în proprietate un teren în suprafață de 587 mp situat în C., ., jud. D., imobil pe care l-a cedat în schimbul unui apartament situat în C., .. 23, ..
Pârâtul a mai precizat că nu înțelege interesul reclamantului în promovarea cererii, întrucât acesta nu a avut nici o legătură cu schimbul intervenit între pârâți.
La data de 27.10.2008, reclamantul a depus o completare a motivelor de fapt ale cererii, arătând, referitor la interesul său în cauza, că prin ordinul prefectului nr. 244/25.09.2001 imobilul in suprafața de 1650 mp, situat in ., a devenit proprietatea numiților P. M. G., B. A., P. M., P. Vergilia, B. I..
Acesta se compunea dintr-o suprafața de 257,42 mp, ce constituia cale de acces (suprafața in indiviziune) si 1392,58 mp suprafața ce urma sa fie împărțita intre proprietari efectiv.
La 24.05.2004 s-a pronunțat hotărârea de ieșire din indiviziune după cum urmează: P. 462 mp si 85,8 mp in indiviziune, P. 462 mp si 85,8 în indiviziune, B. I., B. A., P. D., P. N. 462 mp si 85,8 mp m indiviziune.
Suprafața în indiviziune ce constituia cale de acces totaliza 257,4 mp se învecina cu fondurile pârâților din dosar, fonduri dobândite prin contractele de schimb si vânzare-cumpărare a căror anulare se cere.
In 10.06.2004, întrucât pârâții ocupau suprafața denumita generic cale de acces, P., P., B. I., P. D., P. M., P. N., B. A. au formulat cerere de revendicare.
Reclamantul a mai precizat că este si el moștenitor al autorului M. B., alături de P., P., B., P. si că are drept de proprietate asupra căii de acces care n-a fost atribuita efectiv anumitor moștenitori de autor a formulat cerere de intervenție in interes propriu, cerere admisa în principiu. Aceasta cerere a constituit si constituie obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului D..
In același timp reclamantul a cumpărat de la B. I. prin contractul de vânzare-cumpărare drepturi litigioase autentificat sub nr. 628/13.04.2007, drepturile pentru suprafața de 257,4 mp având astfel drept de proprietate împreuna cu ceilalți moștenitori P., P., P., pentru aceasta suprafața indiviza si dobândind calitate si capacitate procesuala privind suprafața de mai sus.
In cadrul procesului amintit de revendicare, pârâtii B. și M. au formulat cerere reconvenționala, prin care au cerut anularea parțiala a Ordinului Prefectului pentru suprafața de 182 mp care face parte integranta din suprafața de 257,4 mp. Aceasta cerere constituie obiectul dosarului nr._/215/2007 (cererea reconvenționala fiind disjunsa de cererea de revendicare).
Aceasta cerere ce pune în discuție suprafața de 257,4 la care are drept si reclamantul, s-a făcut pe baza unor contracte pe care le consideră nelegale, contractele care au fost criticate in acest dosar.
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților, reclamantul a apreciat că aceștia au calitate procesuală atâta timp cât sunt părți în contractele de schimb și de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută parțială se cere.
În ședința publică din 28.01.2009, instanța a pus în discuția excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B. M. D., invocată prin întâmpinare, excepție pe care a respins-o,cu motivarea că acest pârât este parte în contractul de schimb a cărui nulitate se solicită, astfel că există identitate între această persoană și cel obligat în raportul dedus judecății.
La data de 09.03.2009, reclamantul a depus o precizare, arătând că solicită nulitatea absolută parțială a celor două contracte, doar în ceea ce privește suprafețele ce au fost cedate sau vândute fără a se afla în proprietatea înstrăinătorilor, prin frauda la lege și cu urmărirea unui scop ilicit și imoral.
Prin sentința civilă nr.4507 din 16.03.2009 a Judecătoriei C. a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul I. T.A..
A fost obligat reclamantul către pârâții M. M. și M. E. la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
S-a luat act că pârâtul B. M.-A. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de schimb aut. sub nr. 251/12.02.1996 de BNP C. T., soții M. M. și M. E. au dat în deplină proprietate lui B. M. D. apartamentul compus din trei camere și dependințe, situat în C., .. 23, ., primind în schimb de la acesta un imobil compus din teren în suprafață de 587 mp situat în C., . și casă cu două dormitoare, sufragerie, antreu, bucătărie, baie și beci.
În contract s-a consemnat că B. M. D. a dobândit imobilul prin moștenire de la defuncții E. Ș. și E. E., astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 1486/14.06.1995 a Tribunalului D., rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin această hotărâre judecătorească, pârâtului B. M. D. i s-a atribuit casa și terenul în suprafață de 583 mp, astfel cum a fost identificat de expertul desemnat în cauză, al cărui raport de expertiză a fost omologat de instanță.
Terenul atribuit prin această hotărâre judecătorească a făcut obiectul schimbului precizat mai sus.
De asemenea, instanța a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 856/21.06.2002, . C. a vândut soților B. un teren loc de casă în suprafață de 756 mp și construcțiile existente pe acest teren situat în C., ..
Această societate comercială cumpărase terenul în suprafață de 756 mp de la numita S. Ș. prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 267/17.04.1996.
Instanța a observat că ambele contracte contestate în cauză au fost încheiate în temeiul actelor de proprietate ale înstrăinătorilor, acte a căror valabilitate nu a fost contestată.
În aceste condiții, instanța nu a putut reține ca întemeiată cauza de nulitate grefată pe dispozițiile art. 948 C. civil, observând că, la încheierea celor două contracte, s-au respectat întocmai condițiile esențiale pentru validitatea unei astfel de convenții: capacitatea, consimțământul valabil, un obiect determinat și cauza licită. Nu se poate retine nici fraudarea vreunei prevederi legale deoarece nici macar reclamantul nu a fost in masura sa indice ce dispozitie imperativa a legii a fost nesocotita.
Susținerea reclamantului că actele sunt lovite de nulitate, deoarece o parte din terenurile ce au făcut obiectul contractelor nu le aparține pârâților, nu este de natură să conducă prin ea însăși la constatarea acestei sancțiuni, în lipsa existenței unei cauze de nulitate absolută, ci poate duce doar la compararea titlurilor deținute de părți, într-o eventuală acțiune de revendicare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. T.A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond, fără nici un fel de motivare a respins toate cererile probatorii solicitate de părți, nesocotind rolul activ în aflarea adevărului. Recurentului, așa cum se poate observa din încheierile de ședință de dinainte și de după repunerea pe rol, i-au fost respinse toate cererile de probatorii, inclusiv proba cu înscrisuri.
Se mai arată că instanța de fond a trecut la judecarea pricinii, deși nu a lămurit obiectul cererii și cauzele de nulitate; din propria motivare se observă că instanța s-a pronunțat deși "reclamantul nu a indicat dispozițiile imperative ce au fost încălcate"; reclamantul a prezentat foarte bine obiectul cererii dar a fost în imposibilitatea de a proba susținerile, trimiterea instanței la "revendicare"neavând nicio bază.
Se mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii, reclamantul solicitând analiza caracterului imoral și ilicit al tranzacțiilor; o creștere nelegală de 256 mp, în cadrul contractului de vânzare-cumpărare și de 87 mp în cadrul contractului de schimb, o vânzare sau un schimb a unei suprafețe pentru care vânzătorul nu este proprietar, constituie o cauză de nulitate absolută a contractelor; aceste acte sunt întocmite cu frauda la lege și cu încălcarea intereselor altor persoane iar lămurirea acestor aspecte trebuiau însă administrate probe și analizate actele de proprietate în întreaga lor succesiune.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul a constatat că recursul este fondat.
Astfel, s-a reținut că prin acțiunea introductivă, așa cum a fost precizată ulterior, și care a investit instanța de fond, reclamantul a solicitat constatarea nulității parțiale a unor contracte de înstrăinare încheiate între pârâți - contractul de schimb aut. sub nr. 251/12.02.1996 de BNP C. T. și contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 856/21.06.2002 de BNP D. A., invocând în fapt împrejurarea că înstrăinătorii au transmis suprafețe de teren pe care nu le dețineau în proprietate, acest aspect fiind de natură să-l prejudicieze pe reclamant, iar în drept frauda la lege și deci cauza ilicită, în temeiul art. 948 C.cvi.
S-a reținut că prima instanță nu a analizat aceste susțineri ale reclamantului, respectiv motivele de fapt si de drept invocate de reclamant, ci a apreciat ca reclamantul nu a fost în măsură să indice ce dispoziție imperativă a legii a fost nesocotită, respingând astfel acțiunea.
Asemenea modalitate de soluționare a cauzei contravine dispoz. art. 129 C.pr.civ., dispoziții care obliga judecătorul să se pronunțe cu privire la ceea ce s-a cerut, având dreptul și obligația de a pune în discuția părților orice împrejurări de fapt și de drept ce se înscriu în limitele cadrului procesual, sub aspectul obiectului și persoanelor între care s-a stabilit raportul juridic procesual, atunci când apreciază că nu este clar obiectul acțiunii deduse judecății, nefiind deci corectă soluția de respingere a acțiunii promovate de reclamantul I. A. cu motivarea ca aceasta nu ar fi indicat ce dispoziție imperativa a legii a fost nesocotita, atâta timp cat reclamantul a indicat în acțiune motivele de fapt si de drept ce trebuiau a fi analizate in cadrul judecății, respectiv în acțiune menționându-se în mod clar ca și motiv de nulitate absolută cauza ilicită, determinată de frauda la lege din partea contractanților care au înstrăinat lucrul altuia în cunoștință de cauză, o asemenea cauză de nulitate rezultând din dispoz. art. 948 C.civ.
Pentru considerentele expuse, constatând ca prima instanță nu a analizat motivele de fapt si de drept deduse judecății, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, tribunalul a admis recursul promovat de recurent, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În rejudecare, părțile au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiați martorii C. A. D. și S. G. pentru reclamant, martorul N. C-tin. Gerard pentru pârâtul B. N. și martorul M. F. pentru pârâtul M. M. și proba cu interogatoriul părților.
Prin încheierea de ședință din 17.02.2011 instanța a încuviințat excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului nr._/215/2010 la prezentul dosar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 164 C.P.CIV.
Prin adresa nr. 6162/III/13/2010 în dosar nr._/215/2010 P. de pe lângă curtea de Apel C. a solicitat, în conformitate cu preved. art. 45 și 184 C.P.CIV. și art. 228 al. 6 combinat cu art. 245 al. 1 lit. c ind. 1 C.P.CIV., anularea contractului de schimb aut. sub nr. 251/12.02.1996 BNP C. T..
S-a învederat că notarul public C. T. a autentificat contractul de schimb încheiat între numiții M. M. și M. E. pe de o parte și numitul B. M. D., însă în cuprinsul actului respectiv a strecurat date neconforme realității.
Prin rezoluția nr. 513/P/30.06.2010 P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestui notar, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale și, în consecință instanța civilă urmează să se pronunțe asupra anulării totale sau parțiale a înscrisului despre care partea vătămată a susținut că a fost întocmit în fals.
Prin sentința civilă nr._ din 23.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I. T. A. în contradictoriu cu pârâții M. M., M. E., B. M. D., B. N., B. Nicolița, . C..
A fost admisă cererea de anulare a contractului de schimb autentificat sub nr. 251/12.02.1996 BNP C. T., formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel C..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de schimb autentificat sub nr. 251/12.02.1996 BNP C. T. pentru suprafața de 87 mp și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 856/21.06.2002 BNP A. D. pentru suprafața de 256 mp.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că la data de 21.06.2002 . a vândut numiților B. N. și T. suprafața de 756 mp, suprafață dobândită de la S. Ș., autori I. M. B. și C. B., suprafață pe care aceștia din urmă o dobândiseră anterior de la M. B..Observând actul inițial de proprietate al vânzătorului M. B., se constată că suprafața vândută era de 500 mp (50 m L, 10 m l) prin urmare, . a vândut o suprafață mai mare cu 256 mp decât cea dobândită de S. Ș. de la B. M. I. și C. B., o suprafață pentru care nu deținea acte de proprietate.
Această situație este probată și de celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv fișa imobilului în care apare suprafața de 500 mp, certificatul de moștenitor nr. 334/1964 eliberat de pe urma defunctei B. C., astfel că nu există nici un act de proprietate care să justifice suprafața de 756 mp menționată în contractul de vânzare-cumpărare contestat.
Cu privire la contractul de schimb aut. sub nr. 251/12.02.1996 BNP C. T., s-a reținut următoarele:
La data de 12.02.1996 între M. M. și E. și B. M. D., în cadrul contractului de schimb, primii au cedat un apartament în schimbul unui imobil, compus din casă și teren în suprafață de 587 mp.Din expertiza B. C. administrată în dosarul de ieșire din indiviziune, se constată că suprafața identificată este de 538 mp și nu de 587 mp și observând actele de proprietate anterioare, M. B. – Ș. E. - B. M. D. se constată că suprafața vândută inițial de M. B., Ș. E. era de 500 mp, cu 50 L și 10 l.
Și în acest caz, există un schimb al unei suprafețe mai mari - 587 mp în loc de 500 mp, astfel că s-a vândut și cedat o altă suprafață decât cea pentru care existau acte de proprietate.
Această situație s-a constatat din contractul de vânzare-cumpărare între M. B. și Ș. E., fișa imobilului E. Ș., testament E. L., dec.civ.nr. 5433/14.06.1995 a tribunalului D., schița anexă la raportul de expertiză B. în care apare deschiderea la stradă de 10,30 m apropiată de primul act de vânzare, ulterior această deschidere a crescut la 13 - 14 m.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv schița cadastrală depusă de B. N., actul de vânzare-cumpărare nr. 856/21.06.2002 care la vecini are precizat la vest – drum și care nu se regăsește în contractul de schimb din 1996, din declarația martorului din dosar nr._/1990, care spune că între cele 2 proprietăți M. M. și B. N. exista un loc liber, posibil să fi fost o uliță, din interogatoriul B. M. D. care arată că proprietatea ce o oferă la schimb are ca vecini cale de acces, rezultă scopul ilicit și imoral urmărit la încheierea celor 2 acte contestate.
S-a mai reținut că . existat, aceasta însă prin manopere dolosive ale pârâților a fost înglobată în proprietățile lor, care și-au modificat dimensiunile. Suprafața de teren denumită generic alee este parte componentă a suprafeței reconstituită prin OP 244/2001, care a fost evidențiată în sentința de ieșire din indiviziune și expertiza M., între M. M. și B. N., conform actului de vânzare-cumpărare nr. 856/21.06.2002 trebuia să existe un drum ca vecin, declarația martorilor C. D. și I. T. și răspunsul la interogatoriu al numitului B. M. D. din dosar nr._ din 1990, confirmă existența aleii.
Expertiza C., expertiza I., expertiza M., expertiza M. constată că pârâții dețin teren din OP, teren fără acte de proprietate și că au modificat dimensiunile inițiale ale terenurilor.
Instanța a avut în vedere că înstrăinarea unui bun despre care părțile știu că aparține altei persoane și totuși îl vând și respectiv îl cumpără cu rea-credință, în frauda drepturilor adevăratului proprietar este lovit de nulitate absolută.
Cum cauza care a stat la baza întocmirii acestor acte nu poate fi decât ilicită,în sensul art. 968 C.CIV., sancțiunea care se impune este nulitatea absolută a acestor acte.
S-a mai reținut că prin actele de filiație depuse la dosar și actul de donație, reclamantul dovedește că este moștenitor al autorului M. B.,cel care deține pentru sine această suprafață de teren denumită „drum”.
Asupra acestei suprafețe, care este una și aceeași cu cea înscrisă în actele pârâților au drept de proprietate toți moștenitorii lui M. B..
Reclamantul a cumpărat teren de la unul dintre beneficiarii Ordinului prefectului, dar și drepturile litigioase de la B. I..
Această suprafață are acces la stradă pe suprafața în discuție și, în consecință reclamantul are interesul în promovarea cererii pentru a avea acces la proprietatea dobândită prin cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții B. N., B. Nicolița, . C. și reclamantul I. T. A..
În recursul declarat pârâții B. N. și B. Nicolița arată că instanța de fond a omis să aibă în vedere faptul că în contractul de vânzare-cumpărare nr.2267/17.04.1996 încheiat între S. Ș. și . se precizează că suprafața de teren de 756 mp provine din două acte, respectiv certificatul de moștenitor nr.334/1964 și nr.1447/1992 act emis de notariatul Județean D. C.; instanța de fond s-a rezumat numai la a lua în calcul doar certificatul de moștenitor nr.334/1964, precum și susținerile reclamantului constând în aceea că actele sunt lovite de nulitate deoarece o parte din terenul ce a făcut obiectul vânzării nu aparține vânzătorilor, însă o astfel de susținere neînsoțită de probe concludente nu poate conduce prin ea însăși la constatarea nulității.
Pârâții M. M. și M. E., în recursul formulat arată că, instanța de fond a efectuat o analiză ce excede cadrului procesual stabilit de reclamant, acordând practic ceea ce acesta nu a cerut; că prin contractul nr.251/12.02.1996 apelanții au cedat apartamentul în schimbul unui imobil compus dintr-un teren în suprafață de 587 mp, pe care se află o casă, imobilul fiind situat în C., ., contract a cărei legalitate o consideră evidentă; o altă critică vizează faptul că reclamantul nu a făcut dovada vreunui drept de proprietate asupra aleii pentru simplul motiv că au cumpărat dreptul de proprietate asupra porțiunilor din aceasta, atribuită părților prin sentința civilă nr.5418/24.05.2004, alee ce asigură accesul către . sus-numita sentință, însă deoarece toți aceștia și-au înstrăinat drepturile dobândite către vecini care deja aveau asigurat accesul la . proprietățile lor, ajungând în final în proprietatea apelanților, astfel că . avea în prezent nici un fel de justificare, inclusiv prin faptul că reclamantul însuși are acces direct de pe proprietatea sa la .> Pârâtul B. M. D. în apelul formulat arată că instanța de fond a avut în vedere expertiza efectuată în cauză, însă nu a analizat obiectivul cu privire la atribuirea loturilor și reevaluarea imobilului și în nici un caz calculul propriu-zis al suprafeței terenului, expertul rezumându-se la a trece în raportul de expertiză suprafața de 538 mp fără a verifica sentința instanței unde se preciza că terenul are suprafața de 583 mp; deși instanța de fond a avut în vedere sentința civilă nr.5433/1993, sentință ce a fost atacată cu recurs, aceasta a omologat raportul de expertiză doar cu privire la prețul imobilului și la atribuirea bunurilor, restul dispozițiilor fiind menținute, respectiv suprafața de 583 mp.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
Judecătoria C. a fost învestită cu o acțiune în nulitate contract de schimb nr. 251/12.02.1996 și contract de vânzare – cumpărare nr. 856/21.06.2002.
Contractul de schimb fost încheiat de pârâtul B. M. D. în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 587 mp și de pârâții M. M. și E., proprietarii apartamentului dat la schimb pentru teren.
Contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat între pârâții . în calitate de vânzători și pârâții B. N. și T. în calitate de cumpărători.
1. În ceea ce privește recursul recurenților B. N. și Nicolița, se constată ca fiind nefondate criticile potrivit cărora la pronunțarea sentinței recurate, prima instanță a omis să aibă în vedere faptul că înstrăinătoarea S. Ș. a vândut o suprafață compusă din două terenuri, individualizate distinct în două certificate de moștenitor, unul eliberat la decesul mamei sale B. C. iar cel de-al doilea la decesul tatălui său B. I..
Primul certificat de moștenitor nr.334/1964 a fost eliberat vânzătoarei S. Ș. la decesul mamei sale B. C., menționându-se suprafața de 500 mp, dobândită în timpul căsătoriei defunctei cu soțul supraviețuitor B. I..
În cel de-al doilea certificat de moștenitor nr.1447/1982, eliberat la decesul tatălui B. I., se menționează o suprafață mai mare, respectiv de 756 mp, pentru unul și același bun dobândit în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare – cumpărare transcris sub nr.971/1945.
Certificatul de moștenitor are caracter declarativ, nu constituie titlul de proprietate și prin urmare nu este apt de a genera în patrimoniul defuncților un drept de proprietate care nu se justifică pe un titlu de proprietate .
Analizând mențiunile contractului de vânzare – cumpărare al terenului dobândit de părinții vânzătoarei S. Ș., în timpul căsătoriei – fila 203 dosar fond, se reține că autorii acesteia au cumpărat de la vânzătorul M. B. suprafața de 500 mp și nu suprafața de 756 mp, vândută de fiica lor.
Prin urmare, actul de vânzare – cumpărare individualizat în certificatele de moștenitor indicate de recurenți constituie titlul de proprietate iar pentru moștenitoarea S. Ș. nu s-a prezentat vreun alt titlu de proprietate în ceea ce privește suprafața excedentară de 246 mp așa cum invocă recurenții în cererea de recurs.
Mențiunile acestui titlu le-au fost cunoscute cumpărătorilor de vreme ce ambele certificate sunt menționate în actul de vânzare – cumpărare încheiat de . și S. Ș. – fila 92 dosar fond, iar aceste acte au fost depuse la dosarul de fond și avute în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței.
Faptul că actul inițial de înstrăinare încheiat între vânzătoarea S. și . este nedesființat, nu fundamentează buna credință invocată de recurenți, în condițiile în care suprafața de 500 mp dobândită de vânzătoare era individualizată în titlul său de proprietate iar certificatul de moștenitor nu constituie titlu, aceste acte fiind-le cunoscute părților contractante la momentul perfectării vânzării.
Este însă fondată critica recurenților cu privire la dispoziția primei instanțe de anulare globală, nedeterminată a suprafeței de 256 mp, câtă vreme desființarea contractului de vânzare cumpărare nu se justifica decât pentru suprafața ce afecta calea de acces, respectiv în limitele interesului reclamantului, interes justificat numai în privința căii de acces și a extinderii nejustificată prin titlu a proprietății pârâților, de natură a afecta calea de acces.
2. În ceea ce privește recursul recurenților M. M. și E., se reține că și criticile acestora referitoare la buna credință, lipsa cauzei ilicite a contractului de schimb 251/1996 sunt nefondate.
Sentința de partaj invocată de recurenți ca fiind titlu de proprietate de asemenea nu poate genera în patrimoniul copartajanților drepturi mai extinse decât cele individualizate în titlul autorului de pe urma căruia se efectuează partajul sau cele dobândite prin efectul Legii nr.18/1991.
Or, chiar în cuprinsul sentinței, se precizează faptul că terenul de 500 mp constituie, alături de imobil construcție cu dependințe, masa succesorală supusă partajului și a aparținut defuncților E. Ș. și E. E. iar în apel această sentință a fost modificată dându-se curs dispozițiilor Legii nr. 18/1991 conform îndrumărilor instanței de casare, fiind omologat raportul de expertiză de expert B. C., raport care menționează suprafața de 538 mp aferentă imobilului casă.
Cu toate acestea vânzătorul B. M. D., copartajantul căruia i s-a atribuit în lot casa și suprafața aferentă, înstrăinează 583 mp iar decizia dată în apel și invocată drept titlul a fost cunoscută coschimbașilor M. M. și E., fiind menționată în actul de schimb, aceștia achiziționând în cunoștință de cauză prin contractul de schimb o suprafață mai mare decât cea individualizată în titlul ce le-a fost cunoscut la momentul încheierii actului.
Prin urmare nu se poate reține critica recurenților potrivit cărora și-au întemeiat credința pe titlul coschimbașului B. M. D., de vreme ce titlul menționează, prin trimitere la expertiza efectuată în cauză, atribuirea în proprietate a unei suprafețe de 538 mp și nu la suprafața de 587 mp achiziționată prin contractul de schimb.
Sub aspectul cauzei ilicite a contractului este irelevant faptul că reclamantul are în prezent acces la drumul public.
Sunt însă fondate criticile recurenților cu privire la suprafața pentru care prima instanță a optat pentru anularea contractului de schimb, respectiv suprafața de 87 mp, căci prin titlul prezentat la încheierea contractului de schimb, și anume decizia dată în apel, recurenții justifică buna credință în limitele suprafeței atribuite vânzătorului B. M. D. - 538 mp ori prima instanță a dispus anularea actului pentru o suprafață globală de 87 mp, fără a se individualiza concret cât din suprafața pentru care coschimbașul nu a justificat titlu dar a făcut obiectul convenției de schimb, se suprapune peste suprafața căii de acces, rămasă în indiviziune.
Cât privește cumpărarea de pârâtul M. M. a unor cote indivize din . reține faptul că această suprafața a rămas în continuare în stare indiviză conform sentinței de partaj nr. 5418/2004 și a sentinței de partaj nr. 3876/18.03.2008, reclamantul fiind el însuși dobânditorul drepturilor litigioase ale coindivizarului B. I. precum și al terenului înstrăinat de coindivizara B. A., așa încât interesul reclamantului în a pretinde anularea celor două contracte subzistă.
3. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul B. M. D. se constată faptul că susținerile potrivit cărora decizia de partaj invocată drept titlul consfințește o suprafață de 583 mp întrucât sentința a fost schimbată doar în parte prin decizia dată în apel, fiind menținută suprafața inițială, sunt infirmate de chiar dispozitivul deciziei.
Astfel în dispozitivul deciziei dată în apel se statuează: „Schimbă sentința în sensul că omologhează raportul de expertiză efectuat în apel de expert B. C. și atribuie bunurile în unica variantă propusă de expert.”
Or, în varianta unică propusă de expert B. C., suprafața aferentă imobilului casă este de 538 mp iar bunurile au fost atribuite în proprietate pârâtului B. M. D., în această variantă.
Faptul că acest expert a efectuat sau nu măsurători ale terenului sunt aspecte ce ar fi putut fi valorificate în calea de atac a recursului exercitată împotriva deciziei dată în apel și nu în prezenta cauză.
Sub aspectul conduitei ilicite a tuturor contractanților niciunul dintre recurenți nu combătut statuările primei instanțe potrivit cărora: " . existat, aceasta însă prin manopere dolosive ale pârâților, cu ocazia măsurătorilor cadastrale, a fost înglobată în proprietățile lor, proprietăți care și-au modificat dimensiunile. "
Prin urmare criticile formulate prin recursurile declarate sunt fondate numai în ceea ce privește dimensiunile suprafețelor pentru care s-a dispus anularea contractelor de schimb, respectiv vânzare cumpărare, anularea operând prin sentința recurată pentru suprafețe nedeterminate, lipsite de criterii de individualizare, fără raportare la suprafața concretă a aleii de acces și modul în care a aceasta a fost afectată prin contractele a cărora anulare s-a solicitat, deci cu nerespectarea condiției interesului reclamantului, interes justificat numai în limita vătămării produse.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse precum și dispozițiile art. 304 - 312 Cod procedură civilă, Tribunalul, prin decizia civilă nr. 328/22.02.2012, a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cauza a fost reînregistrată, la data de 25.04.2012, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La dosarul cauzei au fost depuse, în scop probator, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 5418/24.05.2004 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 9363/2004, raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert-inginer M. I., sentința civilă nr. 3876/18.03.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert-inginer I. I., sentința civilă nr._/07.07.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007, Ordinul Prefectului nr. 244/25.09.2001, schița-Anexă la acest ordin.
În cauză, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, de către expert-inginer I. M. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate in cauză și raportat la dispozițiile legale in materie, instanța reține următoarele:
Prin contractul de schimb autentificat sub nr. 251/12.02.1996 de BNP C. T., pârâții M. M. și M. E. au transmis in proprietate paratului B. M. D. apartamentul compus din trei camere și dependințe, situat în C., .. 23, ., primind în schimb un imobil compus din teren în suprafață de 587 mp situat în C., . și casă cu două dormitoare, sufragerie, antreu, bucătărie, baie și beci.
Conform mențiunilor din cuprinsul contractului anterior menționat, paratul B. M. D. a dobândit imobilul transmis paraților M. M. și M. E. prin moștenire de la defuncții E. Ș. și E. E., astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 1486/14.06.1995 a Tribunalului D., definitivă și irevocabilă prin nerecurare, decizie prin care pârâtului B. M. D. i s-a atribuit imobilul situat în C., ., compus din casă și terenul aferent în suprafață de 538 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 856/21.06.2002, parata . C. a vândut paraților B. N. și B. Nicolița imobilul situat în C., ., compus din teren în suprafață de 756 mp și construcțiile existente pe acest teren.
Potrivit mențiunilor din cuprinsul contractului anterior menționat, parata . a dobândit terenul în suprafață de 756 mp de la numita S. Ș. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2267/17.04.1996.
Astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus la fila 203 dosar fond, părinții vânzătoarei S. Ș. au cumpărat de la numitul M. B. suprafața de 500 mp și nu suprafața de 756 mp, ce a format obiectului contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2267/17.04.1996.
În ceea ce privește suprafața excedentară de 246 m.p., parații B. N. și B. Nicolița nu au făcut dovada deținerii de către vânzătoarea S. Ș. a unui alt titlu de proprietate, iar certificatele de moștenitor emise ca urmare a dezbaterii succesiunii părinților vânzătoarei S. Ș. nu constituie titlu de proprietate, in absența unui act de proprietate care să dovedească existența in patrimoniul succesoral al autorilor săi a dreptului de proprietate asupra acestui teren.
Prin decizia de casare nr. 328/22.02.2012 a Tribunalului D. s-a stabilit că parații B. N. și B. Nicolița nu pot invoca buna credință pentru a salva de nulitate contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 856/21.06.2002, în condițiile în care suprafața de 500 mp dobândită de vânzătoarea S. Ș. era individualizată în titlul său de proprietate, iar mențiunile acestui titlu au fost cunoscute părților contractante la momentul perfectării vânzării.
De asemenea, s-a stabilit de instanța de casare că desființarea contractului de vânzare-cumpărare nu se justifică decât pentru suprafața ce afectează calea de acces, respectiv în limitele interesului reclamantului, interes justificat numai în privința căii de acces și a extinderii nejustificată prin titlu a proprietății pârâților, de natură a afecta calea de acces.
Prin administrarea probei cu expertiză în specialitatea topografie, în urma operațiunii de măsurare a terenului s-a constatat că parații B. N. și B. Nicolița exercită posesia asupra unui teren in suprafață de 795 mp, delimitat prin punctele de contur 41-42-93-60-7-84-9-80-41, prezentate in anexa grafică nr. 3 a raportului de expertiză.
S-a constatat, de asemenea, că din suprafața excedentară de 246 m.p, pentru care parații nu au prezentat un titlu de proprietate, o suprafață de 118 m.p., evidențiată in anexa nr. 5 și delimitată de punctele 81-42-93-60-7-84-81, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: la N - D. E. pe o distanță de 0,71 m, E- M. M. pe o distanță de 52,38 m, S- . distanță de 3,50 m și V– B. N. pe o distanță de 52 m., se suprapune peste . de conturul punctelor 81-42-99-94-7-84-81 prezentate in anexa nr. 4 a raportului de expertiză.
Cu privire la contractul de schimb autentificat sub nr. 251/12.02.1996, se constată că prin decizia civilă nr. 1486/14.06.1995 a Tribunalului D., definitivă și irevocabilă prin nerecurare, pârâtului B. M. D. i s-a atribuit imobilul situat în C., ., compus din casă și terenul aferent în suprafață de 538 mp, identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert B. C., suprafață inferioară celei vândute de acest parat soților M. M. și M. E..
Astfel cum rezultă din considerentele deciziei de casare, deși in titlu de proprietate al autorilor paratului B. M. D. se precizează că terenul are o întindere de 500 m.p., parații M. M. și M. E. justifică buna credință în limitele suprafeței atribuite vânzătorului B. M. D. - 538 mp, menționată in decizia civilă nr. 1486/14.06.1995 a Tribunalului D., cunoscută acestora la momentul încheierii contractului de schimb.
Din raportul de expertiză efectuat in cauză de expert I. M. G. rezultă că din suprafața dobândită de parații M. M. și M. E. prin contractul de schimb autentificat sub nr. 251/12.02.1996 și pentru care nu justifică un titlu, o suprafața de 52 m.p., evidențiată in anexa nr. 5 delimitată de punctele 93-94-7-60-93, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: la N - M. M. pe o distanță de 2,50 m, E- M. M. pe o distanță de 47,53 m, S- .– B. N. pe o distanță de 47,73 m se suprapune peste .>
Față de problemele de drept dezlegate de instanța de casare și având in vedere probatoriul administrat in cauză, instanța va admite cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul I. T. A., urmând a constata nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr. 251/12.02.1996 de BNP C. T., precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 856/21.06.2002 de BNP A. D., in ceea ce privește suprafețele achiziționate ilicit prin aceste contracte și in limita vătămării produse reclamantului prin incheierea acestor contracte.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, instanța, in temeiul art. 274 alin.1 C. pr. Civ., constatand culpa procesuală a paraților, îi va obliga la plata către reclamant a sumei de 3900 lei, reprezentand onorariu avocat și onorariu expert desemnat de instanță. Onorariul pentru expertul asistent, in cuantum de 800 lei, urmează a fi suportat de reclamant, neputand fi pus in sarcina paraților, in condițiile in care nu reprezintă cheltuieli necesare pentru soluționarea cauzei, participarea acestuia la efectuarea expertizei fiind opțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul I. T. A., domiciliat în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâții M. M., domiciliat în C., ., jud. D., M. E., domiciliată în C., ., jud. D., B. M. D., domiciliat în C., ., jud. D., B. N., domiciliat în C., ., jud. D., B. Nicolița, domiciliat în C., .. 138, jud. D., . C.,cu sediul în C., ., jud. D..
Constată nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr. 251/12.02.1996 de BNP C. T., incheiat intre paratul B. M. D. și parații M. M. și M. E., in ceea ce privește suprafața de 52 mp determinată de conturul punctelor 93-94-7-60-93, evidențiată in schița anexă nr. 5 la raportul de expertiză efectuat in cauză de expert I. M. G..
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 856/21.06.2002 de BNP A. D. incheiat intre parata . parații B. N. și B. Nicolița in ceea ce privește suprafața de 118 mp determinată de conturul punctelor 81-42-93-60-7-84-81, evidențiată in schița anexă nr. 5 la raportul de expertiză efectuat in cauză de expert I. M. G..
Admite in parte solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă parații la plata către reclamant a sumei de 3900 lei, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert desemnat de instanță.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 11.03.2013.
Președinte,Grefier,
A. PătruDiana G.
Red. A.P./Tehnored. D.G.
9 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6028/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 5575/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
