Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Sentința nr. 6438/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6438/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 29346/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 6438
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier G.-M. G.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013 în cauza civilă privind pe reclamanta E. I. în contradictoriu cu pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR GOGOȘU, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR D., dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, la solicitarea apărătorului reclamantei pentru a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 26.10.2011 reclamanta E. I. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. Gogoșu de fond funciar și C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând anularea hotărârii nr. 3589 din 14.09.2006 a Comisiei Județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament cu privire la terenurile ce au făcut obiectul cererilor nr. 52 din 13.09.2005 și nr. 53 din 13.09.2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată la Primăria .. 52 din 13.09.2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2640 mp, după mama sa B. B., teren pe care l-a individualizat prin vecinătăți.
De asemenea, a mai solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,50 ha, după tatăl unchiului său, E. I. N.. Pentru acesta, i s-a reconstituit dreptul pentru teren situat în . raza mun. C..
Reclamanta a mai solicitat prin cererea adresată Comisiei . după bunicul său, E. I., pentru suprafața de 600 mp, categoria pădure, precum și pentru teren în suprafață de 2500 mp categoria pădure, după tatăl său, E. N..
Reclamanta mai arată că, prin cererea nr. 53 din 13.09.2005 a precizat amplasamentul terenurilor solicitate.
A precizat că nu i s-a comunicat Hotărârea nr. 3589 din 14.09.2006 a Comisiei Județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost respinsă porpunerea de validare pentru suprafețele solicitate de reclamantă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Comisiile pârâte nu au formulat întâmpinare, deși legal citate.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză judiciară topografică.
La data de 04.04.2012 cauza a fost suspendată în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și repusă pe rol la data de 13.06.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile depuse, se reține că reclamantei, în calitate de moștenitoare (fiică) a defunctului E. I. N., i s-a eliberat alaturi de E. N. S., mai multe titluri de proprietate, respectiv: titlul de proprietate nr. 902 din 03.12.2003, pentru suprafața de 500 mp cu vegetație forestieră; titlul de proprietate nr.1050 din 20.09.2004, pentru suprafața de 5,5 ha; titlul nr. 1052 din 20.09.2004, pentru suprafața de 5,30 ha și titlul nr. 442-1980 din 05.08.2002, pentru suprafața de 2,5 ha după E. C. I. (bunicul reclamantei).
În prezenta cerere, reclamanta a solicitat restituirea unei diferențe de teren, conform cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate la Primăria Gogoșu, în temeiul dispozitiilor Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, pentru suprafata de aproximativ 4 ha, teren cu vegetație forestieră, însă, autorilor reclamantei li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la acele terenuri care au făcut obiectul cooperativizării, astfel cum rezultă din registrele agricole.
De asemenea, reclamanta solicită restituirea pe amplasamentul indicat a fi cel deținut de autor.
Pentru terenurile care nu au fost preluate de stat, nu poate fi reconstituit dreptul de proprietate, față de prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora, ,,(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora,membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
(3) Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
(4) Prin familie se înțelege soții și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor”.
De altfel, reclamanta nu a făcut nici dovada continuității dreptului de proprietate asupra terenurilor menționate în adresa emisă de Arhivele Naționale.
În ceea ce privește diferența de teren solicitată de reclamantă prin cererile formulate în anul 2005, aceasta nu a dovedit că terenul respectiv a fost proprietatea autorilor menționați, în special cel pe care l-ar fi deținut mama sa B. B., care nu a figurat în registrul agricol cu teren proprietate personală și nici nu putea primi drept zestre, în perioada cooperativizării, un teren care trecuse deja în proprietatea statului.
Referitor la vechiul amplasament al terenului cu vegetație forestieră, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada vechiului amplasament și pe de altă parte, solicită restituirea unui teren cu vegetație forestieră aflat în domeniul public al statului. Este vorba de: suprafața de 600 mp identificată în anexa 1 la raportul de expertiză – G. M., suprafața de 4235 mp, identificată în anexa 3 la raportul de expertiză și cea de 2500 mp identificată în anexa 7, aceste terenuri făcând parte din fondul forestier național, adică sunt incluse în domeniul public al statului, conform adresei nr._ din 05.04.2013 a Ocolului Silvic Filiași (fila 77 din prezentul dosar).
In ceea ce privește terenurile aflate în domeniul public, potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991, sunt incluse în această categorie: terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării N., inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
Terenurile cu destinație forestieră sunt definite de art. 2 din Legea nr. 18/1991, ca terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, ravene, torenți, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice.
Art. 35 alin. 1 stabilește, de asemenea, că ,,Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice”.
Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, neputând fi înstrăinate, ci date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii, nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale și nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile, actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții fiind lovite de nulitate absolută”.
Dezafectarea de apartenența la domeniul public și introducerea în circuitul civil a acestor bunuri sunt reglementate de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 care stabilesc că „dreptul de proprietate publică încetează, dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat”.
Art. 9 alin. 1 stabilește competența exclusivă a Guvernului de a decide asupra trecerii unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale: ,,Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului”, iar art. 10 alin.2 stabilește că ,,trecerea bunurilor din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărârea Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.”
De asemenea, pentru celelalte suprafețe de pădure solicitate de reclamantă, se reține că acestea nu sunt libere, fiind atribuite legal altor persoane, neputând fi restituite, conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 1/2000.
Cu privire la Hotararea nr. 3589 din 14.09.2006 a Comisiei Județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, contestată de reclamantă nu se referă la ea, ci prin aceasta se validează mai multe propunerile ale Comisiei locale Gogoșu, pentru suprafața totala de 124, 35 ha, teren agricol si 5,58 ha teren cu suprafața forestieră.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că acțiunea nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta E. I., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtele C. locală Gogoșu de aplicare a legii fondului funciar, cu sediul în . și C. județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în C., ., județul D., pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
Președinte, Grefier,
L. N. G.-M. G.
Red. Jud. L.N. 03 Iunie 2013
Tehnored. Gref. G.M.G.
5 exemplare.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5096/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 8096/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
