Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 32334/215/2012*
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA și pe intimat B. P. S.A., intimat N. C., intimat B. I. M., terț poprit R. B., terț poprit C. E. OLTENIA, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.12.2012 contestatoarea S. C. Marfă SA a formulat în contradictoriu cu pârâtul N. C. contestație la executare împotriva popririi înființate de către B. I. M. asupra conturilor societății lor SNTFC C. Marfă SA la cererea debitorului N. C. în dosarul de executare nr. 304/E/2012 prin care solicită instanței să se admită prezenta contestație și să se dispună anularea în parte a actelor de executare în ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sensul de a diminua aceste cheltuieli sub valoarea de 500 lei acordată de instanța de fond.
În fapt motivând acțiunea a arătat că prin sentința civilă nr. 5094/18.09.2012 Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de către N. C. și a obligat societatea contestatoare la plata către acesta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 28.05._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
Creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a sentinței sus menționate, sentință ce constituie titlul executoriu, fiind format dosarul de executare nr. 304/E/2012.
La data de 22.11.2012, a fost emisa de către B. I. M. somația de plată pentru acoperirea sumei de 11.950,48 lei.
Din procesul verbal anexat adresei de înființare poprire rezultă că B. a stabilit cheltuieli de executare în sarcina debitoarei - societatea contestatoare - în cuantum de 2.787,48 lei, din care onorariu avocat de 1.000 lei .
Contestă cuantumul acestei sume din următoarele motive:
Prin aplicarea art.274 alin.4 C.proc.civ, integral nu se intervine in contractul de asistenta juridica incheiat intre parte si avocat, ci doar se apreciază in ce măsura onorariul părtii care câștiga procesul trebuie suportat de partea care a pierdut procesul.
In condițiile în care angajamentul avocatului ales a constat în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, consideră ca onorariul de 1.000 lei este exagerat de mare față de efortul depus, nu este justificat, fiind disproporționat de mare și tendențios în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat.
Redactarea cererii de executare silită nu a fost de o asemenea complexitate încât să determine încasarea unui onorariu avocațial de 1.000 lei mai mare decât cel încasat în fața instanței de fond (500 lei).
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul.
In spiritul acestei interpretări sunt doctrina și jurisprudența recentă (spre ex. dec. nr. 2280/2000 a Curții de Apel București, Secția a IV a civila, sent. civ. nr. 4782/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, sent. civ. nr. 4116/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București), la care se adaugă și principiul certitudinii jurisprudențiale și a siguranței publice desprins în Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza B. impotriva României.
Solicită să se aibă în vedere într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
De asemenea, solicită să se țină seama ca prin sentința nr. 5094/18.09.2012 societatea contestatoare a fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat. Dacă la această sumă adăugă și onorariul avocatului perceput cu ocazia executării silite, onorariul avocatului se ridică de fapt la cuantumul total de 1.500 lei.
Ori, acest cuantum este exagerat de mare raportat la muncă depusă de avocat atât în fața instanței de judecată (redactarea unei cereri tip de chemare în judecată și punerea de concluzii) cât și în cadrul procedurii de executare silită (redactarea cererii către executorul judecătoresc ).
Având în vedere aceste aspecte solicită instanței să se admită prezenta contestație și să se dispună anularea în parte a actelor de executare pornite în dosarul nr. 304/E/2012 al B. I. M. în sensul de a diminua onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare sub cuantumul de 500 lei acordat de instanța de fond prin sentința civilă nr. 5094/18.09.2012 a Tribunalului D..
În drept prevederile art. 399 și următoarele C.pr.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 C.pr.civ, în lipsă.
S-a depus: somație nr. 304/E/22.11.2012, proces verbal din data de 21.11.2012, decizia nr. 5094 din data de 18.09.2012.
Din oficiu instanța a dispus emiterea unei adrese către B. I. M. pentru a înainta în copie certificată dosarul de executare nr. 304/E/2012, dosarul fiind înaintat pe rolul instanței de judecată.
La data de 04.02.2013 intimatul N. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata unei amenzi de 700 lei RON, întrucât contestația la executare a fost exercitată cu rea credință.
Debitoarea contestatoare nu s-a conformat dispozițiilor art. 371 indice 1 (1) Cod. Proc. Civ., potrivit cărora „ obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe, sau printr-un alt titlu, se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
In aceasta situație, potrivit pct. (2) al aceluiași articol," in cazul in care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita potrivit Cod proc. civ. daca legea nu prevede altfel.
Refuzând aducerea la îndeplinire de bunăvoie a dispozițiilor conținute în titlul executoriu, debitoarea contestatoarea și-a asumat implicit și faptul plății cheltuielilor pe care executarea silită le presupune, intre care si plata onorariului de avocat pe care intimatul a dovedit că a facut-o. Activitatea desfășurata de avocat in faza executării silite menționata in împuternicirea avocațiala, este de reprezentare juridica si include absolut toate demersurile pe care le presupune din partea creditorului executarea silita.
Executarea creanței a presupus din partea avocatului împuternicit obținerea titlului executoriu (redactare si depunere cerere de legalizare, ridicare copie legalizată a titlului executoriu reprezentat de sentința Tribunalului D.), consultații acordate intimatului in calitate de creditor, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare, e.t.c.
Onorariul solicitat de avocat si acceptat de intimatul, a fost stabilit liber si de comun acord, intre intimatul si avocat neexistând vreo imixtiune, in condițiile art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei le avocat care interzice fixarea de onorarii minime sau maxime.
Obligația de plata a cheltuielilor ocazionate de executarea silita îi revine contestatoarei debitoare si in raport de dispozițiile art. 1349 Cod civil, care reglementează răspunderea pentru fapta proprie, în condițiile în care temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală.
Față de dispozițiile legale menționate și de împrejurarea că contestatoarea debitoare s-a aflat în culpă procesuală, intimatul este îndreptățit să recupereze integral cheltuielile de judecată efectuate și dovedite.
În dovedirea celor susținute in întâmpinare, solicită proba cu înscrisuri.
În drept își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 Cod. Proc. Civ.
La data de 04.04.2013 contestatoarea a depus precizare scrisă prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu B. I. M., N. C. și B. P. SA.
Prin sentința civilă nr.5979/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția inadmisibilității cererii.
A fost respinsă contestația la executare formulate de contestatoarea SNTFC C. Marfă SA, în contradictoriu cu intimații B. I. M., N. C. și B. P. SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritatea impusă de dispozițiile art. 137 alin.1, C.p.c. potrivit cărora: " Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", sens în care urmează a analiza cu precădere excepția inadmisibilității cererii, constând următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5094/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N. C. în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă SA, Sucursala Banat Oltenia, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 28.05._10, sume ce vor fi actualizate raportat la rata inflației, precum și dobânda legală aferentă.
La data de 02.11.2012 intimatul creditor N. C. s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc solicitând începerea executării silite, formându-se astfel dosarul de executare nr 304/E/2012 al B. I. M. .
La data de 12. 11 2012, prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 6782 pronunțată în dosarul_/215/2012 Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 5094/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
B. I. M. a emis în dosarul de executare nr. 304/E/2012 procesul verbal din 21.11.2012 cuprinzând cheltuielile de executare și, în dată de 12.02.2013 a dispus înființarea popririi in mâinile terțiilor popriți B. P. SA, Raiffeisen B., Complexul E. Oltenia SA, Trezoreria Municipiului C. asupra conturilor debitoarei pentru acoperirea sumei de_,47 lei, ce reprezintă debit datorat conform titlului executoriu și cheltuieli de executare .
Cu privire la cadrul procesual pasiv, contestatoarea, prin cerere, a înțeles să se judece în contradictoriu cu creditorul intimat N. C. iar prin precizarea scrisă depusă la dosar la data de 04.04.2013 contestatoarea a înțeles să se judece în contradictoriu doar cu terțul poprit B. P. și nu și cu ceilalți terți popriți.
In aceste condiții, deși a înțeles să conteste înființarea de poprire și cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de B. I. M., contestatoarea nu a înțeles să se judece in contradictoriu și cu terții popriți, respectiv, Raiffeisen B., Complexul E. Oltenia SA, Trezoreria Municipiului C..
Cum în cauză este vorba de o coparticipare procesuală obligatorie în sensul prevederilor art 47 C. și în conformitate cu art. 452 si urm. C., contestație la executare este inadmisibilă datorită lipsei acestei coparticipări.
Astfel, unul din principiile care guvernează întreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. In aceste condiții, peste voința părților în litigiu nu se poate introduce în cauză – din oficiu - o persoană care nu a fost chemată în judecată, în condițiile prev. de art 112 C. deoarece de la acest principiu specific procedurii civile nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără a exista o dispoziție legală expresă.
Astfel, reclamantul este cel ce fixează cadrul procesul dedus judecății, având libera alegere în privința persoanelor între care se stabilesc raporturi juridice procesuale, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual tranșat de părți.
Prin urmare, judecătorul nu are posibilitatea de a introduce, din proprie inițiativă, un terț în proces, neexistând nici un text de lege care sa îi confere acest drept.
Numai părțile sunt cele care pot lărgi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare în judecată, conform art. 132 C., iar nu instanța din oficiu. Aceasta inițiativă a modificării cererii de chemare in judecata, în situația în care încă de la început cererea dedusă judecății nu a fost formulată cu respectarea prevederilor legale, nu poate să aparțină decât reclamantului, in cazul contrar, respectiv acela in care instanța din oficiu ar introduce în cauză o persoană împotriva căreia reclamantul nu s-a îndreptat sau în cazul în care instanța, justificându-și acțiunea prin rolul său activ reglementat de art. 129, al. 5 C., ar pune în discuția părților necesitatea chemării în judecată a unei alte persoane decad cele inițial chemate în judecată, celui ce a fost din oficiu introdus în cauză s-ar încălca în mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanță imparțială și independentă.
Pe cale de consecință, introducerea în cauză a altor persoane din inițiativa instanței ar fi nelegală și, așa cum s-a arătat, nu ar putea fi justificată nici în baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece acest principiu al rolului activ se refera la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului – în limitele legii și numai în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului. Dacă instanța ar proceda altfel, s-ar putea susține, pe drept cuvânt, că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanță imparțială și independentă.
Astfel, Curtea Europeană a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciata .: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător ., semnificând așa zisa imparțialitate subiectiva, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In ceea ce privește imparțialitatea obiectiva a tribunalului, Curtea a arătat ca aceasta consta in a determina daca unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune în discuție imparțialitatea magistratului. In aceasta materie aparentele au un rol deosebit, deoarece într-o societate democratica instanțele trebuie sa inspire justițiabililor deplina încredere.( CEDH, M. c Franța, 2000). Pentru a se pronunța cu privire la imparțialitatea judecătorului sau dimpotrivă la existenta unei bănuieli legitime de lipsa de imparțialitate a magistratului ., Curtea va avea în vedere optica celui afectat de masurile dispuse de magistrat .. Ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, ., instanțele trebuie sa o inspire publicului, justițiabilului (cauza Fey contra Austriei, Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
In prezenta cauză, contestatoarea a înțeles să se judece doar cu intimatul-creditor N. C. și cu terțul poprit B. P., fără a chema în judecată și terții popriți, Raiffeisen B., Complexul E. Oltenia SA, Trezoreria Municipiului C.. In aceste condiții, acțiunea sa, așa cum s-a arătat, apare ca inadmisibila sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, a fost admisă excepția inadmisibilității, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. MARFĂ SA ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr. 5979 din data de 10.04.2013 a declarat recurs contestatoarea S.N.T.F.M., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanța de fond a ignorat unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil și anume al rolului activ, principiu reglementat de art.129 C.proc.civ.
Astfel, instanța de fond trebuia să verifice la dosarul de executare dacă există dovada mandatului (contractului de asistență juridică încheiat în forma scrisă între avocatul care a demarat executarea silită și dl. Bufteanu I. primit de la acesta în care se menționează în mod expres faptul că este împuternicit să îl reprezinte și în faza de executare silită și dacă există dovada plății onorariului de avocat.
S-a mai aratat ca in ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii invocate de instanță din oficiu, se solicita respingerea ca neintemeiata a acesteia, intrucat se arată că la momentul emiterii adresei de înființare poprire, singurul terț poprit era BANCPOST SA, terț cu care a înțeles să se judece . Având în vedere că alte adrese de înființare poprire au fost înaintate către Raiffeisen B. si Complexul E. Oltenia, ulterior formulării contestației la executare, consideră că instanța de fond în mod greșit a admis excepția inadmisibilității cererii.
Prin decizia civilă nr. 1396/21.08.2013 Tribunalul D. a admis recursul declarat de recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA împotriva sentinței civile nr. 5979 din data de 10.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații N. C., B. I. M. și B. P. SA și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat că,prin prisma motivelor de recurs si a dispoz. art. 304 indice 1 C.pr.civ., sunt intemeiate criticile formulate de recurenta contestatoare in privinta exceptiei inadmisibilitatii retinute de instanta de fond.
Astfel, se constata ca instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare formulata la 03.12.2012 împotriva actelor de executare emise pana la aceasta data in dosarul de executare silita nr. 304/E/2012 al B. I. M., respectiv somația emisa la data de 22.11.2012 pentru plata sumei de 9163 lei, plus cheltuieli de executare, si procesul verbal anexat prin care s-au stabilit cheltuieli de executare in cuantum de 2787,48 lei, din care onorariu avocat 1000 lei, prin contestație solicitandu-se anularea in parte a acestor acte de executare silita in sensul de a diminua aceste cheltuieli de executare pentru aparator sub valoarea de 500 lei.
Analizand dosarul de executare silita inaintat in copie de B. I. M., tribunalul constata ca la data formularii contestatiei erau emise doar somatia din data de 22.11.2012 si procesul verbal de cheltuieli de executare, popririle fiind infiintate ulterior introducerii contestatiei, la 18.01.2013 si 12.02.2013.
În situația în care s-au contestat doar actele de executare silita din luna noiembrie 2012, actiunea introductiva nefiind completata ulterior sub aspectul actelor contestate, tribunalul constata ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca aceasta nu putea hotărî decât în contradictoriu si cu terții popriti B. P., Raiffeisen B. si Complexul E. Oltenia, avand in vedere ca ulterior introducerii contestatiei si ulterior primului termen de judecata din dosar au mai fost emise alte acte de executare respectiv adrese de infiintare poprire catre acesti terti popriti mentionati, in raport de care instanta de fond a apreciat ca acestia au devenit astfel parti în procedura de executare.
La judecarea contestației la executare iau parte, în primul rând, părțile direct interesate în procedura de executare, debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar numai în cadrul executării prin poprire și terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Este adevarat ca examinarea contestației la poprire trebuie făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate si cu terțul poprit, în această situație calitate procesuală pasivă avand și terțul poprit, astfel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ., instanța judecatoreasca are obligația să pună în discuția părților introducerea în cauză a terțului poprit, dar in speta, fata de obiectul contestatiei deduse judecatii, prin care s-a solicitat anularea somatiei din 22.11.2012 si a procesului verbal din 21.11.2012, acte in care figureaza doar debitorul si creditoarea, tribunalul constata ca reclamanta contestatoare a stabilit in mod corect cadrul procesual, în considerarea faptului că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
De altfel, contestatoarea a stabilit clar obiectul cererii și a indicat prin cererea de chemare în judecată actele de executare contestate si participanții la proces, astfel ca instanța de fond trebuia să analizeze valabilitatea actelor contestate, in raport de motivele de fapt si de drept invocate de contestatoare si in contradictoriu cu partile indicate de contestatoare, fiind gresita retinerea instantei de fond in ce privește nerespectarea condiției coparticipării procesuale obligatorii, cu motivatia ca examinarea contestației la executare se impunea a fi facuta făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate și cu terții popriti Raiffeisen B. si Complexul E. Oltenia, dat fiind ca nu a fost sesizata cu vreo contestatie impotriva unei adrese de infiintare poprire catre acestia.
Astfel, se constată că în mod greșit, cu încălcarea normelor privind executarea silită, prima instanță a soluționat cauza prin retinerea exceptiei inadmisbilitatii actiunii, sub aspectul lipsei coparticiparii pasive obligatorii, ori soluționând astfel cauza, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării.
În raport de acest motiv, care face de prisos analiza criticilor formulate de recurentă, sentința este nelegală, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.proc.civ., Tribunalul a admis recursul, a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 24.09.2013.
La termenul de judecată din data de 14.10.2013 instanța a dispus conceptarea în cauză, în calitate de terți popriți, a R. B. și a C. E. Oltenia, și citarea acestora
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin sentința civilă nr. 5094/18.09.2012 Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de către intimatul N. C. și a obligat societatea contestatoare la plata către acesta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 28.05._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 371 indice 1 alin. 1, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, așa cum prevede alin. 2.
Întrucât contestatoarea nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu la cererea intimatului s-a pornit executarea silită, formându-se dosar nr. 304/E/2012 al B. I. M., în cadrul căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu menționat, s-a întocmit proces-verbal privind cheltuielile de executare/21.11.2012 și s-a emis înființare poprire creanță nr. 304/E/2012/12.02.2013.
La data de 22.11.2012, a fost emisa de către B. I. M. somația de plată pentru acoperirea sumei de 11.950,48 lei.
Din procesul verbal anexat adresei de înființare poprire rezultă că B. a stabilit cheltuieli de executare în sarcina debitoarei - societatea contestatoare - în cuantum de 2.787,48 lei, din care onorariu avocațial de 1.000 lei .
Potrivit art. 399 C.P.CIV., împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța constată că pe calea contestației la executare se pot invoca neregularități privind nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștiințarea debitorului, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită precum și alte motive de nulitate a actelor de executare.
În acest context, instanța reține că actele de executare întocmite în dosar de executare nr. 304/E/2012 al B. I. M. au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite, având la bază debitul provenind dintr-o hotărâre civilă irevocabilă și care nu a fost executată de bunăvoie de către contestatoare.
Critica, contestatoarei vizează exclusiv cuantumul onorariului avocatului, care este mult prea mare în raport cu asistența juridică acordată în cadrul dosarului de executare.
Examinând cuantumul onorariului avocațial, stabilit în faza executării silite, și anume suma de 1000 lei, instanța reține că acesta este mult prea mare, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, care a necesitat un efort minim din partea avocatului, exclusiv acela de a completa cererea tip de executare silită de la fila 23, restul actelor de executare fiind întocmite de executorul judecătoresc.
Prin urmare, în baza art. 274 al. 3 C.P.CIV., instanța va reduce onorariul de avocat de la suma de 1000 lei la suma de 300 lei.
Procedând la aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța, prin reducerea onorariului de avocat nu a intervenit în convenția încheiată de părți și nu au fost încălcate disp. art. 57 Legea 51/1995, potrivit cărora „avocații sunt liberi ca prin înțelegere cu clienții lor să stabilească onorarii superioare”, instanța nu a făcut decât să stabilească în cadrul raportului juridic procesual civil cheltuielile efectuate în faza de executare, pe care le datorează debitoarea, care este un terț față de contractul intervenit între intimat, în calitate de client și avocatul acestuia, cheltuieli care sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită de avocat.
Prin urmare, instanța urmează să admită contestația la executare și să anuleze în parte procesul-verbal încheiat la data de 21.11.2012 în dosar de executare nr. 304/E/2012 al B. I. M., în sensul că reduce onorariul avocațial de la suma de 1000 lei la suma de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea SNTFC C. Marfă SA, cu sediul în C., . A, județul D. în contradictoriu cu intimații B. I. M., cu sediul în C.,.. 54 A ( fost nr. 104 ), N. C., cu domiciliul în C., . ., și B. P. SA, cu sediul în C., . D. și terții popriți R. B., cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, .. 246 C, sector 1, și Complexul E. Oltenia, cu sediul în Târgu J., ., nr. 5, jud. Gorj .
Anulează în parte procesul-verbal /21.11.2012 privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul execuțional nr. 304/E/2012 al B. I. M..
Reduce onorariul avocațial de la suma de 1000 lei la suma de 300 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile d el comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2013.
Președinte,Grefier,
L. CanacheA. M.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 8281/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
