Contestaţie la executare. Sentința nr. 2586/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2586/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 31449/215/2012
Dosar nr._ - Contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 2586/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. C. - Judecător
Grefier: A. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.N.T.F.C. C. CĂLĂTORI SA - SUC. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. în contradictoriu cu intimatul I. M. si terțul poprit B. P. SA- SUCURSALA PALAT C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Se constata atasat dosarul de executare silita nr. 283/E/2012, de catre B. Madeascu Lionela.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de solicitat sau exceptii de invocat, instanta constata încheiata cercetarea judecatoreasca si retine cauza spre solutionare în baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 26.11.2012 contestatoarea Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. CĂLĂTORI" SA a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul I. M., solicitând anularea formelor de executare silita dispuse în dosarul de executare nr. 283/E/2012 al B. Madescu Lionela, anularea procesului-verbal privind stabilirea sumei de 3134,12 lei reprezentând cheltuieli de executare, suspendarea procedurilor execuționale până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, a arătat că cheltuielile stabilite de executorul judecătoresc în cuantum de 3134,12 lei menționate în procesul-verbal de cheltuieli de executare nu respectă limitele legale, avânbd în vedere că suma de executat este de 15.322 lei, iar cheltuielile de executare se ridică la suma de 3134,12 lei.
Arată că executoruld judecătoresc a întomcit separate pentru fiecare creditor în parte câte un dosar ce rezultă din titlul executoriu și ar trebui ca onorariul executorului judecătoresc să reflecte munca depusă de acesta.
De asemenea, contestă onorariul avocatului în cuantum de 200 lei menționat în procesul-verbal de cheltuieli de executare motivate de faptul că acesta este vădit disproporționat raportat la debitul pe care îl au de achitat și la activitatea prestată de apărător în faza executării silite.
Mai contestă și onorariul expertului contabil în sumă de 400 lei deoarece și acesta este nejusitificat de mare, având în vedere că pentru toți debitorii din titlul executoriu a aplicat același mod de calcul.
În drept, invocă disp. Art. 399, 404 ind. 2 al. 1 C.P.CIV.
Solicită judecarea cauzei în baza art. 242 C.P.CIV.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 10.12.2012 intimatul I. M. a depus înmtâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În fapt, arată că a pus în executare titlul executoriu reprezentat de s.c.nr. 2037/2012 a Tribunalului M., formându-se dosar execuțional nr. 283/E/2012 al B. M. Lionela, care a stability cheltuielile de executare conform legii, iar onorariul avocațial este unul mai mult symbolic, având în vedere că acesta a formulat cererea de executare silită și s-a obligat să urmărească executarea silită și încasarea creanței precum și să participle la toate demersurile effectuate în dosarul de executare.
Apreciază că onorariul expertului contabil este correct, având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză.
La data de 21.01.2013 contesttaoarea a depus note de ședință, prion care a solicitat introducerea în cauză și citarea în calitate de terț poprit A Bank P. SA – Sucursala Palat C..
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului execuțional nr. 283/E/2012 al B. M. Lionela înaintat la data de 31.01.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2037/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea creditorului I. M. și a fost obligată contestatoarea să plătească către acesta diferențele de drepturi salariale dintre salariile calculate în raport de salariul de bază brut de 700 lei, conform art. 41 al. 3 lit. a CCM, unic la nivel de ramură transporturi pe aniii 2008 – 2010 și drepturile salariale efectiv încasate aferente perioadei 01.01.2009 – 31.12.2010, sume ce vor fi actualizate, cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art. 371 indice 1 alin. 1, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, așa cum prevede alin. 2.
Întrucât contestatoarea nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu la cererea intimatului s-a pornit executarea silită, formându-se dosar nr. 283/E/2012 al B. M. Lionela, în cadrul căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu menționat, s-a întocmit proces-verbal privind cheltuielile de executare/10.12.2012, s-a emis somația /13.11.2012 către contestatoare și s-a emis înființare poprire creanță nr. 283/2012/10.12.2012 pentru suma de 18.493,32 lei precum și suma de 3171,32 lei cheltuieli de executare în mîinile terțului poprit Banca Raiffeisen SA – Sucursala C..
Potrivit art. 399 C.P.CIV., împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța constată că pe calea contestației la executare se pot invoca neregularități privind nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștiințarea debitorului, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită precum și alte motive de nulitate a actelor de executare.
Din economia motivelor precizate de contestatoare, instanța constată că aceasta nu invocă cauze de natură să atragă anularea actelor de executare, ci vizează însăși executarea silită, pornită în condițiile în care contestatoarea nu a respectat dispozițiile legale menționate.
În acest context, instanța reține că actele de executare întocmite în dosar de executare nr. 283/E/2012 al B. M. Lionela au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite, având la bază debitul provenind dintr-o hotărâre civilă irevocabilă și care nu a fost executată de bunăvoie de către contestatoare, urmând a respinge acest capăt de cerere.
Referitor la cheltuielile de executare stabilite în cadrul dosarului execuțional, se reține că potrivit prevederilor art. 371 indice 7 alin. 2 Cod proc. civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, prin executare voluntară.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, acesta fiind stabilit în limita de 10% din creanța pusă în executare. Instanța nu poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 39 din Legea nr. 188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cum debitoarea contestatoare nu a pus în executate titlul executoriu care a stat la baza declanșării executării silite, cheltuielile de executare sunt în sarcina sa, în mod corect stabilite de executorul judecătoresc, cu respectarea dispozițiilor Ordinului 2550/C/2006 și art. 39 Legea 188/2000.
Constatând că actul de executare, respectiv procesul verbal privind cheltuielile de executare este întocmit potrivit dispozițiilor legale și că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate, instanța urmează a respinge acest capăt de cerere.
În ceea ce privește onorariul avocațial în sumă de 200 lei contestat, instanța reține că acesta este stabilit proporțional cu activitatea prestată în cadrul dosarului de executare, fiind aproape simbolic, urmând a se respinge și acest capăt de cerere.
Referitor la onorariul expertului contabil în sumă de 400 lei, acesta este justificat de faptul întocmirii raportului de expertiză și este de asemenea unul foarte redus în raport de munca prestată.
Față de aceste considerente legale, instanța apreciază că cererea contestatoarei este neîntemeiată sub toate capetele de cerere, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare formulata de contestatoarea S.N.T.F.C. C. CĂLĂTORI SA - SUC. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul Iovanescu M., cu dom.ales la Cabinet Avocat Navligu I., situat în Drobeta Turnu Severin, .. 14, ., jud. Mehedinti si tertul poprit B. P. SA- SUCURSALA PALAT C., cu sediul în Bucuresti, .. 38, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
P., Grefier,
L. C. A.C.
Red. C.L.
Tehn. N.v./27.02.2013.
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9758/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
