Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 7182/215/2013
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea I. E., pe intimații A. C. și A. D. și pe terțul poprit C. Județeană de Pensii D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 06.12.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.12.2013 și 18.12.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 20.02.2013, I. E. a formulat în contradictoriu cu intimații A. C. și A. D. contestațiela executare împotriva executării silite ce se efectuează în dosarul 328/E/2012 al B. CIMPU R., solicitând anularea actelor și formelor de executare precum și a adresei de înființare a popririi.
A motivat că nu s-a opus la executare iar prin recipisa de consemnare din 24.10.2012 pe care a comunicat-o B. CIMPU R. a făcut dovada achitării sumei de 3 376 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul_/215/2007.
În ceea ce privește lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a creditorilor A. C. și A. D. a suprafeței de 153 mp și respectarea servituții de trecere stabilită în favoarea acesteia conform deciziei 430/2011 a Tribunalului D. le-a învederat și prin adresa 123/25.10.2012 că, încă de la momentul la care s-a pronunțat hotărârea 430/2001 a Tribunalului D. a înțeles să se conformeze întocmai titlului executoriu și să nu se opună în niciun mod realizării drepturilor creditorilor, înțelegând să lase în deplină proprietate și liniștită posesie creditorilor intimați suprafața de 153 mp și respectarea servituții de trecere stabilită în favoarea acestora, lucru pe care l-a făcut deja, lăsând la dispoziția creditorilor aceste suprafețe de teren.
În ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de executare, apreciază că acestea sunt abuzive și nelegal stabilite având în vedere poziția lor de conformare voluntară și colaborare pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, pe de-o parte, iar pe de altă parte sunt nelegal stabilite în raport de dispozițiile legale incidente.
În ședința din 24.05.2013, urmare a precizării contestatoarei, a fost introdus în cauză și terțul poprit C. Județeană de Pensii D.. (fila 58),
Prin încheierea din 28.06.2013 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților invocată de aceștia. (fila 62).
Contestatoarea a formulat o precizare la acțiune în data de 04.10.2013 prin care a învederat că se contestă atât cheltuielile de executare cât și actele de executare din dosarul 328/E/2012 al B. CIMPU R..
A motivat că solicită anularea tuturor formelor de executare, dar în special a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat în data de 19.10.2012 și a somației din data de 19.12.2012 motivat de faptul că nu s-a opus la această executare, prin recipisa din 24.10.2012 pe care a comunicat-o B. CIMPU R. a făcut dovada plății sumei de 3376 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul_/215/2007, sumă pe care a consemnat-o la dispoziția și pe seama B. CIMPU R..
În ceea ce privește lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie creditorilor A. C. și A. D. a suprafeței de 153 mp și respectarea servituții de trecere stabilită în favoarea acestora conform dispozitivului deciziei 430/2011 a Tribunalului D. le-a învederat că încă de la momentul la care s-a pronunțat hotărârea înțelege să se conformeze întocmai titlului executoriu și să nu se opună în nici un mod realizării drepturilor lor, înțelegând prin aceasta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie creditorilor suprafața de 153 mp teren și respectarea servituții de trecere conform dispozitivului deciziei Tribunalului Dol, lucru pe care l-a făcut deja lăsând la dispoziția creditorilor aceste suprafețe de teren.
În ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de executare, acestea sunt abuzive și nelegal stabilite având în vedere poziția lor de conformare voluntară și colaborare pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, pe de-o parte iar pe de altă parte sunt nelegal stabilite în raport de dispozițiile incidente în sensul că executorul stabilește două onorarii distincte, amândouă stabilite în cuantumul maximal pentru un singur dosar de executare: un onorariu pentru recuperarea debitului constând în cheltuieli de judecată menționate în cuprinsul titlului executoriu pe care le-au achitat voluntar și un onorariu distinct pentru punerea în posesie a creditorilor cu nesocotirea poziției sale de conformare voluntară cu privire la mențiunile titlului executoriu.
Mai arată că înțeleg să critice atât procesul verbal de punere în posesie din data de 19.11.2012 ce a fost realizată abuziv pe terenul proprietatea altor persoane cu încălcarea titlului executoriu și pe care ulterior susține că l-a anulat și a suspendat executarea silită cât și procesul verbal de punere în posesie din data de 05.08.2013, întocmit la mai bine de 8 luni față de primul, fără citarea sa și cu încălcarea mențiunilor din titlul executoriu. (filele 72-73)
Intimații nu au depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (fiind atașat dosarul de executare, filele 15-45) și expertiză specialitatea topografie cadastru.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 19.07.2012 intimații A. C. și A. D. au formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei I. E. pentru lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 153 mp, stabilirea în favoarea creditorilor a servituții de trecere pe terenul proprietatea debitoarei și achitarea sumei de 3 376 lei reprezentând cheltuieli de judecată, titlul executoriu fiind decizia 430/2011 a Tribunalului D.. (fila 44).
A fost constituit dosarul de executare înregistrat la B. CIMPU R. sub nr. 328/E/2012 iar Judecătoria C., prin încheierea 5363/02.10.2012 a încuviințat executarea silită. (fila 42).
La data de 19.10.2012 a fost întocmit procesul verbal de cheltuieli de executare în care s-a menționat suma de 2 200 lei onorariu executor, suma de 337 lei onorariu executor, suma de 300 lei avans onorariu conform chitanței_/23.07.2012, suma de 1 leu înregistrare dosar, 10 lei formare dosar, 10 lei redactare adrese, 20 lei proces verbal îndeplinire procedură, 9,8 lei cheltuieli prin poștă, 10 lei emitere somație, 30 lei arhivare dosar, 14 lei taxe judiciare de timbru, 0,15 lei timbru judiciar și 200 lei consultanță dosar, în total 3141,95 lei. (fila 41).
În aceeași zi, 19.10.2012, s-a întocmit proces verbal de actualizare a creanței de 3376 lei, fiind obținută suma de 3582,89 lei. (filele 39, 40).
La data de 19.10.2012 s-a emis somația de executare silită către debitor prin care i se pune în vedere ca în termen de 5 zile de la primire să procedeze la executarea silită a obligațiilor din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă 430/2011 a Tribunalului D. iar în plus să achite suma de 2 200 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, suma de 337 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, suma de 300 lei avans onorariu conform chitanței fiscale_/28.09.2012 și suma de 304,95 lei cheltuieli de executare. (fila 38).
Somația a fost comunicată debitoarei la data de 23.10.2012. (fila 37).
Din recipisa de consemnare nr._/1 emisă de CEC Bank rezultă că debitoarea a achitat la data de 24.10.2012 suma de 3 376 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul_/215/2007 (fila 36) iar prin adresa nr. 123/25.10.2012 aceasta a învederat executorului că suma a fost consemnată la dispoziția sa, că înțelege să se conformeze întocmai dispozitivului deciziei 430/2011 a Tribunalului D. și nu se opune realizării drepturilor creditorului, lucru pe care l-au și făcut deja. Prin aceeași adresă s-a precizat că în ceea ce privește cheltuielile de executare apreciază că acestea sunt nelegal stabilite și că având în vedere buna sa credință și poziția sa de conformare voluntară, solicită să se reconsidere cuantumul acestora, în caz contrar urmând a se adresa instanței de judecată. (fila 35).
La data de 19.11.2012 executorul judecătoresc a întocmit proces verbal prin care a declarat puși în posesie pe creditori pe suprafața de 153 mp cuprinsă în titlul executoriu Decizia 430/2011 a Tribunalului D.. (fila 33)
În data de 21.11.2012, a fost întocmit de executorul judecătoresc un nou proces verbal prin care s-a declarat nul cel din data de 19.11.2012. S-a menționat că analizând conținutul dosarului execuțional 328/E/2012, în speță dispozițiile titlului executoriu Decizia 430/2011 a Tribunalului D., raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic M. A. D. și anexa 1 a raportului de expertiză se concluzionează că acesta din urmă nu este destul de lizibil pentru a proceda la aducerea la îndeplinire a dispozitivului titlului executoriu, într-o manieră cât mai corectă și legală, urmând a solicita expertului tehnic Anexa 1 la raport într-un format mai mare și cât mai lizibil cu putință alături și de alte precizări pe care le consideră necesare. (fila 30)
În data de 01.02.2013 executorul a emis către C. Județeană de Pensii D. adresă de înființare a popririi pentru recuperarea de la debitoare a sumei de 3 461,89 lei (fila 86) iar la data de 05.08.2013 s-a întocmit un nou proces verbal prin care creditorii intimați au fost puși în posesie conform titlului executoriu reprezentat de decizia 430/2011 a Tribunalului D. și încheierea din ședința publică din data de 11.02.2013 a aceleiași instanțe. (fila 68).
În acest proces verbal s-a menționat că I. E. a fost somată verbal să se deplaseze la terenul ce face obiectul executării silite dar a refuzat, precizând că nu se opune executării. Însoțit de creditori, de un expert tehnic și un martor asistent, executorul s-a deplasat la imobilul teren în suprafață de 153 mp ce face obiectul executării silite și s-a procedat la delimitarea servituții de trecere acordată în titlul executoriu. Procedând la măsurarea acesteia, la înlăturarea unei porți de acces ce bloca parțial accesul pe servitute s-a continuat cu delimitarea prin înfigerea de țevi metalice și marcarea acestora cu vopsea de culoare roșie. În continuare s-a procedat la identificarea și măsurarea terenului în suprafață de 153 mp conform anexei 1 la raportul de expertiză, teren delimitat prin 4 țevi metalice și un stâlp de lemn marcate cu vopsea de culoare roșie, creditorii fiind astfel declarați puși în posesie. (fila 67-68)
Debitoarea a formulat contestație la executare solicitând anularea actelor de executare cu motivarea că s-a conformat voluntar dispozițiilor din titlul executoriu, a achitat suma de 3 376 lei cheltuieli de judecată în dosarul în care s-a pronunțat această decizie iar cheltuielile de executare sunt nelegale întrucât au fost stabilite două onorarii distincte, ambele în cuantum maximal, pentru un singur dosar de executare, un onorariu pentru recuperarea debitului pe care oricum le-a achitat voluntar și un onorariu pentru punerea în posesie a creditorilor cu nesocotirea poziției sale de conformare. De asemenea mai sunt criticate procesul verbal de punere în posesie din data de 19.11.2012 cât și procesul verbal din dara de 05.08.2013 întocmit fără citarea sa și cu încălcarea mențiunilor din titlul executoriu.
În raport de scopul urmărit de parte la promovarea acțiunii, în temeiul art. 84 cpc, instanța va analiza legalitatea actelor de executare reprezentate de procesul verbal de cheltuieli și procesul verbal de punere în posesie din data de 05.08.2013, debitoarea fiind nemulțumită de cuantumul cheltuielilor de executare și de modul în care s-a realizat punerea în posesia, actele ulterioare, fiind eventual desființate în temeiul art. 106 alin. 1 cpc.
S-a considerat că nu a fost promovată o contestație împotriva executării silite însăși (pentru care, termenul de 15 zile prev. de art. 401 alin. 1 lit. c cpc a fost depășit în mod evident, în raport cu data primirii somației, 23.10.2012, fila 37) întrucât principala obiecție este legată de cheltuielile de executare și ulterior de modul cum s-a realizat în fapt punerea în posesie.
Potrivit art. 371 ind. 7 alin. 1, 3, 4 cpc, partea care solicită îndeplinirea unei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, actul constituind titlu executoriu.
În contextul în care sunt criticate cheltuielile de executare, care se stabilesc prin proces verbal, în lipsa dovezii de comunicare a actului respectiv către debitor, (proces verbal ce constituie titlu executoriu, astfel cum s-a arătat anterior) instanța va proceda la analizarea legalității acestuia, în limitele obiecțiilor invocate de contestator, apreciind că nu sunt incidente disp. art. 401 alin. 1 lit a cu privire la termenul în care se poate promova contestația, chiar și în situația în care părții i s-a comunicat somația ce conține sumele respective.
S-a considerat că termenul de formulare a contestației împotriva procesului verbal de cheltuieli nu începe să curgă de la comunicarea somației, potrivit art. 102 alin. 1 cpc, întrucât funcțiile și efectele unui act de procedură nu pot fi realizate prin alte acte de procedură decât atunci când legea prevede expres (pentru art. 401 alin. 1 lit. a teza I), la dosar nu există informații privind data la care debitoarea a aflat despre procesul verbal de cheltuieli, (art. 401 alin. 1 lit. a teza II) iar intimații nu au semnalat existența unor incidente procedurale sub acest aspect.
Contestatoarea susține că stabilirea cheltuielilor de executare este nelegală și abuzivă, având în vedere poziția de conformare voluntară pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu iar pe de altă parte sunt nelegale în sensul că executorul stabilește două onorarii distincte amândouă în cuantum maxim pentru un singur dosar de executare: un onorariu pentru recuperarea debitului constând în cheltuielile de judecată menționate în cuprinsul titlului executoriu pe care oricum le-a achitat voluntar și un onorariu pentru punerea în posesie a creditorilor cu nesocotirea poziției sale de conformare cu privire la mențiunile din titlul executoriu. (fila 2, 3, 69 și 72)
În ceea ce privește împrejurarea că au fost stabilite două onorarii distincte, instanța reține că titlul executoriu stabilește două obligații în sarcina contestatoarei: să lase în deplină proprietate suprafața de 153 mp și să permită exercitarea de către intimați a dreptului de servitute pe terenul de 450 mp, pe de-o parte, iar pe de altă parte, să achite suma de 3376 lei.
Hotărârea a fost pronunțată la data de 03.10.2011, a devenit irevocabilă la data de 19.04.2012 prin respingerea recursului (fila 19 verso), creditorul a formulat cererea de pornire a executării silite la data de 19.07.2012 (fila 44) înregistrată la executorul judecătoresc la data de 20.07.2012 (fila 43) debitoarea a fost somată la data de 23.10.2012 (fila 37) și a achitat suma de 3376 lei la data de 24.10.2012. (fila 36).
În condițiile în care decizia a devenit irevocabilă la data de 19.04.2012 iar suma de 3376 lei a fost achitată la data de 24.10.2012, după ce creditorul s-a adresat executorului iar debitorul a primit somație, nu se poate reține poziția de conformare voluntară pentru aducerea la îndeplinire a obligației din titlu, fiind incidente dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 2 teza a II-a, potrivit cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare.
De asemenea, în ceea ce privește faptul că nu s-a opus la punerea în posesie cu suprafața de 153 mp și exercitarea dreptului de servitute, din procesul verbal întocmit la data de 19.11.2012 de executorul judecătoresc rezultă că în ceea ce privește servitutea de trecere, s-a constatat că aceasta era obturată prin două porți una din sârmă prinsă la capete cu elemente din sârmă și una din sârmă și tablă prinsă la capete cu elemente din sârmă. (fila 33 ultimul rând și în continuare verso).
În al doilea proces verbal de punere în posesie, din 05.08.2013, se menționează că s-a procedat la delimitarea servituții de trecere acordată, procedându-se la măsurarea acesteia și "înlăturarea unei porți de acces ce bloca parțial accesul pe servitute" (fila 67).
Noțiunea de "conformare voluntară" pe care o invocă debitoarea nu presupune lipsa unei opoziții la actele executorului (a se vedea și art. 38 alin. 1 și 2 din Legea 188/2000) ci un comportament care să facă de prisos prezența executorului și recurgerea de către creditor la procedura specială pentru realizarea dreptului său, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Câtă vreme s-a stabilit prin hotărâre judecătorească un drept al creditorilor intimați de a trece pe terenul debitoarei contestatoare iar la fața locului, în două rânduri, accesul era împiedicat de porți, nu se poate susține că nu era necesară procedura executării silite astfel că onorariul executorului nu este nelegal din această perspectivă. Mențiunile contestatoarei din primul proces verbal, că porțile au fost montate de către un vecin fără a avea cunoștință de ele nu sunt suficiente pentru a aprecia că s-a conformat voluntar obligației (din moment ce indică persoana care a făcut porțile nu poate susține că nu avea cunoștință de existența lor) întrucât acest aspect nu înlătură oportunitatea procedurii execuționale iar legea stabilește în sarcina debitorului cheltuielile aferente acesteia.
Existența a două onorarii de executor în același dosar de executare nu încalcă dispozițiile legale, prin OMJ 2550/C din 14 noiembrie 2006, fiind prevăzut distinct un onorariu pentru puneri în posesie și servituți și un onorariu pentru executări indirecte.
Câtă vreme titlul executoriu conține două obligații distincte, iar legea stabilește pentru fiecare modalitate de executare corespunzător obligației un onorariu, nu sunt încălcate prevederile acesteia, neavând relevanță împrejurarea că s-a întocmit un singur dosar de executare întrucât nu acesta este criteriul în funcție de care se stabilește onorariul și cheltuielile de executare.
În ceea ce privește aspectul că onorariile sunt într-un cuantum maximal, instanța reține că, spre deosebire de cel avocațial, legea însăși a limitat valoarea sa, iar în raport de condițiile concrete, fiind necesară deplasarea la fața locului și identificarea terenurilor în discuție nu există argumente temeinice pentru a se dispune diminuarea cuantumului onorariului de executor, nefiind incidente nici dispozițiile art. 39 alin. 4, teza finală din Legea 188/2000 în forma în vigoare la data de 19.10.2012, întrucât debitorul nu a executat de îndată toate obligațiile stabilite în sarcina sa.
Din aceste motive, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată, celelalte critici cu privire la cheltuielile de executare fiind formulate după închiderea dezbaterilor, doar prin concluzii scrise, cu încălcarea principiului contradictorialității.
În ceea ce privește însă procesul verbal de punere în posesie din data de 05.08.2013, instanța reține că acesta nu respectă dispozițiile din titlul executoriu.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că pentru servitutea de trecere a rezultat în fapt o suprafață de 520 mp, față de cea de 450 mp din titlul executoriu (fila 101) iar pentru suprafața revendicată, acesta a cuprins 159 mp în loc de 153 mp cât era în titlul executoriu.
În raportul de expertiză s-a explicat că lățimea servituții de trecere, corespunzător suprafeței de 450 mp este de 2,74 în punctele 11-6 și 3 m la stradă, iar în fapt s-a constatat o lățime de 3,34 m. (fila 101)
În condițiile în care din titlul executoriu rezultă că deschiderea este de 3 m pe latura de sud, la DS 1715 iar prin procesul verbal de punere în posesie contestat s-a realizat o deschidere de 3.34 m, având drept consecință obținerea folosinței pe o suprafață de 520 mp în loc de 450 mp, instanța consideră că procesul verbal din 05.08.2013 nu respectă dispozițiile din titlul executoriu, intimatului creditor fiindu-i atribuită o suprafață de teren mai mare decât cea la care este îndreptățit.
Apreciind că nu există posibilitatea remedierii acestei situații sau anulării parțiale a actului de procedură contestat, se impune desființarea în tot a sa.
În legătură cu același proces verbal, deși contestatoarea învederează că nu a fost citată (fila 73) în cuprinsul său este menționat că debitoarea a fost somată de executor să se prezinte la terenul ce face obiectul executării silite însă a refuzat motivând că nu se opune executării, situație în care această critică nu conduce la nevalabilitatea actului.
Referitor la procesul verbal din 19.11.2012 invocat de contestatoare în precizarea la acțiune, se constată că prin procesul verbal din 21.11.2012 (filele 33, 30) executorul judecătoresc a menționat că îl declară nul, iar operațiunile consemnate în acesta au fost reluate în data de 05.08.2013, motiv pentru care, fiind lipsit de efecte juridice nu mai poate fi anulat pe cale judecătorească.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, întrucât raportul juridic execuțional este între debitor și creditor, care se transpune pe plan procesual între contestator și intimat, instanța consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 274 și 276 cod proc civ, fiind admisă în parte cererea de chemare în judecată.
În consecință, intimatul va trebui să suporte cheltuielile de judecată efectuate cu expertiza, fiind în legătură directă cu pretenția admisă, iar în ceea ce privește onorariul avocatului, din suma de 2 000 lei (chitanța 27/29.11.2013, fila 112) se va acorda suma de 500 lei, proporțional pretențiilor admise și argumentelor folosite în acest sens raportat la totalitatea motivelor de contestație invocate. (fila 72-73: a achitat suma de 3376 lei, nu s-a opus executării de a lăsa în proprietate terenul de 153 mp și respectarea servituții, stabilirea cheltuielilor de judecată sunt abuzive și nelegale, procesul verbal din 19.11.2012 este nelegal întrucât punerea în posesie s-a realizat pe terenul altei persoane iar cel din 05.08.2013 este întocmit fără citare și cu încălcarea mențiunilor din titlul executoriu.)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea I. E., cu domiciliul în ., sat Albești, .. 182, jud. D., în contradictoriu cu intimații A. C. și A. D., ambii cu domiciliul în ., sat Albești, .. 9, jud. D. și C. Județeană de Pensii D., cu sediul în C., .. 14, jud. D..
Anulează procesul verbal de punere în posesie din 05.08.2013 întocmit în dosarul de executare 328/E/2012 întocmit de B. CIMPU R.. (fila 67 dosar de judecată)
Menține celelalte acte de executare întocmite în dosarul 328/E/2012.
Admite în parte cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată din cauza de față.
Obligă intimații A. C. și A. D. la plata către contestatoarea I. E. a sumei de 1 200 lei cheltuieli de judecată, din care 700 lei onorariu expert și 500 lei onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn.CDR
6 ex/24.02.2012
| ← Pretenţii. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
