Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 14913/215/2013
DOSAR NR._ Contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 19.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2013 în cauza civilă privind pe contestatoarea S.C. T. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și cu terții popriți U. Ț. Bank S.A. și S.C. O. DISTRIBUTION S.R.L., având ca obiect contestație la executare, dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.04.2012 sub nr._ contestatoarea S.C. T. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii D. din cadrul D.G.F.P. D. și cu terții popriți U. Ț. Bank S.A. și S.C. O. DISTRIBUTION S.R.L., a formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite împotriva adresei de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013 și a adresei de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/08.04.2013, acte emise de către AFPCM D. din cadrul DGFP D., solicitând anularea acestora înscrisuri ca netemeinice și nelegale.
De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, în fapt, în data de 16.04.2013 i-a fost comunicată de către U. Ț. Bank Adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013, act de executare înregistrat la această instituție sub nr._/16.04.2013.
De asemenea, AFPCM D. i-a comunicat adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/08,04.20-13
Potrivit adreselor la care a făcut vorbire, Banca (și .) vor indisponibiliza sumele existente și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile deschise de către . până la concurența sumei de 4.388.494 lei, creanță estimată conform deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 31/26.03.2013 emisă de către DGFP D..
Precizează contestatoarea însă faptul că în data de 01.04.2013 ie-a fost comunicată de către DGFP D. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 31 din data de 26.03.2013.
Potrivit acestei decizii, ca urmare a solicitării rambursării soldului sumei negative a TVA de către S.C. T. T. S.R.L. în perioada iulie 2010 - august 2011, DGFP D. a dispus efectuarea mai multor inspecții fiscale parțiale, la finalizarea cărora organul fiscal apreciază că vor fi stabilite diferențe suplimentare de TVA în sumă de 4.388.494 lei.
În măsura în care societatea a solicitat spre rambursare în perioada septembrie 2011 - februarie 2012 suma totală de 4.270.748 lei, din care 1.687.209 lei a fost efectiv rambursată iar suma de 2.583.539 lei a rămas de rambursat, pentru diferența dintre suma estimată (4.388.494 lei) și suma pe care contestatoarea trebuie să o primească (2.583.539 lei), respectiv pentru obligații în cuantum de 1.804.955 lei, s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii prin Decizia nr. 31/26.03.2013.
Măsurile asigurătorii propuse de către organul fiscal constau în poprire asiguratorie asupra conturilor bancare deschise de societatea contestatoare și poprire asiguratorie asupra sumelor datorate contestatoarei de către terțul ..
Ceea ce susține contestatoarea este că faptul că actele de executare contestate în prezenta acțiune (adresele de înființare a popririi asigurătorii) nu sunt temeinice și legale, în condițiile în care, pe de o parte, suma estimată ca prejudiciu ce va fi stabilit nu are nici o susținere, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 31/2013 diferența neacoperită (debit estimat minus sumele pe care DGFP le datorează contestatoarei) este de numai 1.804.955 lei, și numai această sumă ar putea face eventual obiectul măsurilor asigurătorii.
Este adevărat că legea specială dă posibilitatea instituirii măsurilor asigurătorii chiar înainte de emiterea titlului de creanță, însă estimarea creanței trebuie să aibă o minimă fundamentare pentru a nu da naștere la un abuz din partea organului de control.
Organul fiscal se mărginește în cuprinsul deciziei nr. 31 să precizeze că la momentul la care vor fi reluate (și eventual finalizate) inspecțiile fiscale în desfășurare, este posibil să fie stabilite obligații suplimentare în cuantum de 4.388.494 lei, fiind emise adrese de înființare a popririi asigurătorii pentru indisponibilizarea acestei sume.
Nu rezultă de nicăieri cum a fost calculată această sumă, ce reprezintă și cu rea voință nu se face vorbire despre situația litigiilor dintre contribuabilul . și DGFP D. cu privire la modul de soluționare a cererilor de rambursare a soldului sumei negative de TVA din deconturile aferente perioadei iulie 2010 - august 2011.
Contestatoarea a mai arătat că perioada iulie 2010 - august 2011 a făcut obiectul verificării DGFP D. iar sumele stabilite suplimentar de plată (tot ca urmare a unor suspiciuni) prin decizii desființate în procedura prealabilă chiar de această instituție nu se apropie în nici un fel de suma acum estimată.
Arată contestatoarea faptul că prin Decizia de Impunere înregistrata la DGFP D. sub nr. F-DJ 614/31.05.2011, a fost stabilită obligația de plată a sumei de 927.395 lei reprezentând TVA colectată stabilită suplimentar, sumă despre care inspecția fiscală a apreciat că în mod nelegal contestatoarea a evidențiat-o ca TVA deductibilă în deconturile aferente perioadei iulie - decembrie 2010; a sumei de 58.489 lei majorări de întârziere TVA aferente sumei de 927.395 lei stabilită suplimentar; și a sumei de 826.642 lei, apreciată de inspecția fiscală ca fiind TVA fără drept de rambursare, din totalul sumelor solicitate la rambursare prin deconturile aferente lunilor februarie și martie 2011.
Totodată, prin Decizia de Impunere înregistrata la DGFP D. sub nr. F- DJ 647/15.06.2011, a fost stabilită obligația de plată a sumei de 177.063 lei, apreciată de inspecția fiscală ca fiind TVA fără drept de rambursare, din totalul sumei de 754.438 lei solicitate la rambursare prin decontul aferent lunii aprilie 2011, iar prin Decizia de Impunere înregistrata la DGFP D. sub nr. F-DJ 822/09.08.2011, a fost stabilită suplimentar de plată suma de 153.041 lei, fiind pe cale de consecință respinsă cererea de rambursare a sumei de 74.514 lei aferentă decontului lunii iunie 2011 și fiind determinată TVA de plată în cuantum de 76.519 lei.
Nici o altă sumă reprezentând TVA nu a fost stabilită suplimentar prin cele trei decizii de impunere, fiindu-ne recunoscut dreptul de deducere în parte .
Mai mult, prin deciziile nr. 236/03.11.2011, nr. 41/03.02.2012 si nr. 42/03.02.2012 DGFP D. a admis în procedura prealabilă contestațiile formulate de contestatoarea din prezenta cauză și a anulat deciziile de impunere de care a făcut mai sus vorbire cu privire la sumele pentru care s-au respins cererile de rambursare, fiind dispusă reverificarea aceleiași perioade.
Deci, sub nici o formă suma pe care urmează a o stabili suplimentar de plată inspecția fiscală în desfășurare nu poate depăși cuantumul sumei stabilite suplimentar de plată inițial, respectiv 2.142.630 lei, estimarea la care se face vorbire lapidar în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii fiind nejustificată, astfel că este lipsită de temei si emiterea adreselor de înființare a popririi pentru suma de 4.388.494 lei.
În situația în care se recunoaște în chiar cuprinsul deciziei nr. 31/2013 că pentru perioada septembrie 2011 - februarie 2012 există cereri de rambursare a soldului sumei negative a TVA formulate de către . pentru suma totală de 2.583.539 lei și care nu au fost soluționate, iar suma maximă ce va putea fi stabilită suplimentar este de 2.142.630 lei, raportat si la dispozițiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, nu există temei al emiterii nici unui act de executare de către DGFP D..
Mai mult, în cuprinsul adreselor de înființare a popririi asigurătorii nu se face vorbire în nici un fel la sumele reținute fără temei de către DGFP D. ca urmare a unor compensări din oficiu (în cuantum de 2.007.619 lei), sume care în mod logic ar trebui să diminueze suma estimată.
Contestatoarea a mai arătat că, chiar DGFP D. a arătat expres în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii care constituie temeiul emiterii Adreselor de înființare a popririi asigurătorii contestate în prezenta cauză faptul că noi avem de recuperat de la DGFP D. (sintagma folosită este TVA rămasă de rambursat) suma de 2.583.539 lei.
Prin urmare, chiar dacă ar accepta că poate fi estimat un debit suplimentar în sumă de 4.388.494 lei, măsurile asigurătorii ce pot fi luate nu trebuie să privească decât diferența dintre suma estimată și suma pe care contestatoarea trebuie să o primească (2.583.539 lei), respectiv 1.804.955 lei.
În fapt, chiar aceasta este concluzia la care ajunge și DGFP D. în cuprinsul deciziei nr. 31/26.03.2013 (fila 2) - "diferența neacoperită” este de 1.804.955 lei.
Concluzionând, măsura emiterii adreselor de înființare a popririi asigurătorii nr._/08.04.2013 și_/08.04.2013 pentru suma de 4.388.494 lei este nejustificată, indisponibilizarea întregii sume estimate în condițiile în care contestatoarea are de recuperat sume de bani de la DGFP D. (și până la emiterea deciziilor de impunere creanța S.C. T. T. S.R.L. împotriva acestei instituții este certă) fiind un veritabil abuz.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că, raportat la susținerile anterioare, prin care a dovedit faptul că nu este justificată și motivată emiterea adreselor de înființare a popririi asigurătorii, eventuala indisponibilizare a sumelor aflate în conturi sau datorate de terți provocându-i un prejudiciu prin aceea că nu ar putea să își mai desfășoare activitatea, având în vedere si dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.”, solicită instanței ca după depunerea cauțiunii să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că are în desfășurare contracte de credit, cu rate scadente, orice întârziere la plata (evidenta in condițiile instituirii popririi asigurătorii) ducând la executarea de către banca a garanțiilor mobile si imobile aduse la preturile actuale de piața, mult inferioare valorii reale a bunurilor, consecințele fiind de neremediat prin o eventuala întoarcere ulterioara a executării.
Mai mult, dat fiind si cuantumul sumei estimate de plata, susține faptul ca dispunerea măsurilor asigurătorii de către organul fiscal împotriva contestatoarei ar prejudicia chiar bugetul de stat întrucât prin executarea de către instituțiile bancare a garanțiilor imobiliare instituite pentru creditele ce vor fi declarate restante, contestatoarea nu va mai obține venituri pentru a achita obligațiile curente.
Totodată, contestatoarea a învederat faptul că are creanțe de recuperat și bunuri în patrimoniu a căror valoare este suficienta pentru a acoperi creanța estimată in situația in care obligația de plata devine certa prin emiterea actelor de impunere, ceea ce susține fiind insa faptul ca aceste bunuri și disponibilitățile bănești sunt strict necesare continuării activității curente, activitate in urma căreia plătește salarii pentru 9 persoane angajate cu contract de munca, la fel cum sunt necesare veniturile obținute din activitatea desfășurata pentru plata furnizorilor, a obligațiilor bugetare curente si a creditorilor bancari.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 172 și urm. din Codul de procedură fiscală și pe dispozițiile art. 711 și urm. din Codul de procedură civilă.
În susținerea contestației au fost depuse la dosar, în xerocopie, adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013, adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/08.04.2013, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 31/26.03.2013; Decizia de impunere nr. F-DJ nr. 647/15.06.2011 și decizia nr. 42/03.02.2012 pronunțată de DGFP D. în soluționarea plângerii prealabile; Decizia de impunere nr. F-DJ nr. 822/09.08.2011 și decizia nr. 41/03.02.2012 pronunțată de DGFP D. în soluționarea plângerii prealabile; Decizia de impunere nr. 1614/31.05.2011 și decizia nr. 236/03.11.2011 pronunțată de DGFP D. în soluționarea plângerii prealabile; Notele privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 647/05.07.2011, 647/11.07.2011, 1238/16.06.2011 emise de DGFP D., contestația . nr. 7497/25.07.2011, adresa DGFP D. nr. 8886/07.09.2011, cererile . nr. 9815/02.03.2012 și 5610/09.02.2012, răspunsul formulat de către D.G.F.P. D. în procedura prealabilă și înregistrat sub nr._/19.03.2012, precum și contestația formulată de S.C. T. T. S.R.L. și înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ .
La data de 26.06.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare formulata de . împotriva adresei de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013, a adresei de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/08.04.2013 si a cererii de suspendare a executării.
În motivarea întâmpinării intimata a supus atenției instanței excepția conexității prezentei cauze la dosarul nr._/215/2013 al Judecătoriei C., cu termen de judecata la 03.07.2013 la C 8, având ca obiect contestația la executare formulata de S.C. T. T. S.R.L. împotriva Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 31/26.03.2013 emisa de DGFP D..
În fapt, prin contestația formulată, . a solicitat instanței de judecată anularea adresei de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013, a adresei de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/08.04.2013.
Intimata a mai arătat că, în motivare, contestatoarea invoca faptul ca actele nu sunt temeinice si legale, in sensul ca, pe de o parte, suma estimata ca prejudiciu ce va fi stabilit nu are nicio susținere iar, pe de alta parte, așa cum rezulta din cuprinsul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, diferența neacoperita este de numai 1.804.955 lei, si numai aceasta suma ar putea face eventual obiectul masurilor asigurătorii.
Având in vedere ca aceste adrese au fost emise ca urmare a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 31/26.03.2013, prin care s-au propus ca masuri asigurătorii poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare deschise de contestatoare si poprire asiguratorie asupra sumelor datorate de către terțul ., pentru asigurarea unei bune judecați, se impune in temeiul art. 139 C p.civ., conexarea prezentei cauze la dosarul nr._/215/2013, in care sunt aceleași părți si al căror obiect si cauza au intre ele o strânsa legătură.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, intimata solicită respingerea ca nesusținută, neîntemeiată si nedovedită.
Simplul fapt al achitării cauțiunii stabilite de instanță nu echivalează cu acordarea de drept a suspendării executării ci, constituie o condiție prealabilă în vederea analizării temeiniciei cererii, urmând ca instanța de judecată să analizeze cererea pe baza probelor administrate.
Contestatoarea nu a făcut niciun fel de dovadă a pagubei iminente, respectiv un posibil prejudiciu material viitor, dar previzibil, ce s-ar putea produce prin continuarea executării silite.
Apreciază intimata că instanța are posibilitatea să verifice situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită. Referitor la această condiție, se impune a fi avute în vedere de către instanță, în primul rând, sumele care fac obiectul actelor de executare silită a căror executare se cere a fi suspendată prin raportare la cifra de afaceri a reclamantei, dar și alți indicatori economico financiari ai activității acestuia(cheltuieli cu fondul de salarii, alte cheltuieli normale sau excepționale pe care le are de suportat), situația financiară a contribuabilului (de exemplu, arieratele pe care le are acumulate până la momentul respectiv), unele aspecte care vizează poziția pe piață a acestuia.
În acest sens, intimata solicită instanței să observe faptul că la dosarul cauzei nu a fost depus niciun document contabil care să privească aceste aspecte, în consecință, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării ca nesusținută, neîntemeiată și nedovedită.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, aceste adrese au fost emise ca urmare a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 31/26.03.2013, prin care s-au propus ca masuri asigurătorii poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare deschise de contestatoare si poprire asiguratorie asupra sumelor datorate de către terțul .. Potrivit art. 125 din HG nr. 1050/01.07.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. Aceste măsuri pot fi luate și în cazul în care creanța nu a fost încă individualizată și nu a devenit scadentă.
Dispozițiile art. 129 alin.(2) pct.6 din OG 92/2003 privitoare la modalitatea in care se aduc la îndeplinire masurile asigurătorii sunt imperative si de stricta interpretare si prevăd dispozițiile referitoare la executarea silita.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. O dată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
În conformitate cu dispozițiile pct. 2.1 lit. c) și e) ale Ordinului Nr. 2605 din 21 octombrie 2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organul de control prevăzut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
În ceea ce privește starea de fapt fiscale a contribuabilului, intimata a arătat că, în perioada 07._, societatea a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA, deoarece a efectuat lucrări intracomunitare de mărfuri electronice, fiind efectuate mai multe inspecții fiscale parțiale: 1. raportul de inspecție fiscala F-DJ 384/31.05.2011, care a cuprins verificarea perioadei 01.07._11, fiind stabilita o TVA suplimentara in suma de 1.754.037 lei. Serviciul Soluționare Contestații a emis Decizia nr. 236/03.11.2011, prin care a dispus desființarea parțiala a raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 384/31.05.2011 si a deciziei de impunere nr. 614/31.05.2011, pentru suma de 826.642 lei, urmând ca organele de inspecție fiscala sa efectueze reverificarea perioadei aferente; 2. raportul de inspecție fiscala parțiala nr. F-DJ 405/15,06,2011, pentru perioada 01.04._11, fiind stabilita o TVA suplimentara in suma de 177.063 lei. Serviciul Soluționare Contestații a emis Decizia nr. 42/03.02.2012, prin care a dispus desființarea raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 405/15.06.2011 si a deciziei de impunere nr. 647/15,06.2011, pentru suma de 177.063 lei, urmând ca organele de inspecție fiscala sa efectueze reverificarea perioadei aferente. 3. raportul de inspecție fiscala parțiala nr. F-DJ 520/09.08.2011, pentru perioada 01.05._11, fiind stabilita o TVA suplimentara in suma de 151.033 lei, urmând ca organele de inspecție fiscala sa efectueze reverificarea perioadei aferente. Serviciul Soluționare Contestații a emis Decizia nr. 42/03.02.2012, prin J care a dispus desființarea raportului de inspecție fiscala nr.F-DJ j 405/15.06.2011 si a deciziei de impunere nr. 647/15.06.2011, pentru suma de_ lei, urmând ca organele de inspecție fiscala sa efectueze reverificarea perioadei aferente.
In urma verificărilor încrucișate efectuate la societățile care au efectuat transportul bunurilor si a răspunsurilor primite in urma solicitărilor SCAC către autoritățile fiscale italiene, s-a constatat ca pentru clienții societății care figurează cu livrări suspecte (din rambursările menționate), nu se confirma recepția bunurilor la locul de descărcare sau locul de destinație si/sau codurile de înregistrare in scopuri de TVA nu sunt valide. Din aceste motive, la reluarea reverificărilor, se estimează ca vor fi stabilite din nou diferențe suplimentare, valoarea totala a acestora fiind in suma de 1.080.224 lei (826.642 lei+177.063 lei+76.519 lei).
Datorita faptului ca aceleași fenomene (invalidarea codului de TVA si lipsa justificării pentru transportul bunurilor) se refera si la rambursările de TVA primite de societate in perioada anterioara, respectiv 04._, s-a estimat ca pentru valoarea livrărilor intracomunitare in suma de 12.844.188 lei, efectuate către clienți suspecți, in lipsa acordării scutirii de TVA, se calculează o TVA in suma de 2.440.396 lei.
De asemenea, pentru unul dintre clienții societății (Touch SRL) exista suspiciuni privind justificarea scutirii de TVA si in perioada 07._, astfel încât la o valoare a livrărilor suspecte in suma de 3.616.140 lei se estimează o TVA colectata in suma de 867.874 lei.
Potrivit celor prezentate mai sus, s-a estimat ca in urma reverificărilor se datorează o TVA suplimentara in suma de 4.388.494 lei (1.080.224 lei + 2.440.396 lei + 867.874 lei).
La acest calcul estimativ nu s-a ținut cont de valoarea livrărilor efectuate către Touch SRL in suma de 5.951.933 lei, din perioada 09._, considerate de asemenea suspecte (TVA aferenta fiind in suma de 1.428.464 lei). Livrările in suma de 5.951.933 lei sunt aferente perioadelor cu deconturi de TVA suspendate la soluționare, astfel încât diferențele suplimentare estimate ar fi acoperite de TVA rămasă de restituit de societate.
Astfel, in perioada 09._, . a solicitat la rambursare TVA in suma totala de 4.270.748 lei, din care a primit (rambursare TVA cu control ulterior) suma de 1.687.209 lei, rămânând de rambursat o TVA in suma de 2.583.539 lei.
În motivarea necesității masurilor asigurătorii, intimata a arătat că între TVA suplimentara estimata in suma de 4.388.494 lei si TVA rămasa de rambursat in suma de 2.583.539 lei exista o diferența neacoperita in suma de 1.804.955 lei, la care se adaugă faptul ca la data prezentei societatea înregistrează potrivit fisei sintetice o TVA de plata in suma de 1.131.879 lei.
In același timp, intimata a menționat faptul ca . a transferat activitatea de livrări intracomunitare pe o alta societate afiliata, .. SC T. T. SRL aprovizionează bunuri electronice de la același furnizor, LG Electronics Romania, înregistraza livrări interne către ., care efectueză la rândul ei livrări intracomunitare.
. a beneficiat de rambursări de TVA, înregistrând la data de 25.02.2013 drept furnizor neachitat T. T. SRL in suma de 1.872.707 lei. Menționează intimata ca exista posibilitatea ca, fără instituirea unor masuri asigurătorii, reprezentanții societăților sa înceteze activitatea pe aceste societăți si sa o transfere către un alt contribuabil.
Acestea au fost indiciile pe care organul de control le-a avut în luarea măsurilor asigurătorii, considerente legate de pericolul ca debitorul să se sustragă de la colectarea creanțelor bugetare.
D. urmare, având în vedere că organul de inspecție fiscală a constatat că există indicii legate de pericolul ca debitorul să se și sustragă de la colectarea creanțelor bugetare, acesta avea posibilitatea prevăzută de art. 129 alin. (3) de a dispune luarea unor măsuri asigurătorii contestate.
În consecință, nu pot fi primite susținerile contestatoarei în sensul că Adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013 si Adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți ar fi nelegale, in întocmirea actelor de executare contestate organul de executare respectând întocmai dispozițiile Codului de procedura fiscala.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
La data de 15.07.2013 contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând instanței să constate netemeinicia susținerilor pârâtei și să admită contestația la executare formulată împotriva adreselor de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013 și nr._/08.04.2013, acte a cărui anulare să o dispună; de asemenea, raportat la înscrisurile depuse la dosar, insistă în cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta DGFP D. a invocat excepția conexității și a susținut legalitatea actelor contestate cu următoarele motivări: adresele de înființare a popririi asigurătorii sunt justificate deoarece a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, măsurile asigurătorii sunt motivate prin aceea că există pericolul ca noi să ne sustragem de la colectare prin transferarea activității către o altă societate; suma pentru care este emisă decizia contestată este justificată raportat la toate tranzacțiile desfășurate de societatea noastră în perioada aprilie 2009 - decembrie 2011, la cuantumul taxei pentru care noi am beneficiat de rambursare și al taxei pe care am solicitat-o la rambursare în această perioadă.
S-a mai susținut că nu se impune suspendarea executării silite deoarece cererea noastră nu ar fi susținută, întemeiată și dovedită.
Cu privire la excepția invocată, contestatoarea a susținut că se impune a se constatat netemeinicia acesteia în principal pentru considerentul că potrivit art. 139 C.p.civ. numai "în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură". În speță, dosarul nr._/215/2013 a fost soluționat în primă instanță în data de 03.07.2013, situație în care conexarea nu mai este posibilă.
Pe fond, solicită instanței să constate că prin întâmpinare nu se răspunde principalei critici aduse adreselor de înființare a popririi, anume faptul că rezultă din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 31/2013 că diferența neacoperită (debit estimat - 4.388.494 lei, și acesta eronat stabilit, minus sumele pe care DGFP ni le datorează - 2.583.539 lei) este de numai 1.804.955 lei, si numai această sumă ar putea face eventual obiectul măsurilor asigurătorii. In fapt, chiar aceasta este concluzia la care ajunge și DGFP D. în cuprinsul deciziei nr. 31/26.03.2013 (fila 2) – "diferența neacoperită” este de 1.804.955 lei.
Astfel, emiterea adreselor de înființare a popririi pentru suma de 4.388.494 lei, ca măsură asiguratorie, nu respectă considerentele deciziei nr. 31/2013, fiind nelegală.
Contestatoarea a mai învederat instanței faptul că decizia de măsuri asigurătorii nr. 31 (în temeiul căreia au fost transmise cele două adrese de înființare a popririi contestate) a fost emisă în timpul controlului care vizează strict perioada iulie 2010 - august 2011, astfel că măsurile asigurătorii (poprirea) nu puteau fi eventual justificate decât pentru suma aferentă acestei perioade, și nu pentru sume din intervalul aprilie 2009 - iunie 2010.
În lipsa unei decizii de reverificare pentru alte perioade deja verificate, suma maximă reprezentând debit estimat era la momentul emiterii celor două adrese de 2.142.630 lei (taxa pentru care în procedura prealabilă au fost emise primele decizii de impunere, acum desființate, și care făcea obiectul controlului la momentul emiterii deciziei de înființare a popririi asigurătorii), fiind netemeinică încercarea DGFP D. de a justifica acum debitul prin referire la sume reprezentând TVA aferent unor livrări din perioada aprilie 2009 - iunie 2010.
În situația în care se recunoaște în chiar cuprinsul deciziei nr. 31/2013 că pentru perioada septembrie 2011 - februarie 2012 există cereri de rambursare a soldului sumei negative a TVA formulate de către . pentru suma totală de 2.583.539 lei si care nu au fost soluționate, iar suma maximă ce va putea fi stabilită suplimentar este de 2.142.630 lei, raportat și la dispozițiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, nu există temei al emiterii celor două adrese contestate de către DGFP D..
Temeinicia acestui raționament expus de contestatoare în contestație (și care trebuie să conducă la admiterea acțiunii) este dovedită cu prisosință de emiterea deciziilor de impunere nr. F-DJ nr. 433/02.07.2013 (perioada verificată 01.07._11) si nr. F-DJ 436/03.07.2013 (01.04._11), ulterior emiterii adreselor de înființare a popririi asigurătorii, sumele stabilite suplimentar cu titlu de debit TVA fiind de 1.691.819 lei, respectiv 177.063 lei.
Astfel, dacă se acceptă afirmația contestatoarei că măsurile asigurătorii nu puteau privi decât debitele ce urmau a fi stabilite ca urmare a reverificării perioadei iulie 2010 - iunie 2011 (deoarece nu există nici un alt control în desfășurare, și toată perioada anterioară a fost închisă cu control), și la acest moment există dovada că DGFP D. a emis titluri de creanță pentru suma totală de 1.868.882 lei aferent acestei perioade, este evident că estimarea inițială nu a avut nici un suport legal, si că se impune anularea adreselor de înființare a popririi asigurătorii pentru o sumă nefundamentată.
Maimult, în cuprinsul întâmpinării nu se face vorbire în nici un fel la sumele reținute fără temei de către DGFP D. ca urmare a unor compensări din oficiu (în cuantum de 2.007.619 lei, așa cum noi am dovedit), sume care în mod logic ar fi trebuit să diminueze suma estimată anterior emiterii adreselor de înființare a popririi asigurătorii, si care acum trebuie să conducă la ridicarea măsurilor dispuse chiar de către organul de executare.
Așa cum a învederat prin contestație, toate sumele aferente perioadelor verificate de inspecția fiscală si la care se face referire în Deciziile de desființare sunt reținute deja; aceste susțineri sunt dovedite cu notele de compensare emise de către pârâtă, precum și cu considerentele hotărârii Curții de Apel C. prin care s-a admis cererea S.C. T. T. S.R.L. de restituire a cauțiunii depuse în dosarul în care solicitase suspendarea executării actului administrativ care conțin mențiunea expresă că referitor la toate deciziile de impunere emise inițial și desființate în procedura prealabilă DGFP si-a îndestulat creanța, nu a solicitat daune și nu s-a opus cererii noastre de restituire a cauțiunii.
În ceea ce privește încercarea de motivare a debitului estimat în cuprinsul întâmpinării, aceasta este contradictorie, și cuprinde greșeli evidente.
Chiar și în situația în care ar exista acum o decizie de reverificare care să permit estimarea de debite suplimentare întreaga perioadă în care S.C. T. T. S.R.L. a făcut livrări intracomunitare, suma pretinsă nu este justificată.
Astfel, pentru perioada aprilie 2009- iunie 2010 la care se face vorbire în fila 5 a întâmpinării, contestatoarea învederează instanței că această perioadă a fost controlata, atât prin inspecție fiscală parțială cât și prin controale inopinate efectuate în perioada februarie 2012 - februarie 2013.
Atât raportul de inspecție fiscala cit si procesele verbale întocmite in urma acestor controale fac mențiunea clara ca nu exista prevederi legale încălcate, nu exista consecințe in sarcina contestatoarei si sunt justificate cu documente dreptul de deducere, conform cerințelor codului fiscal.
Totodată, pentru perioada iulie 2011- august 2011, rambursările referitoare la societatea Touch SRL au fost acordate cu control anticipat, cu justificarea livrărilor și a valabilității codului de TVA, control finalizat cu raport de inspecție fiscală, unde este specificat clar că societatea a întrunit toate condițiile stabilite de lege pentru exercitarea dreptului de deducere.
Pentru perioada septembrie 2011- decembrie 2011, există de asemenea un control inopinat finalizat cu un proces verbal care conține mențiunea “Touch SRL nu mai deține cod valid de TVA începând cu data de 31.12.2011, livrările către acest operator fiind în lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2011, perioadă în care Touch Srl deținea cod de TVA valabil”, precum și precizarea că: “s-a solicitat control încrucișat la firma Touch SRL din Italia și conform informațiilor transmise de autoritățile fiscale italiene controlul nu s-a efectuat deoarece nu s-au găsit documente, societatea fiind închisa”. Nu se face nici o referire la “livrări suspecte”. Cu ocazia acestui control s-au solicitat controale încrucișate la toți transportatorii cu care T. T. a livrat marfa în vederea stabiliri realității tranzacțiilor. Până în prezent nu i s-a comunicat existența vreunei tranzacții nejustificate în relația cu acești transportatori.
Concluzionând, nici susținerile din întâmpinarea depusă la dosar nu justifică necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii și cuantumul sumei pentru care au fost dispuse aceste măsuri, motiv pentru care . susține în continuare că se impune admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
Cu privire la susținerea potrivit căreia actul contestat a fost suficient motivat, contestatoarea învederează instanței faptul că în decizie nu sunt prezentate indiciile pe care DGFP D. le are în acest sens.
Simpla convingere de ordin subiectiv a organului de inspecție fiscală că debitorul se va sustrage de la urmărire sau cuantumul mare al creanței fiscale nu sunt suficiente, prin ele însele, să conducă la luarea unor măsuri de către organul fiscal, care să implice restrângeri în ceea ce privește patrimoniul debitorului, mai ales că în speța de față societatea noastră este cea care cere rambursarea unor sume de bani cuvenite, precum și faptul că avem bunuri în proprietate în măsură să acopere creanțele suplimentare în situația în care titlul de creanță devine executoriu.
Ceea ce a arătat contestatoarea în cerere (iar prin întâmpinare nu se răspunde acestei susțineri) este faptul că și ulterior începerii inspecțiilor fiscale la . societatea a desfășurat activitate, fără a înstrăina bunurile aflate în patrimoniu, tocmai luarea măsurii popririi asigurătorii fiind de natură a conduce la încetarea activității societății prin aceea că nu vom mai putea dispune de sumele de bani necesare plății furnizorilor.
Motivarea dispunerii măsurii la acest moment nu are nici o justificare logică si legală în măsura în care răspunsul transmis de către DGFP D. în dosarul nr._ dovedește faptul că răspunsurile autorităților italiene cu privire la partenerii noștri comerciali au fost primite în lunile martie si aprilie 2012, dată de la care ar fi trebuit să se nască, eventual, suspiciunea că va fi estimate un debit suplimentar.
În ceea ce privește cererea de suspendare, contestatoarea susține că punctul de vedere al DGFP D., care afirmă că nu există nici o influență în activitatea societății contestatoare prin instituirea măsurilor asigurătorii (și cu precădere a măsurii popririi asupra conturilor bancare și a sumelor ce ne sunt datorate de terți), este măcar superficial.
Contestatoarea a mai învederat instanței faptul că în toată perioada verificată DGFP D. a avut acces la toate contractele în derulare cu furnizorii, precum și la înscrisurile din care rezultă datoriile pe care T. T. le are către aceștia și avea reprezentarea faptului că instituirea unei popriri pe conturi o va conduce la imposibilitatea achitării acestor sume; ori este evident ca nici un furnizor nu dezvolta relații comerciale cu un client care nu își poate achita sumele scadente.
În fiecare moment DGFP D. a avut cunoștință, ca urmare a verificării constante a documentelor societății, de efectele măsurilor instituite, și anume imposibilitatea utilizării liniei de credit acordată de U. Ț. Bank, dovadă fiind notificările declarare a scadentei anticipate emise de bancă, precum și de imposibilitatea achitării furnizorilor curenți (de telefonie, de servicii de internet, de curierat), fără de care activitatea societății nu se poate desfășura.
Concluzionând, în situația menținerii măsurii asigurătorii a popririi conturilor bancare S.C. T. T. S.R.L. va intra într-un blocaj financiar, nu își va mai putea desfășura activitatea economică, fiind obligată să disponibilizeze salariații, finalitatea fiind iminenta intrare în procedura insolvenței, situație care nu profită nici organelor fiscale și nici bugetului consolidat al statului în condițiile în care în toată perioada verificată societatea T. T. SRL si-a desfășurat activitatea fără nici o rezervă, a depus și înregistrat la DGFP documentele contabile (bilanț semestrial, bilanț anual, balanțe lunare, declarații) și a achitat obligațiile curente.
Prin încheierea de ședință din data de 22.10.2013 instanța a luat act că intimata nu mai insistă în excepția conexității dintre prezenta cauză și dosarul nr._/2156/2013 al Judecătoriei C., având în vedere că acesta a fost soluționat.
La solicitarea contestatoarei, intimata a depus la dosar referatul justificat al măsurilor asiguratorii prevăzut în Ordinul nr. 2605/2010 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În ședința publică din data de 12.11.2013 contestatoarea a depus la dosar cerere de renunțare la judecată cu privire la cererea de suspendare a executării formulată în temeiul dispozițiilor art. 718 din Codul de procedură civilă, prin încheierea de ședință din data de 12.11.2013 instanța luând act de această renunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 129 din C.proc. fiscala măsurile asigurătorii se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. Măsurile asigurătorii se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 din C.proc. fiscala.
In cauza de fata contestatoarea formuleaza contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013 și a adresei de înființare a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/08.04.2013, acte emise de către AFPCM D. din cadrul DGFP D., solicitând anularea acestora înscrisuri ca netemeinice și nelegale pe considerentul ca suma estimată ca prejudiciu ce va fi stabilit nu are nici o susținere, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 31/2013 diferența neacoperită (debit estimat minus sumele pe care DGFP le datorează contestatoarei) este de numai 1.804.955 lei.
Potrivit dispozitiilor art. 172 din C.proc. fiscala persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod. La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.
Instanta are in vedere faptul ca in cauza masurile asiguratorii, respectiv adresa de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013 și adresa de înființare a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/08.04.2013 au fost emise de către AFPCM D. din cadrul DGFP D. in urma Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 31/26.03.2013, prin care s-au propus ca masuri asigurătorii poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare deschise de contestatoare si poprire asiguratorie asupra sumelor datorate de către terțul ., decizie contestata de contestatoarea S.C. T. T. S.R.L. in cadrul dosarului_/215/2013 al Judecatoriei C., dosar in care la data de 03.07.2013 a fost pronuntata sentinta civila nr._ prin care a fost respinsa contestatia la executare .
Având în vedere faptul că, motivele invocate de contestatoare in privinta netemeiniciei instituieii masurilor asiguratorii privesc in realitate netemeinicia si nelegalitatea emiterii Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 31/26.03.2013, fara a fi invocate motive de nelegalitate si netemeinicie a actelor de executare in sine, contestate, cât și faptul că asupra contestatiei impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nu s-a pronunțat încă o hotărâre definitivă, instanța apreciază că, din acest punct de vedere contestatia la executare este neantemeiata pe aceasta motivatie.
Este neantemeiata si critica referitoare la faptul ca in adresele de înființare a popririi asiguratorii este trecuta o alta suma decat cea stabilita in Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 31/26.03.2013, respectiv_ lei desi ar fi trebuit inscrisa numai suma de_ lei, avand in vedere ca din aceasta decizie precum si din referatul justificativ al masurilor asiguratorii emis la data de 26.03.2013 rezulta ca se datoreaza o TVA suplimentara in suma de 4.388.494 lei.
In ceea ce priveste formele de executare silita dispuse de intimata – poprire asiguratorie-, instanța reține ca prin procedura contestației la executare nu se pot ataca decât actele de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura executării silite.
Analizând actele de executare intocmite de intimata AFPCM D. din cadrul DGFP D., respectiv: adresa de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești nr._/08.04.2013 și adresa de înființare a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr._/08.04.2013, instanța retine că executarea silită a fost începută cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, neexistand motive de netemeinicie a emiterii acestor acte care sa atraga anularea lor.
Având în vedere considerentele expuse, instanța constată că, cererea privind anularea actelor de executare intocmite de AFPCM D. din cadrul DGFP D., este neîntemeiată și urmează sa o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. T. T. S.R.L., cu sediul în comuna C., ., jud. D. și cu sediul procesual ales la S.C.A. "V. și Asociații" (persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură – avocat G. R.-M.) din București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D. și cu terții popriți U. Ț. Bank S.A., cu sediul în București, . F, sector 1 și S.C. O. DISTRIBUTION S.R.L., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B.
Tehnored. A.S. 7 ex./ 07.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2013.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 1960/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
