Grăniţuire. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 18096/215/2011
- revendicare imobiliară, grănițuire -
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 17 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. M. și S. I. C., în contradictoriu cu pârâții M. I. și B. I. L., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru când, instanța având nevoi de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi 17.09.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
La data de 17.06.2011 reclamanții S. M. și S. I. C. au chemat în judecată pe pârâții M. I. și B. I. L., solicitând să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile lor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului casă și teren în suprafață de 800 mp intravilan, situat în ., sat Florești, .. 76, județul D. (fost T 1 P 103), conform contractului de vânzare-cumpărare aut. la nr. 4612/01.10.2008.
Terenul are următoarele vecinătăți: N-De 1247, S-PS 107, E-B. N., V-M. I..
Dreptul lor de proprietate a fost înscris în CF sub nr. 2629 conform încheierii nr._/16.10.2008.
Acest teren are o deschidere la stradă de 14 ml la nord.
Imobilul a fost cumpărat de la vânzătorii B. M. și B. Cornlia, pentru acest teren i s-a constituit dreptul de proprietate vânzătorului B. I. M., conform TDP nr. 361-_/04.08.1995.
Inițial, B. M. și B. C. au cumpărat casa de locuit, conform actului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 287/15.01.1975.
După cumpărare, terenul s-a delimitat la stradă, la nord și față de vecinul de la est, la vest nu a existat o delimitare a terenurilor decât la stradă, dat fiind că faptul că pârâtul M. ion este socrul lui B. M. și B. C..
La stradă, B. M. și B. C. au delimitat terenul cu gard din beton.
Pârâtul M. I. a delimitat proprietatea sa la stradă, în 1991 cu gard din beton până la limita gardului montat de B. M arin, legându-se cu gardul său de stâlpul din ciment al gardului acestuia.
Ulterior, în anul 2010 reclamanții au schimbat gardul vechi de la stradă, însă noul gard respectă aliniamentul gardului anterior, păstrându-se stâlpul de ciment dintre proprietățile reclamanților și proprietățile pârâților.
În luna mai 2011 au cumpărat materialele pentru a edifica un gard între proprietățile lor, dar pârâtul beșliu I. L. s-a opus, astfel că nu au mai continuat demersurile pentru a obține autorizație de construcție.
Reclamanții, în calitate de proprietari, ocupă mai puțin de 800 mp cât au cumpărat, deoarece nu s-a trasat linia de hotar dintre terenul lor și terenul vecinilor din partea de vest.
Hotarele cu ceilalți vecini sunt deja stabilite și nu există divergențe.
Reclamanții intenționează să-și îngrădească terenul cu gard.
În drept, au invocat dip. Art. 584 C.CIV.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: împuternicire avocațială, contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 4612/01.10.2008, încheierea CF nr._/16.10.2008, TDP nr. 351-_/04.08.1995 și actul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 287/15.01.1975, adeverința nr. 3259/2011, schițe, TDP nr. 158-_/07.10.1993, proces-verbal nr. 6067/03.10.2011, încheierea nr._/2008, extras de CF, releveu locuință, contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere aut. la nr. 240/1999, s.c.nr._/2011, file RA, fișă premergătoare emiterii titlului de proprietate, hotărârea nr. 18 F-248/1991, anexa 2 b validată, schiță parcelară, fișă cadastrală, adresa nr. 7228/2011.
La data de 13.09.2011 reclamanții au formulat o precizare la acțiune, prin care solicită ca pârâții să fie obligați să le lase liber terenul în suprafață aproximativă de 75 mp situat în intravilanul comunei Șimnicu de Sus, sat Florești, .. 76 (în T ! P 103), pe care îl ocupă fără drept din terenul proprietatea lor.
Suprafața pe care o revendică este de aprox. 75 mp și este compusă din suprafața de 12 mp, diferența de teren cumpărată (800 mp) și cea din măsurători (788 mp), iar 63 mp ocupați abuziv de pârâți, teren care este situat la limita dintre proprietatea lor și cea a pârâților, reprezentând practic o fâșie de teren lată de 1 ml pe toată lungimea proprietății – 75 ml.
În drept, au invocat disp. Art. 480 C.CIV.
Au evaluat provizoriu suprafața de teren de 75 mp la suma de 500 lei.
Își mențin capătul de cerere în grănițuire din acțiunea principală.
La data de 01.1._ instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba cu expertiză în specialitatea topografie și a respins ca neutilă proba testimonială în care să fie audiați 2 martori.
La data de 13.12.2011 s-a luat un interogatoriu pârâtului B. I. L. și pârâtului M. I. și s-au audiat martorii penea M. și B. I..
La data de 13.12.2011 instanța a stabilit următoarele obiective ale expertizei în specialitatea topografie: identificarea prin dimensiuni, amplasament și vecinătăți a suprafeței de teren de 800 mp, situată în ., sat Florești, .. 76, jud. D. aparținând reclamanților, conform titlurilor de proprietate, identificarea suprafeței de teren de 1000 mp situată în ., ., aparținând pârâților, în raport de actele de proprietate ale acestora prin dimensiuni, amplasament și vecinătăți, să se stabilească dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din terenul proprietatea reclamanților, iar în caz afirmativ să se individualizeze această suprafață prin dimensiune, amplasament și vecinătăți, stabilindu-se și valoarea actuală a acestei suprafețe, să se stabilească linia de hotar în raport de actele de proprietate ale părților.
A desemnat prin tragere la sorți pe expertul D. C-tin. în specialitatea topografie.
În cauză s-a efectuat raportul de expertiză tehnică de către expertul D. C-tin., raport care a fost depus la dosar la data de 07.02.2012.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni încuviințate de instanță.
La data de 07.02.2012 cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 al. 1 pct. 1 C.P.CIV. până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/215/2011 aflat pe rolul Judecătoriei C., având ca obiect fond funciar – nulitate titlu.
La data de 23.10.2012 instanța a emis o adresă către Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Șimnicu de Sus pentru a se comunica actele în temeiul cărora au fost emise titlurile de proprietate nr. 361-_/04.08.1995 și nr. 158-_/08.7.10.1993, actele solicitate fiind depuse la dosar.
La data de 23.10.2012 instanța a emis adresă către O.C.P.I. D. pentru a înainta procesele-verbale de punere în posesie premergătoare emiterii titlurilor de proprietate nr. 361-_/04.08.1995 și nr. 158-_/08.7.10.1993, relațiile și actele solicitate fiind depuse la dosar.
La data de 23.04.2013 s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză tehnică de către expertul D. C-tin.
La data de 23.04.2013 instanța a încuviințat în parte obiecțiunile la raportul de expertiză completate.
La data de 11.06.2013 instanța a încuviințat cererea privind efectuarea unei expertize contrarii formulată de avocat pentru reclamanți.
A desemnat prin tragere la sorți pe expertul I. I. pentru expertiza în specialitatea topografie, având următoarele obiective: identificarea prin dimensiuni și vecinătăți a suprafeței de teren de 800 mp situată în ., . aparținând reclamanților, conform titlurilor de proprietate, identificarea suprafeței de teren de 1000 mp situată în ., ., aparținând pârâților, în raport de actele de proprietate ale acestora, prin dimensiuni, amplasament și dimensiuni, să se stabilească dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din terenul proprietatea reclamanților, iar în caz afirmativ să se individualizeze această suprafață prin dimensiuni, amplasament și vecinătăți, stabilindu-se și valoarea actuală a acestei suprafețe, să se stabilească linia de hotar în raport de actele de proprietate ale părților, cu mențiunea că onorariul provizoriu stabilit în cuantum de 700 lei a fost achitat, în termen legal.
La data de 10.09.2013 s-a efectuat în cauză raportul de expertiză tehnică de către expertul I. I., raport care a fost depus la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 480 C.civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Acțiunea în revendicare este o acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia asupra unui bun determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără drept.
Orice persoană care este proprietar neposesor poate astfel chema în judecată o altă persoană care îi tulbură proprietatea și posesia pentru restabilirea dreptului său de proprietate.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4612/01.10.2008 de BNP Cernobai C. E., reclamanții au dobândit proprietatea asupra terenului situat în ., sat Florești, .. 76 (fostă T 1 P 103), județul D., în suprafață de 800 mp (din măsurători 788 mp). Terenul a fost înstrăinat de B. M., proprietar în temeiul TDP nr. 361-_/1995 emis în temeiul Legii nr. 18/1991.
Prin titlul de proprietate nr. 158-_/7.10.1993 s-a reconstituit pe numele pârâtului M. I., în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de teren de 1000 mp situată în ., . P 1 situat în T12 P 657 având ca vecin la est terenul aparținând numitului B. M., autorul reclamanților.
Pârâtul B. I. L. a dobândit proprietatea asupra unei suprafețe de 800 mp din cei 1000 mp, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 240/12.01.1999 de BNP D. T.. Conform acestui înscris, vânzătorul M. I. și-a păstrat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 200 mp aflată la Est, fără ca aceste terenuri să fie delimitate și individualizate, formând un tot unitar.
Rezultă că pe latura de est, terenul pârâților se învecinează cu cel al reclamanților.
Din actele de proprietate depuse la dosarul cauzei rezultă că atât reclamanții cât și pârâții au un titlu de proprietate eliberat ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, fără a se putea stabili că titlul de proprietate al vreunuia dintre aceștia ar fi mai caracterizat, precum și faptul că ambele părți dețin în realitate mai puțin decât în titlu, acest lucru datorându-se modalității de măsurare realizată la data emiterii titlurilor.
Din probele administrate în cauză se reține că cele două terenuri nu sunt delimitate prin gard, iar neînțelegerile dintre acestea au apărut ca urmare a încălcării de către pârâți a liniei imaginare ce le desparte, linie ce a fost stabilită convențional ca pornind de la stâlpul de ciment construit de B. M. la stradă. A arătat pârâtul M. I. că edificarea gardului de la stradă s-a făcut prin legarea acestuia de stâlpul de ciment existent între cele două proprietăți.
Acesta aspect rezultă din răspunsul dat de pârâtul M. I. la interogatoriu, la întrebările 1, 2 și 3.
Pârâtul a recunoscut și ce deschidere la stradă aveau terenurile părților, arătând că cel al reclamanților avea o lungime de 14 ml, iar cel al pârâților de 18 ml.
Și din declarația martorului P. M. rezultă că atât reclamanții cât și pârâții au gard și poartă la stradă acestea fiind delimitate de un stâlp, dar între ei nu au gard, având o curte comună. Pe celelalte laturi ambele proprietăți sunt delimitate cu gard de sârmă față de ceilalți vecini. Stâlpul de beton de la stradă l-a înlocuit pe cel de lemn care era pus de aproximativ 30 de ani.
Tot potrivit acestui martor, toate părțile au folosit curtea în comun până în primăvara anului 2011 când au început neînțelegerile datorate faptului că pârâtul B. I. își parchează utilajele agricole pe terenul reclamanților.
Faptul folosirii în comun a curților, precum și al delimitării la stradă printr-un stâlp de ciment, rezultă și din declarația martorului B. I..
Toți martorii au arătat că reclamanții au cumpărat materialele necesare edificării gardului, dar neînțelegerile cu pârâții și opunerea acestora i-a împiedicat.
Pentru identificarea terenurilor pe care le au părțile în proprietate s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, expertiza întocmită de expert D. C. nefiind edificatoare întrucât acesta nu s-a raportat la actele de proprietate ale părților ci s-a mărginit la a aprecia că din moment ce nu există gard între acestea, pârâții nu ocupă teren de la reclamanți.
Față de răspunsul vag și incomplet dat de expert și în urma completării expertizei prin răspunsul la obiecțiuni, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contrarii.
La stabilirea terenului ocupat de pârâți de la reclamanți, precum și a liniei de hotar, instanța urmează a da relevanță concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert I. I., având în vedere și împrejurarea că primul expert D. C. a efectuat măsurători cu ruleta (f. 59), iar cel de-al doilea expert a folosit aparatură topografică de înaltă precizie - stația totală South NTS 352 R.
Mai reține instanța că ambii experți au indicat ocuparea de către pârâți a unei suprafețe mai mari decât cea prevăzută în titlul de proprietate, expertul D. C. regăsind o suprafață de 164 mp în plus, separat de cea pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr._/15.12.2011 a Judecătoriei C. prin care i s-a recunoscut pârâtului M. I. dreptul la o suprafață totală de 1859 mp, din care 1045 mp situați în T 1 P 101 și 814 mp situați în T 1 P 102
Expertul I. I. a procedat la măsurarea terenurilor pârâților astfel cum au fost indicate și în hotărârea menționată, fără a efectua o delimitare a celui de 1000 mp din titlul de proprietate nerectificat, raportat la cel reținut prin sentința civilă.
Astfel, expertul a stabilit că raportat la titlul de proprietate nerectificat, pârâții ocupă în fapt 1468 mp, deci cu 468 mp în plus, iar raportat la suprafața de 1859 mp trecută în sentința civilă, ocupă cu 391 mp mai puțin.
La stabilirea terenurilor pe care părțile sunt îndreptățite a le ocupa, instanța va avea în vedere titlurile de proprietate ale acestora, iar nu suprafața reținută prin cadastru având în vedere că ocuparea fără drept a unui teren al altuia se face prin raportare la terenul la care are partea dreptul potrivit actului său de proprietate.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert I. I. s-a reținut că pârâții au pus în sol patru stâlpi de lemn aflați pe punctele 11-12-13-14, în interiorul terenului lor. Totodată între punctele 65 și 50 (anexa 2 și 3), pe terenul reclamanților pârâții au plantat 5 butuci de vită de vie. Din aceste constatări, instanța reține îndeplinită condiția ocupării fără drept a terenului reclamanților.
Instanța va da deci relevanță variantei 2 a raportului de expertiză întocmit de expert I. I. care a constatat că reclamanții au un minus de 24 mp față de 800 mp cât au dreptul conform actului de proprietate, din care pârâții ocupă 18 mp, iar reclamanții ocupă de la pârâți suprafața de 9 mp situată pe conturul punctelor 11-12-13-14-15-63-62-11.
Se constată că expertul a stabilit și linia de hotar ce delimitează proprietatea părților pe aliniamentul 2-11-62-64, conform schiței anexă nr. 3, ținând cont atât de suprafața de teren de 18 mp, delimitată prin punctele 63-47-48-64-63 (pe linia căreia se află și punctele 65-50 ocupate de pârâți), și reținută ca fiind ocupată de pârâți de la reclamanți, dar și de suprafața de 9 mp reținută ca fiind ocupată de reclamanți de la pârâți.
Pentru aceste considerente, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții să lase reclamanților, în deplină proprietate și pașnică posesie, suprafața de teren de 18 mp, situată în ., ., .. 76 (T 1 P 103), astfel cum a fost identificată și delimitată prin punctele 63-47-48-64-63, în raportul de expertiză varianta 2 și schița anexa nr. 3, întocmite de către dl. expert I. I..
Având în vedere soluția care urmează să se pronunțe cu privire la primul capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamant, precum și împrejurarea că din susținerile părților, declarațiile martorilor și considerentele raportului de expertiză rezultă că între cele două proprietăți nu există îngrădiri sau ziduri edificate, instanța urmează să admită capătul de cerere referitor la stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți și să stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 2-11-62-64, conform schiței anexă nr. 3 la raportul de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert I. I..
Instanța apreciază că varianta 2 propusă de dl. expert corespunde drepturilor de proprietate ale părților, în acest fel pârâții respectă dreptul de proprietate al reclamanților și, implicit este respectat și dreptul lor de proprietate. O eventuală compensare între terenul ocupat de reclamanți de la pârâți și de pârâți de la reclamant nu poate fi dispusă de instanță în lipsa solicitării exprese a părților, având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Având în vedere soluția ce urmează să se pronunțe asupra acțiunii instanța, în temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c., va admite în parte cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de expert și taxa judiciara de timbru.
Cum cererea privind revendicarea urmează a fi admisă în parte, instanța apreciază că pârâții nu au căzut în pretenții decât în parte (într-o proporție de ¼ rezultată din raportarea suprafeței de 18 mp la cea de 75 mp solicitată prin acțiune) și, deci, nu pot fi obligați să suporte decât taxa de timbru și onorariul de expert aferent suprafeței pentru care urmează a se admite acțiunea reclamanților, iar nu pentru întreaga suprafață revendicată prin acțiune.
Instanța apreciază că din totalul de 1200 lei plătiți pentru efectuarea expertizei tehnice, jumătate corespunde operațiunii de grănițuire, operațiune ce trebuie suportată de către pârâți întrucât aceștia au generat costurile unei expertize, prin opunerea la edificarea gardului de către reclamanți, deși le revenea obligația de a proceda la delimitarea proprietăților, în calitatea lor de proprietari.
Prin urmare, din taxa de timbru de 20 lei achitată pentru capătul de cerere în revendicare și onorariul de expert de 600 lei pentru aceeași pretenție, pârâții trebuie să suporte suma de 155 lei, raportat la proporția de ¼ a admiterii acțiunii. Pentru capătul de cerere în grănițuire, pârâții vor suporta, taxa de timbru de 19 lei și onorariul de executor în cuantum de 600 lei, pentru considerentele indicate mai sus.
Rezultă că pârâții vor fi obligați să achite reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 774 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea modificată formulată de reclamanții S. M. și S. I. C. ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat V. E. cu sediu în C., . N, ., în contradictoriu cu pârâții M. I. și B. I. L., ambii cu domiciliul în ., sat Florești, .. 76, județul D..
Obligă pârâții să lase reclamanților, în deplină proprietate și pașnică posesie, suprafața de teren de 18 mp, situată în ., ., .. 76 (T 1 P 103), astfel cum a fost identificată și delimitată prin punctele 63-47-48-64-63, în raportul de expertiză varianta 2 și schița anexa nr. 3, întocmite de către dl. expert I. I..
Stabilește linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 2-11-62-64, conform schiței anexă nr. 3 la raportul de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert I. I..
Admite în parte cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorarii de expert și taxa judiciara de timbru.
Obligă pârâții să achite reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 774 lei.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B./
Tehnored. gref. S.A.G.
14.11.2013, 6 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 01/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
