Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 35177/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C.-F. D.
Grefier: D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții C. Ș. F. și C. E. M. în contradictoriu cu pârâții Rădulian G. și Rădulian A., având ca obiect "ordonanță președințială ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. D., pentru pârâți, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "ordonanță președințială ".
În temeiul dispozițiilor art. 131, art. 996 rap. la art. 94 pct. 1 lit. h) C.pr.civ, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța pune în discuție probele solicitate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată și de către pârâți prin întâmpinare.
Av. C. D., pentru pârâți, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către reclamanți.
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează atât pentru reclamanți, cât și pentru pârâți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Av. C. D., pentru pârâți, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în raport de dispozițiile art. 392 deschide dezbaterile asupra fondului.
Av. C. D., pentru pârâți, având cuvântul, a solicitat respingerea cererii pentru motivele arătate prin întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.10.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. reclamanții C. Ș. F. și C. E. M. au chemat în judecată pârâții Rădulian G. și Rădulian A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să permită accesul în imobilul situat în C., .. 81, imobil ce constituie locuința reclamanților, să le permită accesul la bunurile proprietatea acestora, iar în caz contrar, să le predea aceste bunuri, respectiv obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, acte personale, documente legate de activitatea profesională, obiecte de mobilier-colțar bej din piele ecologică, corp bar, masă de bucătărie cu opt scaune, mobiler dressing, televizor plasmă, un alt televizor, combină DVD, mobilier birou (patru corpuri), mobilier din fier forjat, sobă teracotă stil, o altă mobilă dressing, set două fotolii cu canapea de culoare kaki, set trei canapele și două mese, mobilă de dormitor Italia, bibliotecă, masă marmură verde, masă marmură albă, set scaune rattan pentru balcon, statuete decor-două bucăți, mobilier de hol, bunuri în valoare de 200.000 lei.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că în anul 2004, . C. (societate aflată în faliment, dosar nr._ al Tribunalului D.), a cumpărat un imobil situat în C., .. 81 și că din acel an reclamanții au locuit în respectivul imobil, efectuând lucrări de renovare, respectiv: au extins construcția prin edificarea unui etaj, în interior au montat calorifere, centrală termică, instalații sanitare în cele trei băi.
Mai arată reclamanții în cadrul procedurii insolenței imobilul a fost înstrăinat de către lichidatorul judiciar pârâților Rădulian, la licitația organizată la data de 16.08.2013 și că, la data de 23.10.2013, pârâții au schimbat gardul și porțile de acces în imobil, fiind astfel în imposibilitatea de a avea acces, deși aveau în imobil toate bunurile.
În drept, reclamanții și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 996 C.pr.civ.
La dosarul cauzei, reclamanții au depus, în scop probator, următoarele înscrisuri: contestația ce formează obiectul dosarului nr._ /a3 aflat pe rolul Tribunalului D., actul de adjudecare nr. 4572/29.08.2013, proces verbal de licitație încheiat azi 16.08.2013.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei conform chitanței nr._/25.10.2013(fila 7).
Prin întâmpinarea formulată la data de 06.11.2013, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În apărare, pârâții au susținut că imobilul la care reclamanții fac referire nu a fost proprietatea acestora, ci a aparținut societății . C., al cărei administrator a fost C. E. M., soțul acesteia neavând nicio calitate în societatea respectivă, iar ca urmare a datoriilor acumulate, societatea a fost declarată falimentară, imobilul în litigiu fiind scos la licitație de către lichidatorul judiciare EXPERT .._ al Tribunalului D..
Ca urmare a licitației, pârâții au devenit proprietarii imobilului, la data de 16.08.2013, fiind întocmit procesul-verbal de licitație nr. 4396, urmat de actul de adjudecare nr. 4572/29.08.2013, la data de 05.09.2013 pârâții încheind contractul de vânzare-cumpărare nr. 4383, intabulat la OCPI D. sub nr._/2013.
Mai arată pârâții că imediat după încheierea contractului de vânzare cumpărare, reclamanții s-au mutat din imobil și i-au asigurat că îi vor anunța telefonic data la care se vor prezenta să-și ridice bunurile pe care le mai au în imobil, însă reclamanții nu au mai telefonat și au refuzat să le răspundă la telefon.
De asemenea, pârâții mai arată că numita S. A., care a fost menajera reclamanților deține cheile de imobil și că aceasta le-a spus că reclamanta în mod intenționat nu vine să își ridice bunurile pe care le mai are în imobil, motiv pentru care au formulat plângere penală împotriva acesteia pentru încălcarea art. 192 și 220 Cod Penal.
Referitor la capătul de cerere privind ridicarea bunurilor, pârâții au arătat că sunt de acord ca reclamanții să vină să și le ridice, iar în ceea ce privește reparațiile efectuate la gard, au luat această măsură deoarece gardul existent era într-o stare avansată de degradare, fiind construit din panouri metalice care erau ruginite și legate cu sârmă.
La dosarul cauzei, pârâții au depus, în scop probator, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr. 4383, actul de adjudecare nr. 4572/29.08.2013, încheierea nr._/2013 emisă de OCPI D., certificatul de nomenclatură stradală nr. 3507/10.09.2013, Notificarea nr. 144/N/2013, plângerea penală formulată împotriva reclamanților și planșe fotografice.
Instanța, în temeiul art. 255-258 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitată de părți, apreciind că este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Analizând cererea dedusă judecății, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4383/05.09.2013 de B.N.P. „Consens” încheiat între S.C Q-Comp SRL prin lichidator judiciar Expert ..L. în calitate de vânzător și pârâtul Rădulian G. în calitate de cumpărător, pârâții au devenit proprietarii imobilului situat în C., .. 81(fost nr. 75), jud. D. compus din teren intravilan în suprafață de 517,82 mp și construcția C1 cu o suprafață construită de 218 mp(filele 20-21).
Prin cererea de ordonanță președințială, reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le permită accesul în imobilul situat în C., ..81, să le permită accesul la bunurile mobile proprietate personală aflate în imobilul mai sus menționat, precum și predarea acestor bunuri mobile constând în obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte de mobilier și documente.
Potrivit art. 996 alin.1 Cod pr.civ., „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi în întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul acestui articol rezultă cele patru condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială care trebuie întrunite cumulativ și anume: aparența dreptului, caracterul vremelnic, temporar al măsurilor ce urmează a fi luate; urgența ce caracterizează situația care impune luarea unor măsuri și, implicit, neprejudecarea fondului dreptului prin luarea acestor măsuri.
In cauza de fata, având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei instanța reține că cererea reclamanților nu întrunește condițiile esențiale privind urgenta, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi dispusă și neprejudecarea fondului.
Astfel, analizând prima condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv caracterul vremelnic al măsurilor ce urmează a fi luate, raportat la cauza de față, instanța apreciază că obligarea pârâților să le permită accesul reclamanților în imobilul situat în C., ..81, să le permită accesul la bunurile mobile proprietate personală aflate în imobilul mai sus menționat precum și predarea acestor bunuri mobile constând în obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte de mobilier și documente reprezintă o obligație de a face care nu poate fi dispusă printr-o ordonanță președințială decât în situația în care ar avea ca scop încetarea unor acte abuzive. Motivul este acela că, prin această procedură specială, nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve fondul litigiului dintre părți.
Or, permiterea accesului și restituirea bunurilor solicitate ar avea tocmai acest caracter definitiv și ar viza însuși fondul problemei, iar reclamanții nu au solicitat ca această măsură ( permiterea accesului) să fie dispusă pe o anumită durată.
În plus, reclamanții nu au făcut dovada săvârșirii de către pârâți a unor acte abuzive, în detrimentul lor, iar a dispune o astfel de măsură, pe această cale, ar însemna încălcarea caracterului vremelnic cerut de lege în această situație.
În concluzie, instanța apreciază că măsura solicitată de către reclamanți, permiterea accesului sau restituirea bunurilor mobile nu realizează condiția caracterului vremelnic, temporar.
În ceea ce privește a doua condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv caracterul urgent al luării măsurii, instanța reține că este greu a se justifica urgența, în prezenta cauză, cât timp măsura solicitată ar avea un caracter definitiv, iar de la momentul la care pârâții au devenit proprietarii imobilului situat în C., ..81 (fost nr. 75), jud. D., respectiv, 05.09.2013( data la care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 438, filele 45-48) și până la data sesizării instanței cu prezenta cerere, respectiv 29.10.2013, a trecut aproape două luni de zile. Nu există indicii și nici reclamanții nu au făcut dovada unor acțiuni sau inacțiuni din partea pârâților prin care să fie afectată existența sau integritatea acestor bunuri și care să demonstreze pericolul pierderii acestora.
Mai mult, instanța reține că, deși pârâții au solicitat de mai multe ori reclamațiilor să vină să își ridice bunurile pe care acestea le mai au în imobilul situat în C., .. 81(fost nr. 75), jud. D., aceștia sunt cei care refuză să le ridice, pârâtul formulând împotriva reclamantei chiar și o plângere penală pentru tulburare de posesie.
Așadar,instanța apreciază că situația din cauza de față nu se caracterizează prin urgență, în sensul art. 996 alin.1 C. Proc. Civilă.
De asemenea, instanța constată că în cauza de față nu este îndeplinită nici cerința neprejudecării fondului întrucât măsurile solicitate, respectiv permiterea accesului și restituirea bunurilor mobile, măsuri cu caracter definitiv, presupun realizarea definitivă a fondului dreptului.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 996 alin.1 C.Proc.Civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanții C. Ș. F. și C. E. M., împotriva pârâților Rădulian G. și Rădulian A..
În baza, art. 451 raportat la 454 C.proc.civ instanța va lua act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții C. Ș. F. și C. E. M., ambii cu domiciliul ales la Cabinet Individual Av. D. B., cu sediul în C., ., nr. 22, ., jud. D. în contradictoriu cu pârâții R. G. și R. A., ambii domiciliați în C., .. 93, jud. D., ca neîntemeiată.
Ia act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2013.
Președinte,Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red CDF/Tehn. DG
6ex./
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Validare poprire. Sentința nr. 2875/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
