Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 25828/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la data de 03 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. F. și pe intimata IPJ D. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
În conformitate cu prevederile art. 131 raportat la art. 94 pct 4 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța procedează la legitimarea petentului M. M.( CI ., nr._, CNP_.
În temeiul art. 238 Noul Cod de procedură civilă instanța estimează durata cercetării procesului la 90 zile.
Petentul arată că solicită ca acțiunea să se judece cât mai repede.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor solicitate prin acțiune.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și arată că nu mai solicită încuviințarea probei testimoniale întrucât martorul este la S. și că își recunoaște greșeala și o regretă.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 254 pct 4 NCPC, instanța constată că proba cu înscrisurile solicitate de petent prin acțiune este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar în dovedirea pretențiilor ce fac obiectul acțiunii.
Instanța ia act că petentul renunță la proba testimonială solicitată prin acțiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul arată că își recunoaște vina, nu știa traseul și a virat în ultimul moment stânga fiind atent la viraj și nevăzând că pe trecere se afla un pieton. Arată că era de două săptămâni pe traseu. Totodată arată că a achitat și amenda.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 23.07.2013, petentul M. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ /11.07.2013 emis de IPJ D.- Biroul Rutier. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment.
În motivare, a arătat că consideră că sancțiunile dispuse în cauză au fost aplicate în mod neîntemeiat.
Mai exact, în ziua de 11.07.2013 în timp ce se deplasa pe Bld. N. I., agentul constatator din cadrul Biroului Poliției Rutiere a M. C., a semnalizat oprirea sa în trafic pentru a-i aduce la cunoștință că ar fi săvârșit o faptă de natură contravențională, mai exact că nu ar fi acordat prioritate la trecerea de pietoni în timp ce se deplasa în zona intersecției dintre străzile Frații Golești și Bld. N. I..
În ceea ce privește elementele de fapt reținute în procesul verbal de contravenție, considerând constatările agentului de poliție ca fiind unele eronate sub aspectul săvârșirii faptelor descrise, indică faptul că la momentul intrării în intersecție a redus viteza de deplasare la o valoare care să îi permită frânarea bruscă în siguranță, s-a asigurat că în momentul traversării nu este nici un pieton care s-a angajat în traversare și a trecut prin intersecție. Faptul că agentul de poliție i-a adus la cunoștință că în momentul traversării intersecției s-ar fi aflat pe trecerea de pietoni o persoană, nu este real, polițistul referindu-se probabil la un pieton care staționa la marginea trotuarului în dreptul trecerii de pietoni, fără a-și arăta intenția clară de traversare.
Pentru dovedirea stării de fapt, în sensul că măsura de acordare a priorității la trecerea de pietoni a fost respectată de către petent înțelege să solicite administrarea probei cu martori, respectiv V. D. M..
În drept prevederile art. 118 din OUG nr. 195/2002 și art. 31 și următoarele din OG nr. 2/2001.
Solicită judecarea cauzei în baza art. 223 alin. 3 C.pr.civ.
În dovedirea plângerii a anexat dispoziție de achitare a taxei de timbru, adresa nr._ din ata de 11.07.2013, copie CI a petentului, proces verbal contestat în original, dovada de reținere a permisului de conducere.
Cererea a fost scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, art. 1 alin 2 din OG nr. 32/1995, precum și în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
La data de 26.09.2013, prin serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este legală și temeinică.
Așadar, consideră că IPJ D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Mai mult decât atâta, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislative, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept prevederile OUG nr. 195/2002 rep, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep și OUG nr. 2/2001.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/11.07.2013 emis de IPJ D.- Biroul Rutier, petentul M. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei pe motiv că a condus auto cu nr._ pe . la intersecția cu . efectuat viraj stânga fără a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe la trecerea de pietoni și nu purta centura de siguranță fapta prevăzuta și sancționata de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002. Totodată nu a avut certificatul de înmatriculare.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, fapta fiind constatată și cu mijloace tehnice omologate. Prin plângere, petentul a susținut că pe trecerea de pietoni nu se afla vreun pieton angajat în traversare.
Instanța reține că deși a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin probele administrate, petentul acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Totodată, petentul a înțeles să renunțe la administrarea probei testimoniale, motivat de faptul că recunoaște săvârșirea faptei.
Din fotografiile comunicate de intimat, instanța reține că petentul a efectuat viraj stânga pe . a acorda prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare pe marcajul pietonal, pieton care deja parcursese distanța de pe sensul opus și se apropia de sensul pe care circula petentul.
În ce privește contravenția de a nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare, instanța constată că petentul nu a contestat și această faptă reținută în sarcina sa.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonului corect angajat în traversare, de împrejurările săvârșirii, respectiv într-o zonă intens circulată, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/11.07.2013, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M. cu domiciliul în C., str. ., ., . în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA M. C.- BIROUL RUTIER C. cu sediul în C., .. 50, județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 03 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
09.01.2014, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5601/2013.... → |
|---|
