Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 22456/215/2013
Dosar nr._ - plângere contraventionala -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr._
Ședința publică de la 04.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. R.
Grefier L. T. - N.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de petentul E. S. in contradictoriu cu intimata Politia M. C. – Biroul Rutier, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică au raspuns petentul si martorul B. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, dupa care,
In temeiul art. 311 Ncpc, instanta procedeaza la audierea martorului B. A., declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Petentul solicita admiterea plângerii, anularea procesului verbal, fara cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 27.06.2013 petentul E. S. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția M. C.- Biroul Rutier anularea procesului verbal . nr._ din data de 20.06.2013 prin care s-a dispus sancțiunea amenzii în sumă de 300 lei, sancțiunea avertisment și s-a dispus reținerea permisului de conducere.
În motivarea plângerii a arătat că procesul verbal este nul absolut întrucât temeiul juridic al faptei incriminată ca și contravenție, indicat expres de agentul constatator, nu prevede fapte ce constituie contravenții.
Astfel, dispozițiile art. 135 din OUG nr. 192/2002( indicate în procesul verbal ca și temei juridic ) menționează că: " În termen de 90 de zile de la publicare a în Monitorul Oficial al României, a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență la propunerea Ministerului Administrației și Internelor, Guvernul va emite hotărârea de modificare și completare a Hotărârii Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice denumit regulament în cuprinsul prezentei ordonanțe de urgență, care se va publica în Monitorul Oficial al României, partea I.
Dacă se va trece peste cele menționate, solicită să se anuleze procesul verbal întrucât situația de fapt menționată în cuprinsul său nu corespunde realității.
Astfel, s –a reținut de către agentul constatator că nu ar fi acordat prioritate unui pieton aflat în traversare pe marcajul pietonal.
În realitate, pietonul în cauză nu era angajat în traversare, ci staționa în apropierea bordurii.
L-a observat, a redus viteza, însă acesta nu s-a angajat în traversare, fapt pentru care continuat să ruleze.
La scurt timp, a fost oprit de un echipaj de poliție, care l-a sancționat pentru neacordarea de prioritate la trecerea de pietoni.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu interogatoriul intimatei și martori.
Solicită a se dispune admiterea plângerii, anularea procesului verbal . nr._ din data de 20.06.2013, exonerarea de la plata amenzii, anularea sancțiunii avertismentului și anularea măsurii reținerii permisului de conducere a petentului.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-a depus planșe fotografice și copie Ci a petentului.
La data de 24.09.2013, intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I., special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al M. București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2013 instanța a dispus încuviințarea probei cu un martor și proba cu înscrisuri pentru petent.
La termenul de judecată din data de 04.12.2013 instanța a dispus audierea martorului B. A..
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, în raport de susținerile petentului din plângerea formulată și proba testimonială administrată în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de disp. art. 135, lit h dinOUG195/2002R, constând în aceea că a circulat cu autoturismul pe . nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contraventie și declarațiile martorului Bulumaci A., propus de petent, care a relatat că petentul nu a savarsit fapta retinuta iin sarcina sa, instanta retine ca acesta a facut dovada contrara starii de fapt retinuta de agentul constatator, astfel că prezumția de temeinicie a procesului verbal a fost răsturnată sub acest aspect.
Pe cale de consecință, instanța va admite plangerea si va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulata de petentul E. S., domiciliat in C., ., jud. D. in contradictoriu cu intimata Politia M. C. – Biroul Rutier, cu sediul in C., jud. D..
Anuleaza procesul verbal de contraventie . nr._/20.06.2013 emis de IPJ D..
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2013.
P., Grefier,
C. M. R. L. T. N.
Red. C.M.R.
Tehnored. L.T.N.
4 ex. /
| ← Pretenţii. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CRAIOVA | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 10/2013.... → |
|---|
