Plângere contravenţională. Sentința nr. 2628/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2628/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2523/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2628
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petetna . SRL, împotriva procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 25.01.2013 de către intimata G. F. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata a depus la dosar, întâmpinare, după care,
Reluând cauza la a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic Leulescu pentru intimată, petenta fiind lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 1591 alin. 4 coroborate cu prevederile art. 1 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Consilier juridic Leulescu pentru intimată, solicită conceptarea în cauză a intimatei G. F. D. prin Comisariatului General al Gărzii Financiare.
Instanța conceptează intimata G. F. D. prin Comisariatului General al Gărzii Financiare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Consilier juridic Leulescu pentru intimataă, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale solicitată de petentă, prin plângere.
Consilier juridic Leulescu pentru intimată, arată că este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de petentă, însă se opune probei testimoniale.
Instanța, constatând că înscrisurile depuse la dosar, de ambele părți, sunt utile, pertinente și concludente, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art. 167 Cpciv, le încuviințează; având în vedere că petenta a solicitat încuviințarea probei testimoniale, însă nu a indicat numele și domiciliile martorilor, conform prevederilor art. 112 pct. 5, teza finală Cpciv, potrivit cărora, când se va cere dovada cu martori, se va arăta numele și locuința acestora, respinge proba testimonială solicitată de petentă.
Consilier juridic Leulescu pentru intimată, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri noi de formulat, sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 Cpciv, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic Leulescu pentru intimată solicită respingerea plângerii, menținerea procesului verbal de contravenție, ca fiind legal și temeinic întocmit, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.01.2013 sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 25.01.2013 de către intimata G. F. D. și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale aplicată prin acesta și restituirea bunurilor confiscate.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că la data de 25.01.2013 G. F. C. a efectuat un control la societate in urma căruia a apreciat că suma de 492.5 lei provine din incasările zilei respective și nu a fost înregistrată in casa de marcat, motiv pentru care comisarii au procedat la intocmirea procesului verbal contestat.
A solicitat să se observe că procesul verbal contravențional este nelegal și netemeinic.
Starea de fapt reținută nu corespunde realității. Astfel, suma de 492,5 lei nu reprezenta incasări din data de 25.01.2013, ci incasări din ziua precedentă, rămasă in casă pentru ca angajații să aibă posibilitatea de a da restul consumatorilor.
In aceste condiții se poate observa comportamentul abuziv al agenților constatatori in sensul de a a aplica contravenția. La momentul controlului aceștia nu au solicitat prezența administratorului care putea explica proveniența acelei sume. De asemenea nu a fost verificat registrul de casă pentru a se constata că suma provenea din ziua precedentă.
A mai arătat petenta că agenții de control au luat o notă explicativă numitei D. A., care este șef de sală și nu avea competențe in ceea ce privește casa de marcat. Mai mult angajata a solicitat agenților să le prezinte evidențele, insă aceștia au refuzat.
De asemenea procesul verbal nu este semnat de reprezentantul societății și nu are aplicată ștampila.
În susținere, petenta a anexat procesul verbal contestat in original.Intimata G. F. – Secția D. legal citată a depus întâmpinare la termenul din 12.02.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
Raportat la dispozițiile HG nr. 566/2011 secțiile județene și secția Municipiului București sunt unități teritoriale ale Gărzii Finanaciare, fără personalitate juridică și de impune citarea in cauză in calitate de intimat a Comisariatului General al Gărzii Financiare imputerncit in baza mandatului de reprezentare nr._/07.07.2011.
În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că la data de 25.01.2013 in urma controlului operativ și inopinat desfășurat prin sondaj la punctul de lucru din C., . aparținând petentei s-a constatat faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, in sencul că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate veniturile obținute.
In aceste condiții societatea petentă a fost sancționată cu amendă in cuantum de 8000 lei și confiscarea sumei de 492,5 lei, precum și suspendarea activității la punctul de lucru pentru 3 luni.
Susținerile petentei pentru anularea procesului verbal sunt nefondate. Astfel, deși petenta era dotată cu două aparate de marcat electronic la punctul de lucru, obținând venituri in data de 25.01.2013 in cuantum de 1382 lei din care au fost inregistrată suma de 768 lei, respectiv suma de 125,5 lei.
A mai precizat petenta că susținerea petentei in sensul că suma reprezenta sold din ziua precedentă nu este intemeiată, nesusținută ncii măcar de nota explicativă formulată de numita D. A..
In ceea ce privește nesemnarea procesului verbal de către petentă, intimatul a arătat că lipsa administratorului la momentul intocmirii pricesului verbal nu poate afecta valabilitatea acestuia din moment ce dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 la persoana care reprezintă contravenientul cu ocazia efectuării controlului.
Față de aceste susțineri a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
In drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 28/1999, rep.
In dovedire au fost depuse următoarele inscrisuri: două monetare din data de 25.01.2013, notă explicativă din data de 25.01.2013.
La acest termen de judecată, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile întrucât pot duce la rezolvarea în fond a cauzei, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat probele cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 25.01.2013 de către intimata G. F. D., petenta . SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1o lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale cu amendă în cuantum de 8000 lei.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator "societatea desfășoară activități de restaurant-bar la punctul de lucru situat in loc. C., ., jud. D.. La momentul efectuării controlului in data de 25.01.2013, orele 20.45 la punctul de lucru mai sus menționat, societatea este dotată cu două aparate de marcat fiscale. In urma întocmirii monetarelor de către cei doi ospătari angajați ai societății, domnul M. mihnea și C. L. s-a constatat că aceștia au încasat in cursul zilei de 25.01.2013 din activitatea de restaurant bar sumele de 224 lei, respectiv 1158 lei. se anexează monetarele menționate. In urma consultării rapoartelor generale emise de aparatele de marcat fiscale din dotare s-a constatat că in data de 25.01.2013 au fost emise bonuri fiscale pentru sume totalizând 125,50 lei, in cazul primului aparat de marcat și 764 lei, in cazul celui de-al doilea. Se constată astfel că pentru suma de 492,5 lei încasată din activitatea de restaurant-bar, in cursul zilei de 25.01.2013 nu au fost emise bonuri fiscale fapt ce contravine prevederilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999. se menționează pe deși pe unul dintre cele două rapoarte emise de aparatele de marcat fiscale și anexate la prezentul proces verbal este menționată ora 22.02, iar data emiterii in realitate este 20.50. prin nota explicativă anexat d-na D. A., șef de sală, nu a putut oferi explicații".
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1o lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, constând în „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative” cu amendă in cuantum de_ lei .
Procesul verbal a fost semnat de către un reprezentant al petentei, fără obliecțiuni.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta a invocat un motiv de nelegalitate, respectiv faptul că acesta a fost semnat de un angajat al petentei și nu poartă ștampila societății.
Potrivit art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor "În situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă".
Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".
Instanța reține din analiza procesului verbal că au fost menționate denumirea persoanei juridice, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia. Faptul că nu a fost indentificat reprezentantul legal al acesteia ci doar un salariat nu poate conduce la nulitatea procesului verbal.
Printr-o interpretare logică, dar și sistematică a textelor de lege mai sus menționate se poate concluziona că rațiunea textului are in vedere posibilitatea identificării societății comerciale sancționate. Or identificarea societății se face prin numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, și nu prin numele reprezentantului legal. Mai mult petenta nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi inlăturată decât prin anularea procesului verba contravențional in condițiile art. 105 alin. 2 din Cod proc. Civ.
Nici susținerea petenti in ceea ce privește lipsa ștampilei nu este întemeiată pentru considerentele mai sus analizate.
Verificând din oficiu legalitatea, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de dotare și utilizare a aparatelor fiscale, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de savârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Instanța reține din monetarul întocmit de angajatul societății petente C. L. că aceasta avea încasări in data de 25.01.2013 orele 20.54 in cuantum de 1158 lei. Această sumă nu corespunde insă cu suma rezultată in urma întocmirii raportului general de către aparatul electronic de marcat fiscal, care a indicat suma de 764 lei. În aceste condiții se observă că există un rest de 394 lei, pentru care nu a fost emis un bon fiscal.
Aceeași situație există și in cazul salariatului M. M. care avea încasări de 224 lei, iar raportul general întocmit de aparatul de marcat fiscal indica suma de 125,50 lei. În aceste condiții se observă că există un rest de 98,5 lei, pentru care nu a fost emis un bon fiscal.
Susținerea petentei in sensul că suma de 492,5 lei reprezintă rest din ziua precedentă nu este susținută de materialul probatoriu administrat in cauză.
Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 privind privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.”.
Instanța reține că măsura complementară a confiscării speciale a sumei de 492,5 lei a fost in mod legal aplicată de către intimată, prin raportare la textul de lege încălcat și nu se impune anularea acesteia.
Potrivit art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 privind privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale " nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni".
Instanța apreciază că măsura suspendării activității pe o perioadă de 3 luni a punctului de lucru situat in loc. C., ., jud. D., aparținând societății petente este legal aplicată și proporțională cu gravitatea faptei. Deși suma pentru care s-a dispus această măsură complementară este relativ mică, instanța reține că scopul acesteia este avertizarea petentei in ceea ce privește respectarea pe viitor a dispozițiilor legale privind disciplina financiară.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Prin stabilirea unor sancțiuni aspre, cu amendă de la 8000 la_, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care incalcă normele privind disciplina financiară, ce pot avea consecințe grave la nivelul economiei naționale, dat fiind faptul că nu sunt inregistrate toate operațiunile financiare la nivelul societății.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în C., .. 118, parter, jud. D. împotriva procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 25.01.2013 de către intimata Comisariatului General al Gărzii Financiare - G. F. D., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CEC/4ex/25.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2013.... → |
|---|
