Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 17607/215/2012*
DOSAR NR._ -Plângere contravențională-
JUDECĂTORIA CRAIOVA JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 05 decembrie 2013
Președinte: M. V.
Grefier: D. C. P.
Pe rol judecarea cererii privind pe petenta . contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns martorul V. D. F., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, dupa care:
În temeiul art. 193-196 C.pr. civilă s-a luat declarație martorului V. D. F., sub prestare de jurământ religios, depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. .
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
J U D E C A T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2012, petenta . contradictoriu cu intimatul I. D., a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._/27.06.2012, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 6000 lei și înlăturarea sancțiunii complementare a confiscării sumei de 100 de dolari, în subsidiar a solicitat admiterea în parte a plângerii formulate și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În fapt, petenta a arătat că la data de 27.06.2012, doi agenți constatori din cadrul I. D. au efectuat control la punctul de lucru din Târgul Comercial Sucpi, fiind sancționată pentru că nu au eliberat documente de proveniență pentru schimbul valutar efectuat, urmând a se confisca suma de 100 dolari, având ..
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a invocat excepția nulității absolute a actului sancționator, deoarece nu poartă semnătura contravenientului și nici ștampila societății conform prevederilor OG 2/2001, iar agenții constatatori nu au găsit nici o iregularitate în registrul de casă, în monetar, valută cumpărată, vândută corespunzător cu banii din casă.
Petenta a aratat că agenții constatatori nu au găsit nici o iregularitate în registrul de casă, în monetar, valută cumpărată / vândută corespunzând cu banii din casă.
Petenta a aratat că în procesul verbal a fost menționat că nu au fost eliberate documente de proveniență pentru schimbul valutar efectuat, dispunându-se amendă contravențională pentru încălcarea dispozițiilor art. 1 lit. e din Legea 12/1990, dar arată că a fost eliberat bon fiscal pentru suma de 100 dolari, iar prin documente de proveniență se înțelege după caz, factură fiscală, factură, aviz de însoțire a mărfii, documente vamale, factură externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
La dosar s-au depus: procesul verbal contestat în original, copie bon fiscal nr. 0012 și copie bon fiscal nr. 0013, registrul tranzacțiilor de cumpărare valută din data de 27.06.2012.
În probațiune, petenta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată martora I. C..
În drept, petenta a invocat OG 2/2001 și Legea nr. 180/2002
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat, dar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, arătând că cele consemnate în procesul verbal de contravenție sunt reale, precum și că procesul verbal beneficiază de prezumție de legalitate și de temeinicie.
În combaterea plângerii contravenționale, intimatul a înaintat instanței actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, copie bon fiscal respectiv copie a procesului verbal de contravenție, declarația numitului V. D. F., chitanță . nr._ pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții, raport din data de 02.06.2012 și dovada . nr._/03.07.2012
Conform dispozițiilor art. 36 din OG 2/2001, plângerea contravențională este scutită de taxă de timbru.
La termenul din data de 25.09.2012 instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora I. C., declarația acesteia fiind atașată la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr._ din 20.11.2012, Judecătoria C., a respins plângerea contravențională formulată de petenta . procesului-verbal de contravenție . nr._/27.06.2012, în contradictoriu cu intimatul I. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție . AP, nr._/27.06.2012, petenta . fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6000 lei, dispunându-se și sancțiunea complementară a confiscării sumei de 100 de dolari ..
S-a reținut în sarcina sa că, la data de 27.06.2012, doi agenți constatori din cadrul I. D. au efectuat control la punctul de lucru din Târgul Comercial Sucpi, fiind sancționată pentru că nu a eliberat documente de proveniență pentru schimbul valutar efectuat, urmând a se confisca suma de 100 dolari, având ..
Verificând cu prioritate termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța constată că sancțiunea a fost aplicată la data de 27.06.2012, iar plângerea contravențională a fost introdusă pe rolul instanței la 10.07.2011, așadar în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege iar în privința procesului verbal de contravenție contestat a reținut că acesta este legal și temeinic fiind menționată de către agentul constatator o stare de fapt corectă și o încadrare juridică corectă corespunzătoare faptei contravenționale comisă astfel că a pronunțat respingerea plîngerii contravenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta . criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond nu a luat în considerație actele depuse la dosar: bon fiscal, din care reiese că schimbul valutar efectuat a fost trecut prin casa de marcat și registrul tranzacțiilor de cumpărare valută din care reiese ce tranzacții fuseseră efectuate până la data controlului.
Menționează că registrul a fost găsit la fata locului de agenții de poliție, iar din cuprinsul acestuia reiese faptul că nu fusese găsită nici o ilegalitate, agenții găsind în casă doar această sumă de 100 de dolari.
Consideră că instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, dând relevanță doar susținerilor martorului propus de către intimată, iar în ceea ce privește probele încuviințate petentei acesta nu a ținut seama de nici una din ele.
În cerea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, arată că acesta nu a fost semnat de către petentă, fiind semnat doar de angajatul firmei, care nu are nici o calitate decât cea de angajat.
În drept își motivează recursul pe disp. art.304 C.p.civ.
La data de 05.06.2013, intimat I. D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
În mod corect instanța de fond a înlăturat declarația martorului audiat în cauză, ca fiind subiectivă, reținând că depoziția acestuia intră în contradicție cu cea a martorului asistent care cunoaște întreaga stare de fapt.
Analizând recursul formulat, instanța superioară de control judiciar l-a apreciat ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Deși actul de contravenție – ca orice act administrativ -, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, persoana sancționată are posibilitatea de a administra probe pentru a încerca să răstoarne această prezumție și a demonstra că situația de fapt consemnată într-un proces-verbal nu este conformă realității.
Pentru a asigura dreptul la apărare și un proces echitabil părților, se impune ca acest drept – de a combate cele reținute de agentul constatator într-un act de contravenție -, să poată fi exercitat în mod efectiv, și nu doar formal.
În speță, se constată că – la termenul de judecată din data de 23.10.2012 –, Judecătoria C. a dispus administrarea probei testimoniale, și în acest sens audierea în calitate de martor a numitului V. D., însă a soluționat cauza fără a dispune citarea martorului anterior menționat și ascultarea respectivului martor.
Or, instanța de fond ar fi trebuit să amâne judecarea cauzei și să dispună citarea martorului lipsă cu mandat de aducere – așa cum statuează prevederile art. 188 alin. 1 C.pr.civ. -, alin. 3 al art. anterior menționat permițând instanței să treacă la judecarea cauzei doar dacă, după emiterea respectivului mandat (în cuprinsul căruia lucrătorii de poliție ar fi clarificat aspectul indicării corecte sau incorecte a adresei martorului), martorul nu s-ar fi înfățișat.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. și în limitele rejudecării stabilite de Tribunalul D.,ca instanță de casare,a fost citat și audiat martorul asistent V. D.-F.,menționat de agentul constatator,martor în a cărei declarație atașată la dosar arată că își recunoaște declarația dată în fața agentului constatator,aflată la fila 10 din dosar și că la sfîrșitul lunii iunie 2012 a schimbat 100 dolari în monedă națională la casa de schimb valutar ce aparține . funcționara care a efectuat tranzacția nu i-a eliberat bon fiscal.
Analizînd actele și lucrările dosarului instanța reține cele ce succed.
Astfel,instanța reține împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. e din Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, cu modificările și completările ulterioare constând în constând „efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege” . De asemenea s-a aplicat o amendă în cuantumul legal prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. f) din aceeași lege, respectiv 6000 lei.
Procesul verbal a fost semnat de către petentă, fără a formula obiecțiuni.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal, petenta a invocat un singur motiv de nelegalitate, motivat de faptul că nu a fost semnat procesul verbal de către un reprezentant legal al acesteia și nu a fost aplicată ștampila societății.
Instanța urmează a înlătură aceste susțineri având în vedere că persoana care a semnat procesul verbal contravențional este angajată a societății petente, iar calitatea acesteia nu a fost contestată.
Analizând din oficiu legalitatea procesului verbal contravențional, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petentă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, cu modificările și completările ulterioare au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor privind modalitatea in care se desfășoară activitățile comerciale, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra eliminării activităților ilicite și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Din declarația numitului V. D. F., instanța reține că în data de 27.06.2012 a vândut suma de 100 dolari americani petentei și nu i s-a eliberat chitanță fiscală sau bon fiscal.
Declaratia martorei I. C. C. urmează a fi înlăturată pentru următoarele motive: 1. martora este angajată a petentei, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia; 2. martora a declarat că in ziua efectuării controlului i-a eliberat persoanei vânzătoare bon fiscal pentru suma de 100 de dolari americani.
Instanța nu poate reține afirmația petentei in sensul că a eliberat bon fiscal, in condițiile in care nu se poate stabili cu exactitate dacă bonul de la fila 5 din dosar a fost emis cu ocazia efectuării schimbului valutar sau ulterior controlului pentru a putea fi exonerată de răspunderea contravențională.
Potrivit art. 4 Legea nr. 12/1990 privind protejarea populație împotriva unor activități comerciale ilicite, cu modificările și completările ulterioare „mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale”.
Instanța reține că măsura complementară a confiscării speciale a sumei de 100 dolari americani a fost in mod legal aplicată de către intimată, prin raportare la textul de lege încălcat de către petenta ..
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. e din Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, cu modificările și completările ulterioare.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Prin stabilirea unor sancțiuni aspre, în speță amendă între 6.000 și 20.000 lei, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care încalcă normele privind disciplina financiară, ce pot avea consecințe grave la nivelul economiei naționale, dat fiind faptul că sunt utilizate bunuri fără documente de proveniență.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta . sediul în C., .. 137 A, .. 2, apt. 2, județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
Red. MV / tehn CDP
4 ex/ 09.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2402/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6247/2013.... → |
|---|
