Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 7871/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. F. A. și pe intimatul I P J D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat Galesanu V. și martorul T. M., lipsind intimata .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 318 NCPC, procedează la audierea sub prestare de jurământ, a martorului T. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, în temeiul art. 392 NCPC, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată și anularea procesului-verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța închide dezbaterile
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2013, sub nr._ , petentul B. F. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.02.2013, solicitând anularea procesului-verbal, anularea măsurii complementare, exonerarea de la plata amenzii în valoare de 300 lei și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că la data de 13.02.2013 a fost sancționat în mod abuziv pe motiv că circulând cu autoturismul cu numărul_ pe . fi acordat prioritate la pietonii care ar fi traversat marcajul pietonal, stare de fapt pe care nu o recunoaște, deoarece nu este reală.
A precizat petentul că în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni s-a asigurat și nu a observat nici un pieton angajat în traversarea drumului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 din OG nr.2/2001.
S-a solicitat de către petent judecarea cauzei și în lipsă.
A fost anexat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.02.2013, în original.
La data de 01.04.2013, petentul a depus la dosar copie carte de identitate.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 25.06.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să fie înlăturată susținerea intimatei în sensul că se impune a fi respinsa proba cu martori, deoarece acestuia, în calitate de petent, trebuie să i se îngăduie să probeze faptul că procesul-verbal este încheiat în lipsa existenței unei contravenții. Or, această probă poate fi făcută cu un martor, putându-se crea o stare de incertitudine asupra constatărilor agentului de poliție. Mai mult, a arătat petentul, procesul-verbal de contravenție nu a fost însoțit de probe, astfel că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul T. M., apreciindu-le ca fiind admisibile și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 13.02.2013, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, întrucât la data de 13.02.2013, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . la pietonii aflați în traversare pe trecere.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica obiecțiuni s-a consemnat faptul că nu este de acord cu cele menționate.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține însă că petentul a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, făcând dovada contrarie celor reținute în procesul-verbal. Astfel, martorul T. M., audiat în cauză, a relatat că se afla în mașină cu petentul, deplasându-se spre Parcul R., iar la trecerea de pietoni nu se afla nicio persoană, se afla un taxi oprit la 1 m de trecerea de pietoni.
În raport de toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de contravenție și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. F. A., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.02.2013 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6681/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 7498/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
