Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 18484/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 13 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . SA și pe intimat M. I. POLITIA MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată .
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 03.06.2013 petenta . SA a formulat în contradictoriu cu M. I. Poliția mun. C. împotriva plângere procesului-verbal de contravenție nr._ din 22.04.2013 emis de M. I. Poliția mun. C., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petenta arată că a fost sancționată deoarece la data de 22.04.2013 la controlul efectuat la automatul de tranzacționare cu numerar, aparținând unității bancare situat în incinta magazinului aparținând "Bauman Romania SRL" din C. a constatat faptul că sistemul de alarmă nu este conectat la un dispecerat de monitorizare, cu amendă de 2000 lei.
Petenta menționează că procesul-verbal este netemeinică și nelegal.
Arată petenta că termenul de conformare de 18 luni începe să curgă de la data de 16.06.2012.
Petenta solicită în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În baza disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, dovadă, anexa 1, hotărârea nr. 301/2012, și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
La data de 05.07.2013 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate.Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
M. mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Solicită să se aibă în vedere disp. Art. 254 N.C.P.CIV., potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prev. de art. 254 al. 2 din același act normativ, întrucât în caz contrar, se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările și probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și, în consecință menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
La data de 05.06.2013 instanța, verificând in conformitate cu art. 200 alin. 1 C.p.civ., dacă cererea de chemare in judecata îndeplinește cerințele prev. de art. 194 – 197 C.pr.civ., in baza art. 200 alin 2 C.pr.civ., a dispus completarea si precizarea acțiunii cu următoarele: în termen de 10 zile, sub sancțiunea anularii cererii de chemare in judecata, să depună procesul-verbal contestat în original.
La data de 20.06.2013, petenta a completat cererea de chemare în judecată.
La data de 05.06.2013 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
M. mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M., special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 20.06.2013, petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare arătând că, susținerile intimatei nu pot fi probate.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.04.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 2000 lei, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 18 alin. 1, pct. 4 din Anexa 1 din HG nr. 301/2012 și art. 52 din Legea nr. 333/2003.
În fapt, la data de 22.04.2013, la controlul efectuat la automatul de tranzacționare cu numerar, aparținând unității bancare U. T. BANK, situat în incinta magazinului Baumax Romania SRL din C., s-a constatat faptul că, sistemul de alarmă nu este conectat la un dispecerat de monotorizare.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 333/2003, ,, Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații:
a)răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu;
e)asigură executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de pază, precum și introduce-rea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției"
, iar potrivit art.18 alin. 1, pct. 4 din Anexa 1 din HG nr. 301/2012:
(1)Pentru asigurarea securității automatelor destinate tranzacțiilor cu numerar, indiferent de locul de amplasare, se vor respecta prezentele cerințe minimale cu privire la securitatea electronică și protecția mecanofizică.
(2)Subsistemul de detecție a efracției trebuie să semnaleze deschiderea neautorizată a ușilor automatului bancar și acțiunea de forțare a acestuia.
(3)Automatele bancare destinate tranzacțiilor cu numerar din sediile bancare trebuie să fie supravegheate video în zona clienților și în zona destinată alimentării.
(4)Sistemul de detecție a efracției destinat protejării automatelor de tranzacții cu numerar aflate în exteriorul sediilor bancare trebuie să fie conectat la un dispecerat de monitorizare avizat.
(5)Operațiunile de alimentare sau retragere a numerarului din automate se efectuează după asigurarea ușilor de acces în incintele în care funcționează, fără prezența persoanelor neautorizate."
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța arată că agentul constatator care a întocmit procesul-verbal a indicat textul normativ care prevede fapta contravențională ca fiind art. 18 alin. 1, pct. 4 din Anexa 1 din HG nr. 301/2012 și a stabilit sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei.
Dar potrivit dispozițiilor art. 7 din din Anexa 1 din HG nr. 301/2012
,, În termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre ".
Cum HG nr. 301/2012 a intrat in vigoare în termen de 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, (respectiv 17.05.2012), deci la data de 16.06.2012, rezultă că procesul-verbal de contravenție . nr._ a fost încheiat nelegal la data de 22.04.2013, dispozițiile legale reținute de agentul constatator nefiind în vigoare la momentul sancționării contravenționale.
Instanța arată că în art.1 teza a II-a din O.G. nr.2/2001 modificată se prevede că: „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”.
Instanța, având în vedere cele arătate anterior, respectiv faptul că dispozițiile legale reținute de agentul constatator în temeiul cărora s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale nu erau în vigoare la momentul sancționării contravenționale, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001 modif. privind regimul juridic al contravențiilor, va anula procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.04.2013 și va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în sumă de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională, formulată de petenta U. T. BANK, cu sediul în București, . F, sector 1, în contradictoriu cu intimatul M. I. Poliția mun. C., cu sediul în C., .-34, jud. D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.04.2013 si exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în sumă de 2000 lei.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică de la 13.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria... | Restituire metale preţioase. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
