Restituire metale preţioase. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 32851/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică de la 01 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. M. și pe pârâții S. R. PRIN B.N.R. BUCUREȘTI și B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA REGIONALĂ BUCUREȘTI, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. G. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Având cuvântul pe excepție, av. A. G., pentru reclamantă, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.12.2012, sub nr._ /2013, reclamanta R. M. a chemat în judecată pârâtul S. Român prin BNR, solicitând instanței ca, ca prin hotărârea ce se va, pronunța să se dispună restituirea a 20 de monede mari de aur, care au fost confiscate de S. Român în anul 1961- 1962.
A mai arătat reclamanta că, făcând unele cercetări proprii, i s-a confirmat de către BNR confiscarea celor 20 de monede mari de aur de statul comunist român, aceste monede fiind confiscate de la tatăl său, Marițu G., care în prezent este decedat, reclamanta fiind unica moștenitoare.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin încheierea de ședință din data de 07.01.2013 instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 155 indice 1 C.pr.civ..
Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, cauza primind termen de judecată la data de 01.04.2013.
B. Națională a României- Agenția D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. a Băncii Naționale a României ( F. sucursala D. ), solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii .
A învederat că prin derogare de la normele de drept comun, B. Națională a României, cu sediul în București, ., sector 3, a reprezentat S. Român și a avut calitate procesuală pasivă în baza prevederilor art. 40 alin. 2 din HG nr. 1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 190/2000, privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în acțiunile în restituire obiecte din metale prețioase, formulate până la 31.12.2009.
Agenția D. ( fost Sucursala D. ) a Băncii Naționale a României nu are calitatea procesuală pasivă, neavând personalitate juridică, potrivit prevederilor art. 37 și 38 alin. 3 fraza a doua din Regulamentul nr. 3 din 21.03.2011, privind organizarea și funcționarea Băncii Naționale a României, semnat de Guvernatorul BNR.Agențiile reprezintă în teritoriu interesele Băncii Naționale a României în raporturile cu terțe persoane fizice sau juridice, inclusiv în fața instanțelor judecătorești în baza mandatului primit de la Guvernator sau de la direcțiile de resort.
B. Națională a României- Agenția D. nu poate fi reprezentată prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind reprezentantul Statului român, potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 pct. 81 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
A mai invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, motivată în drept pe prevederile OUG nr. 190/2000 cu modificările și completările ulterioare, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii. S-a arătat că termenul de formulare a acțiunilor în instanță pentru revendicarea obiectelor din metale prețioase potrivit prevederilor art. 26 din OUG nr. 190/2000, republicată, așa cum a fost modificată prin legea nr. 82/2007, a expirat la 31.12.2009, iar acțiunea care face obiectul dosarului nr._ a fost introdusă în anul 2012, după expirarea termenului legal.
A făcut referire la cauza "V. contra României " în care CEDO, prin Hotărârea din data de 22.05.1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 637/27 decembrie 1999, a reținut existența încălcării art. 6 din Convenție privitor la dreptul la proces echitabil, prin prisma faptului că respectivul petent nu avea acces la o instanță pentru a solicita restituirea aurului confiscat. În vederea eliminării acestei lipse de ordin legislativ, a fost adoptată OUG nr. 190/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 82/2007, a expirat la 31.12._. Împrejurarea că a fost stabilit un termen limită până la care se pot formula cereri privind restituirea obiectelor din metale prețioase, preluate abuziv, nu poate justifica admisibilitatea unei acțiuni înregistrate în anul 2012, după împlinirea acestui termen, întrucât CEDO prin jurisprudența sa, a statuat faptul că statele naționale au o marjă mare în privința adoptării măsurilor naționale emise pentru conformarea la standardele Convenției, urmărindu-se în acest sens, dacă aceste măsuri sunt compatibile cu scopurile Convenției. Ulterior adoptării OUG nr. 190/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a avut posibilitatea efectivă de a formula, până la termenul prevăzut 31.12.2009, cererea pentru restituirea obiectelor din metale prețioase care susține că au fost preluate în mod abuziv. Din aceste considerente solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii.
A invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care nu face dovada proprietății obiectelor din aur revendicate și a preluării abuzive a acestora, față de prevederile art. 1 art. 26 din OUG nr. 190/2006 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, reclamanta nu face dovada proprietății monedelor de aur despre care susține că îi aparțineau autorului M. G. și nici a preluării abuzive a acestora, pentru a fi persoană îndreptățită la restituire, potrivit prevederilor art. 39 din HG nr. 1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 190/2000.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și nedovedită în contradictoriu cu B. națională a României – Agenția D. ( fosta Sucursala D. ), arătând că B. Națională a României- Agenția D. nu deține nici documente din anul 1961- 1962 cu privire la confiscarea monedelor de aur și nici obiecte din metale prețioase confiscate în acea perioadă. Gestiunea de specialitate care deține date cu privire la situația juridică a acestor obiecte este organizată în cadrul Băncii Naționale a României- Sucursala Regională București.
Reclamanta nu face dovada proprietății obiectelor din metale prețioase revendicate precum și a situației lor juridice actuale ( existența fizic sau valorificate în folosul statului- situație în care restituirea în natură este netemeinică și nelegală art. 39 alin. 1 și 2 din HG nr. 1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr.190/2000). Agenția D. a Băncii Naționale a României nu are gestiune de specialitate pentru depozitarea obiectelor din metale prețioase și nici documentele cu privire la situația lor juridică. Sucursala Regională București a Băncii Naționale a României fiind cea care deține această gestiune.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și următoarele C.pr.civ, OUG nr. 190/2000, cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1344/2003.
La termenul de judecată din data de 20.05.2013 reclamanta R. M. a depus precizare a cadrului procesual pasiv prin care a arătat că, astfel cum a solicitat prin cererea introductivă, se judecă in contradictoriu cu S. Român, prin B. Națională a României, precum și cu S. Român, prin B. Națională a României-Sucursala Regională București.
Prin încheierea de ședință de la acea dată instanța a luat act de completarea cererii sub aspectul cadrului procesual pasiv și a dispus introducerea în cauză și Bancii Naționale a României-Sucursala Regională București.
La termenul de judecată curent instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și a supus-o dezbaterii contradictorii a părților.
Potrivit art. 137 C.p.c. " Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", sens în care urmează a analiza cu precădere excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
Analizând actele dosarului în raport cu excepția invocată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. art. 26 alin. 1 din OUG nr. 190/2000 „persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2009”.
Instanța constată că termenul reglementat de dispoziția legală anterior menționată este un termen imperativ, pentru că inlăuntrul acestuia trebuie îndeplinit actul de procedură care constă in sesizarea instanței cu cererea de chemare in judecată.
Termenul in discuție este, deopotrivă, si un termen legal, fix și absolut, deoarece legea îl impune, iar nerespectarea lui afectează eficacitatea sesizării instanței prin intervenirea sancțiunii decăderii.
Astfel, instanța reține că, potrivit art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui altui act de procedura in termenul legal atrag decăderea, in afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Prin urmare, pentru a opera decăderea nu este necesar ca legea sa prevadă sancțiunea decăderii pentru nerespectarea fiecărui termen in parte, fiind suficient faptul ca partea nu și-a exercitat dreptul procedural in termenul peremptoriu fixat de lege.
In condițiile in care codul de procedură civilă instituie ca regulă decăderea pentru nerespectarea termenelor imperative prevăzute de lege, aceasta operează ori de cate ori există un termen legal și imperativ înlăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procedural, iar legea nu prevede o derogare expresă de la sancțiunea decăderii.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la această instanță la data de 06.12.2012, la 3 ani de la expirarea termenului de decădere prevăzut de actul normativ anterior menționat, motiv pentru care, instanța va admite excepția tardivității invocată din oficiu, cu consecința respingerii ca atare a acțiunii astfel formulate.
În ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinarea formulată de Agenția D. a BNR, instanța apreciază că nu se impune analizarea acestora, având în vedere că aceasta a fost eronat citată, in calitate de pârâtă, in condițiile in care, prin cererea de chemare in judecată pârâta a chemat in judecată S. R. prin BNR, Agenția D. a BNR neavând calitatea de parte in proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării cererii de chemare in judecată, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulată cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta R. M., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin B.N.R. BUCUREȘTI și prin B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA REGIONALĂ BUCUREȘTI.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 01.07.2013.
Președinte, A. P. | ||
Grefier, C. R. |
Red. V.F./Tehnored. V.F./C.R.
5 expl./ Iulie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9649/2013. Judecătoria... → |
|---|
