Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 18788/215/2013
Dosar nr._ -plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. V. M. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. I., pentru petent și martorul P. D., propus de petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul P. D., propus de petent, sub prestare de jurământ, in conf. cu disp. art. 318-323 N.C.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Avocat P. I., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
La data de 05.06.2013 petentul S. V. M. a formulat în contradictoriu cu I.P.J. D. plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 28.05.2013 emis de I.P.J. D., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității, deoarece acesta nu a săvârșit fapta ilicită pentru care a fost sancționat, nu se afla la locul prezentat de agentul constatator la data menționat în procesul-verbal, deci nu putea tulbura liniștea publică.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG 2/2001.
A mai arătat că procesul-verbal de contravenție s-a întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 OG 2/2001.
Alăturat plângerii petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat, certificat de căsătorie, certificat de naștere și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
La data de 14.06.2013 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Cu privire la starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a apreciat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia sa instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate.Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept și a susținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Referitor la probe, intimatul a menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisurile depuse de către părți și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul P. D., semnatar al actului sancționator contestat.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 28.05.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2 000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 ,pct. 1 și pct. 25 din Legea nr. 61/1991, reținându-se că la data de 28.05.2013, ora 21.30, petentul, aflându-se pe ., a tulburat ordinea și liniștea publică, adresând cuvinte și expresii jignitoare numitului T. G..
Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută, precum și cele sancționate cu nulitatea relativă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța constată că starea de fapt consemnată de agentul constatator este corectă, întrucât din probele administrate nu rezultă că petentul nu a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa, deși acestuia îi revine sarcina probațiunii contrare, conform principiului general de drept procesual din codul de procedură civilă instituit prin dispozițiile art. 10, alin. (1), confirmat de faptul că actul atacat reprezintă un act administrativ, care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Înscrisurile depuse de către petent, reprezentând plângerea penală formulată împotriva agenților de poliție precum și plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, din cuprinsul cărora rezultă doar susținerile personale ale petentului cu privire la situația de fapt, necoroborate cu alte probe nu sunt de natură să contribuie la stabilirea împrejurărilor evenimentului ce a avut ca urmare sancționarea contravenientului.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța constată că fapta contravențională reținută prin actul sancționator există.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 6 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare „avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică”.
Potrivit art. 7 ,,- (1) avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.,,
Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta contravențională, instanța reține că sancțiunea ,,avertisment,, este o sancțiune îndestulătoare pentru a putea fi atins scopul sancțiunii contravenționale.
Conform art.21 alin. 3 din OG nr.2/2001, „sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal”.
Astfel, fata de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete in care faptele contravenționale au fost săvârșită și față de atitudinea procesuală a petentului, instanța apreciază ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea sancțiunii avertisment, potrivit art.7 din O.G. nr.2/2001, nefiind justificata aplicarea sancțiunii cu amendă contravențională și a obligarea la plata contravalorii tarifului de despăgubire.
Pe cale de consecința, instanța va admite in parte plângerea si va dispune înlocuirea sancțiunilor pecuniare aplicate petentului prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. V. M., domiciliat în C., ., nr. 26, .. 2, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 28.05.2013, în contradictoriu cu intimatul I. D. .
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat cu sancțiunea " avertisment".
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.12.2013.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 ex./2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 5558/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
