Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 28027/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. M. I., împotriva procesului verbal de contravenție, ., nr._, încheiat la data de 12.08.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D.- Biroul Rutier.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că petentul a depus la dosar, răspuns la întâmpinare, după care,
Instanța procedează la identificarea petentului care se legitimează cu CI ., nr._, CNP_.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 3 N.C.p.civ. și art. 118 din OUG nr. 195/2002, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, raportat la obiectul și natura cauzei, precum și la natura și complexitatea probatoriului necesar soluționării fondului, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Petentul arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul A. M. S..
Constatând că proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul A. M. S., solicitate de petent, sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, le încuviințează.
Petentul solicită audierea martorului A. M. S., la acest termen de judecată, întrucât martorul este prezent în sala de judecată.
Instanța, având în vedere că martorul este prezent în sală, încuviințează cererea formulată de petent și, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul A. M. S., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii; anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.08.2013 sub număr de dosar_, petentul A. M. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/12.08.2013, exonerarea de la plata amenzii.
În fapt petentul a arătat că in data de 12.08.2013 se deplasa cu autoturismul pe . Sărări, in autoturism aflându-se alte două persoane, circula cu viteză redusă și la un moemnt dat ibn spatele său a venit un autoturism al poliției.
I s-a făcut semn să oprească, i s-au solicitat documentele la control și fără ncii un motiv i s-a intocmit procesul verbal contestat prin care a fost sancționat cu amendă pentru că ar fi folosit mijloacele de semnalizare acustice fără motiv și nu ar fi purtat centura de siguranță. Cele reținute nu sunt conforme realității având in vedere că nu a folosit mijlocul de semnalizare acustică și a purtat centura de siguranță in timpul mersului.
A mai arătat că măsura dispusă impotriva sa este abuzivă și netemeinică.
Plângerea contravențională a fost intemeiată in drept pe dispozițiile din OG nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
La dosar s-a depus: procesul verbal de constatare a contravenției în original, copia carte de identitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 20 lei.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 17.10.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A menționat că nu deține material probatoriu, contravenția fiind constattă personal de agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 30.10.2013 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care, reluând susținerile din plângerea contravențională a solicitat admiterea acesteia.
La termenul de judecată din data de 03.12.2013, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul A. M. S., declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 12.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul A. M. I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 2 și art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 480 lei.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 12.08.2013 ora 2313, că a condus autoturismul marca BMW cu nr. de inmatriculare_, pe . B. spre Sărari folosind fără motiv mijloacele de semnalizare acustice, . zonă aflându-se doar echipajul de poliție și fără a purta centura de siguranță.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 2 din OUG 195/2002 rep. constând „nerespectarea regulilor de utilizare a mijloacelor de avertizare sonoră de către conducătorii de vehicule, cu excepția celor care conduc autovehicule prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b)” cu sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei, și de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 constând in " nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a purta in timpul mersului centura de siguranță " cu amendă in cuantum de 160 lei.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța reține că acesta a fost legal intocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Declaratia martorului A. M. S. urmează a fi inlăturată pentru urmatoarele motive: 1. martorul este prieten cu petentul, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia; 2. martorul a declarat că circula in autoturism cu petentul pe bancheta din spate și aecsta nu a folosit semnalele acustice și a purtat centura de siguranță in timpul mersului; 3. este si mai putin plauzibil ca martorul sa îsi aminteasca cu exactitate data la care s-a savârsit fapta, cu exceptia situatiei în care declaratia a fost pregatita împreuna cu petentul care detinea procesul-verbal; 4. este neplauzibil ca martorul să fi observat cu atenție atitudinea petentului la volan, precum și faptul dacă a purtat centura de siguranță, in condițiile in care nu avea nici un motiv.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențile prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 1 pct. 2 și art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Potrivit art. 96 (1) din O.U.G. 195/2002 sanctiunile contraventionale complementare, printre care si aplicarea punctelor de penalizare, se aplica prin acelasi proces verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului.
Având in vedere soluția de respingere a plângerii contravenționale, instanța reține că nu se impune anularea punctelor de penalizare.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională, formulată de petentul A. M. I., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție, ., nr._, încheiat la data de 12.08.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D.- Biroul Rutier, cu sediul în C., .-95, jud. D..
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare la Tribunalul D. – Secția de C. Administrativ, cererea de recurs urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
tehCCE/4ex/18.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8844/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013.... → |
|---|
