Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 17062/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2013
Ședința publică din data de 17 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. M. și pe intimat I. D. - BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că I. D., a răspuns la solicitările instanței, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța in conformitate cu prevederile art. 392 C.pr.civ, declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal contestat.
În temeiul art. 394 C.Proc.Civ., instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.05.2013, sub nr._, petentul P. M., in contradictoriu cu intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună înlăturarea sancțiunii principale a amenzii in cuantum de 300 lei, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile si înlăturarea sancțiuni complementare a patru puncte amendă.
In motivarea plângerii, petentul a arătat ca prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu 300 lei amenda contravențională, i s-a suspendat permisul de conducere pe o perioada de 30 zile si a fost penalizat cu 4 puncte amenda, reținându-se in seama sa faptul ca in data de 18.05.2013, ora 20:25, a circulat cu autoturismul proprietate personala pe . din direcția Calea București spre Universitate, iar la trecerea de pietoni, nu a acordat prioritate unui pieton ce traversa . sancțiunile aplicate sunt nelegale si netemeinice pentru ca pietonul la care se referă agentul constatator, in realitate se afla in fugă la distanță de aproximativ 5-6 metri de marcajul pietonal, iar agentul constatator se afla ..
Petentul a mai învederat ca a luat la cunoștința de procesul verbal, arătând in mod clar la obiecțiunile formulate că pietonul a traversat in fuga, lateral de trecerea de pietoni, la circa 5-6 metri distanta de marcajul pietonal.
In drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 din OUG 195/2002, art. 24 din Constituția României si art. 6 din CEDO.
Plângerea a fost scutită de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
In dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei originalul procesului verbal si a propus spre audiere pe martorii Stăncălie M. si I. I..
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 19.09.2013, instanța, având in vedere disp. art. 22 NCPC, a dispus efectuarea unei adrese către I. D., pentru a se comunica cazierul auto al petentului, relațiile solicitate fiind comunicate la data de 11.10.2013 prin adresa nr._/04.10.2013.
În scop probator instanța a încuviințat, pentru părți, proba cu înscrisuri, iar pentru petent si proba testimonială cu martorul I. I., audiat în cauză.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 18.05.2013, petentul P. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul Ford cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. C., din direcția străzii Calea București către Universitate, iar în zona intersecției cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, evitându-l prin viraj la stânga.
Petentul a semnat cu obiecțiuni procesul-verbal - "Pietonul se afla în fugă, eu având o distanță de 5-6 metri avans, echipajul fiind mobil".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petentul, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în savarsirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Cât privește depoziția martorului audiat, cunoscut al petentului și fost angajator al acestuia, care a declarat că, la momentul constatării contravenției, se afla întâmplător pe . mun. C., în zona bisericii H. Enuși, întorcându-se dintr-o vizită la o rudă a sa, instanța reține că aceasta se coroborează în parte cu restul probatoriului administrat în cauză, martorul confirmând că petentul a circulat în seara zilei de 18.05.2013, pe . zona intersecției cu . mun. C., iar în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni corespunzător semnalizată, un bărbat s-a angajat în traversare însă la o distanță de aproximativ 10 m de trecere, fiind însă evident că prin modalitatea concretă de derulare a faptelor prezentată de acesta, nu se încearcă decât înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului pentru fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care instanța va îndepărta ca părtinitoare și subiective aprecierile martorului în acest sens.
În plus, din relatările martorului cu privire la împrejurările concrete ale producerii faptei contravenționale, rezultă că pietonul ar fi traversat . zona trecerii de pietoni, la o distanță de 10 m de trecere, moment în care petentul, la rândul său, se afla la o distanță de aproximativ un metru de marcaj, așa cum susține martorul, astfel că, în aceste condiții, instanța reține că între pieton și mașina condusă de petent ar fi existat o distanță minimă de aproximativ 11 m care i-ar fi permis petentului să efectueze, sau cel puțin să încerce, manevra de oprire a autoturismului, pentru ca pietonul să traverseze în siguranță.
În schimb, așa cum rezultă din constatările agentului din cuprinsul procesului-verbal, petentul nici măcar nu a încercat oprirea autoturismului ci a evitat pietonul prin efectuarea unui viraj la stânga. De altfel, petentul nici nu a susținut că ar fi încercat oprirea autoturismului pentru a evita accidentarea pietonului și nici martorul nu a susținut că s-ar fi efectuat o astfel de manevră. Tot în acest context, mai reține instanța că martorul confirmă că echipajul de poliție se afla exact în zona respectivă în momentul traversării trecerii de către petent, circulând din direcția opusă de mers și având prin urmare o bună vizibilitate asupra locului săvârșirii faptei.
Astfel, în speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție care nu sunt infirmate de depoziția martorului audiat, declarația acestuia având un profund caracter subiectiv și părtinitor față de cele anterior reținute, percepția martorului fiind influențată de relațiile sale concrete cu partea.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sanctiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind gravitatea faptei și conduita nesinceră a petentului, urmează să respingă plângerea formulată de petent și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/18.05.2013 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. M., cu domiciliul in C., ., nr. 21, ., ., in contradictoriu cu intimat I. D. – SERVICIUL RUTIER C., cu sediul in C., judetul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn. CM./MO.
4ex./29.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6639/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
