Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 15840/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . 78 SRL și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL 6, având ca obiect plângere contravetionala ISCTR NR_.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința din data de 16.09.2013 care face parte integranta din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravenționala înregistrata la data de 09.05.2013, sub nr._ la Judecătoria C., petenta . 78 SRL a solicitat in contradictoriu cu I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL 6 anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.04.2013, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16,17,19 din OG nr. 2/2001 și pentru nerespectarea principiului delegării, în cazul în care nu se poate dispune anularea procesului pentru acest motiv, să se dispună anularea procesului întrucât efectuarea controlului în trafic a fost întreprins cu nerespectarea disp. OMT 995/2001. în subsidiar a solicitat preschimbarea amenzii contravenționale în avertisment, având în vedere pericolul redus al faptei reținute.
În motivare, s-a arătat că procesul verbal de constatare a contravențiilor a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 16,17,19 din OG nr. 2/2001, a disp. OMT 995/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați, precum și imposibilitatea constatării faptei sancționate, având în vedere modalitatea de descrierea faptei.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a menționat că a fost sancționată pentru nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu / operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare, făcându-se trimitere la art. 134 lit. k din Ordinul 980/2011.
Petenta a precizat că textul de trimitere nu a fost preluat integral, iar agentul constatator nu a dispus măsura de imobilizare a ansamblului verificat, rezultând că gradul de pericol al faptei este unul redus.
În drept a invocat OG 2/2001, OMT 995/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați, OMT 1058/2007, OMT 980/2011, OG 27/2011
În dovedire, petenta depune la dosar în copie, procesul verbal de contravenție contestat.
La data de 12.07.2013, s-a înaintat de către intimată întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică.
În fapt, intimata arată că la data de 15.04.2013, în cadrul controlului efectuat de către inspectorii ISCTR Teritorial nr.6 pe DN 69F km 9 C., a fost oprit și verificat conducătorul auto B. T., cu autotractorul marca SCHIMITZ cu nr. de înmatriculare_, tractând semiremorca marca SCHIMITZ, ansamblu rutier deținut și utilizat de petentă,, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare.
Intimata a solicitat instanței să constate că starea de fapt reținută de agentul constatator, nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C.p.c., HG nr. 69/2012, OG nr. 27/2011, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 2/2001 cu modificările și completările completările ulterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 15.04.2013, în cadrul controlului efectuat de către inspectorii ISCTR Teritorial nr.6 pe DN 69F km 9 C., a fost oprit și verificat conducătorul auto B. T., cu autotractorul marca SCHIMITZ cu nr. de înmatriculare_, tractând semiremorca marca SCHIMITZ, ansamblu rutier deținut și utilizat de petentă,, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare.
S-a constatat săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzută de art. 4 pct. 29 din HG nr. 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 și 2 lit. a cuamendă în sumă de 8000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Examinând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 3000 lei) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța constată așadar ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, deși reține vinovăția petentei, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatoarei asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de O.G. 2/2001.
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că se justifică înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere tocmai gradul redus de pericol social al faptei constatate de intimată, pentru că altfel ar fi procedat la imobilizarea ansamblului verificat conform art. 12 alin. 1 lit. g din HG 69/2012 si situația că petenta nu a mai fost sancționată pentru astfel de fapte.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentă și va înlocui amenda contravențională în cuantum de 8000 lei aplicată societății contraveniente în baza procesului verbal . nr._/15.04.2013, întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.
Se vor menține celelalte dispoziții din procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta . 78 SRL, cu sediul în București, sector 4, ., ., ., in contradictoriu cu I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL 6, cu sediul în București, sector 1, Bld D. G., nr. 38.
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 8000 lei, aplicată petentei în baza procesului-verbal ., nr._/15.04.2013 întocmit de intimată, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții din procesul - verbal.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013.
Președinte,Grefier,
L. CanacheA. M.
Red L.C.
Tehnored./A.M.
4 ex./15.10.2013.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
