Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 11053/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. M. și pe intimatul I P J D. - B. RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat C. A. și martorul B. M., lipsă fiind intimata
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanta procedeaza la audierea martorului B. M., sub prestare de jurământ, conform. dispozițiilor art. 321 NCPC, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii, anularea punctelor de penalizare și restituirea permisului de conducere. Arată că, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal de contravenție a fost înlăturată. Fără cheltuieli de judecată
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.03.2013, sub nr._, petentul D. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., a solicitat anularea procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.03.2013, exonerarea de la plata amenzii, radierea punctelor de penalizare, anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere pentru 30 de zile.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că la data de 05.03.2013 tranzita localitatea B.,îndreptându-se către C., întrucât urma să se întâlnească cu o anumită persoană în zona Dumagas, ca să îl conducă în localitatea C. să efectueze o lucrare. După ce a traversat podul din dreptul râului J., în depășirea autoturismului condus de petent, s-a angajat în zona interzisă de depășire un alt autoturism al cărui nr. de identificare nu-l reține, însă raportat la acest aspect poate menționa că datorită vitezei cu care circula, agenții constatatori care se aflau în acea zonă, nu l-au putut opri pentru a-l sancționa. Acel autoturism s-a încadrat în depășire în zona interzisă, trecând atât de petent cât și de tirul care rula în fața sa. În timp ce rula în această zonă, dat fiind că este o zonă cu marcaj rutier continuu și care în depășirea este interzisă, a precizat petentul faptul că se situa în spatele tirului care circula în fața sa. Acest autoturism, având viteză foarte mare, și-a continuat deplasarea și a trecut repede de zona respectivă, înainte ca echipajul de poliție, care se afla poziționat în spatele indicatorului care marca terminarea interdicției de depășire, să-l poată opri.
A menționat petentul că s-a angajat la rândul său în depășirea tirului, după ce a trecut de indicatorul care marca ridicarea interdicției de depășire. Însă, deși i-a explicat agentului constatator că nu este el cel care a depășit neregulamentar, acesta i-a spus că din poziția în care se afla a văzut două autoturisme care au depășit tir-ul respectiv la scurtă distanță și dacă nu l-a putut opri și sancționa pe primul, îl va sancționa pe petent. A încercat să-i explice în mod rezonabil că depășirea sa - deși la scurt timp față de celălalt autoturism- este regulamentară, acesta nu a înțeles situația, deși vizibilitatea agentului constatator era redusă.
De asemenea, a arătat petentul, agentul constatator i-a cerut permisul de conducere și vâzându-l cu telefonul mobil în mână, i-a spus că îl va sancționa și pentru utilizarea telefonului mobil. A reușit să găsească permisul de conducere și i-a arătat agentului că avea actele, însă deja consemnase în procesul-verbal faptul că nu deține și a refuzat să rectifice conținutul actului constatator. Pentru aceste aspecte, agentul constatator a renunțat să îl sancționeze și a aplicat doar avertisment.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 cu modificările ulterioare.
Au fost anexate plângerii, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.03.2013, în original, copie Ci a petentului, planșe foto.
La data de 17.04.2013, petentul a depus precizare la acțiune, prin care a precizat CNP-ul său, sediul intimatului, numele și adresa martorului.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. M., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.03.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei, avertisment, avertisment și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzută de art.120 lit. h și art. 147 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 36 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 05.03.2013, pe DN 56 B., a condus autoturismul cu numărul_, în direcția C. și a depășit auto cu nr._, în zona de acțiune a indicatorului " Depășirea interzisă" încălcând marcajul continuu pentru efectuarea manevrei, nu a avut asupra sa permisul de conducere și a folosit telefonul mobil fără dispozitivul " Mâini libere".
Procesul-verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat faptul că are obiecțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, cu privire la fapta prevăzută de art.120 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că petentul a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, făcând dovada contrarie celor reținute în procesul-verbal. Astfel, martorul B. M., audiat în cauză, a arătat că petentul a depășit tirul, după ce s-a terminat restricția de depășire interzisă. M. mult, intimatul nu a depus în susținere planșe foto.
Cu privire la contravențiile prevăzute de art. 147 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 36 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că agentul constatator a perceput personal faptele săvârșite, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie sub acest aspect, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, atât timp cât petentul nu aduce probe și nu invocă împrejurări de natură a răsturna prezumția de temeinicie, simpla negare a faptelor de către petent nefiind suficientă.
În raport de toate aceste considerente, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.03.2013 în ce privește contravenția prevăzută de art. 120 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei și va înlătura sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile aplicate pentru aceasta, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. M., cu domiciliul în C., ., nr.25, ., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.03.2013 în ce privește contravenția prevăzută de art. 120 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei și înlătură sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile aplicate pentru aceasta.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
