Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 12378/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de petentul V. G. L. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - DRDP C., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod de Procedură Civilă se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art. 131 C., instanța având în vedere prevederile art. 32 din OG nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitate de petent prin plângerea dedusă judecății este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar și respinge cererea formulată de petent privind emiterea unei adrese către Poliția de Frontieră B. având în vedere că acesta nu a precizat ce anume solicită prin emiterea adresei.
În temeiul dispozițiilor art. 292 C. se administrează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către petentă.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 03.04.2013 petentul V. G. L. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-DRDP C. anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 18.02.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii petentul a arătat că situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal nu corespunde adevărului.
A mai arătat petentul că procesul verbal nu cuprinde mențiunile stabilite de normele imperative referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, nu este semnat de un martor asistent fiind încălcate prevederile art. 19 din O.G. 2/2001 precum și faptul că prin aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei a fost încălcată regula proporționalității.
De asemenea, a mai arătat petentul că nu a avut intenția de a săvârșii vreo faptă de natură contravențională, iar această eventuală faptă nu a produs vreo urmare fiind practic lipsită de pericol social.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, 7, 16, 21 din OG nr. 2/2001.
In dovedirea cererii, petentul a depus procesul-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 18.02.2013, dovada comunicării procesului verbal.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. I si art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobata prin Legea nr. 106/1995.
La data de 21.05.2013 intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-DRDP C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
În motivare, intimata a arătat că petentul V. G. L. pe sensul de ieșire din Punctul de Trecere al Frontierei B. a fost oprit de agentul constatator din cadrul DRDP C. pentru a fi supus controlului conform prevederilor art. 60 din O.G. 43/1997, iar acesta a refuzat de a supune vehiculul spre cântărire și/sau măsurare așa cum prevăd dispozițiile legale în materie.
A mai arătat intimata că de cele mai multe ori contravenienții refuză verificarea deoarece în cazul în care sunt depistați că au depășit greutatea maxim admisă primesc amenzi mult mai mari. .
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205- 208 Cod de procedură civilă.
La data de 01.07.2013 petentul V. G. L. a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu este adevărat că s-ar fi sustras controlului întrucât ar fi depășit limitele de greutate admise de lege având în vedere că conform documentelor de transport autovehiculul condus a fost încărcat în Bulgaria la S., marfa urmând a ajunge în Germania, iar potrivit adeverinței de cântărire eliberată de autoritățile din Ungaria greutatea era de 18.280 kg, fața de masa totală maximă autorizată de 19.000 kg.
În dovedire, petentul a anexat următoarele înscrisuri: CMR, carte de identitate și certificat de înmatriculare al autovehiculului, adeverință eliberată de autoritățile bulgare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de petent, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, este admisibilă putând duce la soluționarea procesului.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 18.02.2013 petentul V. G. L. a fost sancționat pentru că, în timp ce conducea vehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_ a refuzat să se supună controlului specific pe sensul de intrare în țară conform legislației în vigoare.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art. 61 alin. 1, lit. o din O.G. 43/1997 conform cărora constituie contravenție refuzul de a supune vehiculul verificării prin cântărire și/sau măsurare a dimensiunilor, refuzul de a însoți vehiculul personalului cu atribuții de control în vederea cântăririi și/sau măsurării dimensiunilor transportului, precum și refuzul de a prezenta personalului cu atribuții de control documentele privind transportul.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat existența mai multor cauze ce ar putea atrage anularea procesului-verbal în sensul că procesul verbal contestat nu poartă semnătura unui martor fiind încălcate prevederile art. 19 din O.G. 2/2001 și nici mențiunile referitoare la referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001 întrucât procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor instanța reține că potrivit art.19 alin. 1 teza finală din O.G. nr.2/2001 modif., procesul-verbal trebuie să cuprindă datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, sancțiunea fiind nulitatea relativă virtuală, iar potrivit alin 3 al aceluiași articol „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acel mod”, adică încheierea procesului verbal fără confirmarea de către un martor a faptului că cel vinovat de săvârșirea contravenției nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze este valabil efectuată dacă agentul constatator menționează motivul pentru care nu a fost semnat de către un martor procesul verbal.
Instanța constată că agentul constatator în cazul de față a respectat condițiile impuse de lege, precizând că a încheiat procesul verbal fără martor întrucât de față au fost numai controlori de trafic.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent, în sensul că agentul constatator nu a menționat ocupația și locul de muncă al contravenientului instanța arată că sancțiunea ce intervine este nulitatea relativă motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general.
Având în vedere că sancțiunea este nulitatea relativă instanța arată că nu s-a făcut dovada vătămării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 175 alin. 1 Cod proc.civ.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
De asemenea, instanța mai arată că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv CMR, carte de identitate și certificat de înmatriculare al autovehiculului, adeverință eliberată de autoritățile bulgare nu sunt în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal având în vedere că petentul a fost sancționat pentru că a refuzat să se supună controlului autorităților și nu pentru că ar fi circulat cu depășirea masei totale maxime autorizate.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art. 61 alin. 1, lit. o din O.G. 43/1997.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța arată că potrivit art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, dar având în vedere și atitudinea petentului, aceea de a nega săvârșirea faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul-verbal, respectiv sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 61 alin. 1, lit. o din O.G. 43/1997 este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii. având în vedere că transporturile de marfă în România se desfășoară în baza unei legislații specifice care are rolul de a institui o disciplină necesară efectuării în condiții de siguranță, corectitudine și concurență loială față de ceilalți operatori de transport.
De asemenea instanța mai reține că gradul ridicat de pericol social al unei asemenea fapte rezultă și din limitele relativ mari ale amenzilor reglementate de actul normativ – art. 61 alin. 1, lit. o din O.G. 43/1997, legiuitorul stabilind astfel de sancțiuni având în vedere consecințele sociale și fiscale ale unor asemenea fapte.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. G. L. împotriva procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 18.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul V. G. L., domiciliat în com. Loamneș, ., jud. Sibiu în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-DRDP C., cu sediul în C., .. 17, jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2013.
Președinte,Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red. CFD./Tehnored. D.G.
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5735/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 3255/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
