Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 15824/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul U. R. și pe pârâtul B. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. pentru reclamant, pârâtul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat P. pentru reclamant, depune la dosar interogatoriul pentru pârât; arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat P., pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata sumei de_ euro; arată că din înscrisurile existe la dosar, se dovedește că pârâtul a împrumutat suma de la reclamant, însă nu a mai restituit-o; cu cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.05.2013 sub nr._, reclamantul U. R. a chemat în judecată pe pârâtul B. T., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâul la plata sumei de_ euro reprezentând împrumut, parte din împrumutul de_ euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că in anul 2009 l-a împrumutat pe pârât cu suma de_ euro din care acesta i-a restituit suma de 1000 euro. În data de 01.06.2011 pârâtul s-a obligat, conform chitanței de mână anexate să restituie restul de_ euro in două tranșe, 6000 euro până la data de 14.06.2011, și restul de 6000 euro in data de 27.06.2011.
A mai arătat reclamantul că deși a incercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, pârâtul nu i-a restituit suma de_ euro.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art.969 și art. 1576 și următoarele din Cod civil.
În susținere, reclamantul a atașat fotocopie următoarele înscrisuri: procesul verbal din 02.04.2013 privind procedura de mediere, dovada convocării, invitație la ședința de mediere, înscrisul sub semnătură privată din 01.06.2011 .
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 2649 lei și timbru judiciar in cuantum de 5 lei.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat in fața instanței pentru a formula apărări.
Prin incheirea de ședință din data de 24.09.2013 s-a dispus suspendarea cauzei in temeiul art. 411 alin din NCPC.
La termenul din data de 05.11.2013 s-a dispus repunarea cauzei pe rol și continuarea judecății.
La același termen de judecată, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtului.
Pentru termenul din data de 10.12.2013, pârâtul a fort citată cu mențiunea personal la interogatoriu, insă aceasta nu s-a prezentat in fața instanței pentru administrarea probei cu interogatoriu.
Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, in anul 2009, între reclamantul U. R. și pârâtul B. T. a intervenit un contract de împrumut privind suma de 13.000 euro, pe care aceasta din urmă s-a obligat să o restituie reclamantului. Până la data introducerii cererii de chemare in judecată, pârâtul achitase o parte din împrumut in cuantum de 1000 euro, așa cum reclamantul a învederat instanței.
In ceea ce privește legea aplicabilă raportului juridic dedus judecații, instanța reține că potrivit art. 2664 din Codul civil din 2009 "prezentul cod întră in vigoare la data care va fi stabilită in legea pentru punerea în aplicare a acestuia", iar potrivit art. VIII Legea nr. 79/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, acesta intră in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 6 alin. 5 din Codul civil din 2009 (in continuare Codul civil) "dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor incheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .".
Având in vedere că data incheierii contractului de împrumut este anul 2009, instanța reține că legea aplicabilă este Codul civil din 2009.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 969 C,civ., ,,Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 970, alin. 1 C.proc.civ., ,,Convențiile trebuie executate cu bună-credință”.
De asemenea, potrivit art. 1576 C.civ., ,,Împrumutul este un contract prin care una dintre părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorirea pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate”. În conformitate cu art. 1578 C.civ., ,,Obligația ce rezultă dintr-un împrumut în bani este întotdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract”.
Potrivit art. 1584 C.civ., ,,Împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate, și la timpul stipulat”.
Instanța reține că în cazul obligațiilor de a da și de a face, creditorul terebuie să dovedească dreptul său de creanță, și odată dovedit acest drept, neexecutarea obligației de către debitor se prezumă, cît timp acesta nu dovedește executarea.
Astfel, deși părțile nu au încheiat un înscris sub semnătură privată sau autentic, prin probele administrate in cauză s-a făcut dovada încheierii unui contract de împrumut, forma scrisă nefiind cerută pentru valabilitatea convenției.
De asemenea, instanța are in vedere înscrisul sub semnătură privată din data de 01.06.2011 redactat de către pârâtul B. T. care arată că "având anumite probleme deosebite, am fost ajutat de d-nul R. U. cu suma de 13.000 euro, putând a-i returna până in moment suma de 1000 euro. Pe data de 14.06.2011 ii voi returna jumătate din suma rămasă, urmând ca pe data de 27 iunie anul curent să returnez restul sumei, rezolvând astfel definitiv datoria avută".
Instanța va avea in vedere de asemenea, faptul ca pârâtul nu a raspuns la interogatoriu, prezumtie de recunoastere tacita in favoarea reclamantului, ceea ce face posibila aplicarea art. 358 C.proc.civ., conform caruia „daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogatoriu sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada in folosul celui care a propus interogatoriu. In acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât și alte probe, inclusiv prezumțiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului”.
Având în vedere faptul că reclamantul a făcut dovada dreptului său de creanță, neexecutarea obligației de restituire din partea pârâtului se prezumă, cât timp aceasta nu a dovedit îndeplinirea obligației sale.
Prin urmare, din interpretarea coroborată a textelor de lege mai sus menționate rezultă faptul că încheierea contractului de împrumut in anul 2009 a dat naștere obligației pârâtului B. T., în calitate de împrumutat, de a restitui reclamantului U. R. suma de 12.000 euro, la termenul scadent convenit de părți, și anume suma de 6000 euro la data de 14.06.2011 și suam de 6000 euro la data de 27 iunie 2011, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârât, reclamantul fiind deci îndreptățit, împlinindu-se termenul scadent, de a solicita îndeplinirea acestei obligații în justiție.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 249 NCPC, art. 1576 și art. 1584 C.civ., instanța, constatând că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, urmează să admită cererea, și a obliga pârâtul să restituie reclamantului suma de_ euro, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloare împrumut.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi platească acesteia cheltuielile de judecată, această obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Potrivit art. 451 alin. 1 și 2 din N Cod proc civ " (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".
Prin aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ. instanța nu intervine în contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se menține în integralitate, (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsura onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversa, ținând seama de natura si complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens în jurisprudența CEDO s-a statuat ca partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 V. C.pr.civ., decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Ținând seama de elementele prevăzute de alin. 2 al art. 451 C.pr.civ. si anume: activitatea concreta prestata de avocatul reclamantului si limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar, dar si valoarea pricinii, instanța retine ca acesta nu a desfasurat un volum mare de munca pentru executarea mandatului primit de natura sa justifice onorariul perceput în cuantum de 1000 lei pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfasurata.
În acest sens instanța considera ca desfasurarea activitatii menționata în contractul de asistenta juridica implica studierea înscrisurilor existente la dosar si o documentare juridica adecvata pentru apararea intereselor reclamantului si apreciază ca suma de 500 lei este suficienta pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel ca numai în aceste limite cheltuielile de judecata constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina pârâtului.
Concluzionând instanța apreciază ca pârâtul trebuie sa suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de către reclamant, urmând sa suporte diferența dintre onorariul convenit cu aparatorul sau si suma pe care trebuie sa o plătească partea care a căzut în pretenții, respectiv pârâtul.
În temeiul art. 453 C.proc.civ. va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3251 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat – 500 lei, taxa judiciară de timbru – 2649 lei, timbru judiciar – 5 lei, cheltuielile pentru soluționarea litigiului prin mediere – 100 lei, reținând culpa pârâtului în declanșarea prezentului proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea de chemare in judecată, formulată de reclamantul U. R., cu domiciliul în C.,., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul B. T., domiciliat în C., . C., .. 2, ., având ca obiect pretenții civile.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 12.000 Euro, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând împrumut nerestituit.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3251 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv taxă judiciară de timbru, timbru judiciar onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul D., cererea de apel urmând a fi depusă al Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCE/4ex/16.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3255/2013. Judecătoria CRAIOVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
