Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 14519/215/2013
Dosar nr._ -plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. V. și pe intimata C. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța, având în vedere disp. art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că Judecătoria C., sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul V. V. împotriva procesului-verbal ., nr._ întocmit la data de 09.04.2013, este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează probele cu înscrisuri solicitate de petent prin plângerea formulată și de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind admisibile și necesare soluționării cauzei.
Constatând probele administrate declară cercetarea și dezbaterile procesului încheiate, conform art. 244 și art. 394 N.C.Pr.civ. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
La data de 23.04.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de petentul V. V. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 09.04.2013 de intimată, prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse. În motivarea plângerii petentul a invocat nulitatea actului sancționator pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 respectiv lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal susținând că, potrivit Legii nr. 445/2001, „ înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic „, iar actul sancționator a fost comunicat pe hârtie și nu în program informatic.
În subsidiar, petentul a solicitat ca în cazul în care instanța va constata temeinicia procesului-verbal, să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment amendă.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. OG 2/2001 și L 455/2001 și a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat, copie de pe cartea sa de identitate și sentința civilă nr._/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012.
La data de 31.05.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, cu motivarea că potrivit disp. art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 1 iulie 2012 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată și de numărul de axe, după caz, iar vehiculul cu nr. de înmatriculare_ , aparținând petentuluii, a fost surprins că a circulat în data de 15.03.2013 pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 09.04.2013 . Intimata a mai arătat că procesul-verbal de contravenție ., nr. nr._ întocmit la data de 09.04.2013 îndeplinește toate condițiile prev. de OG 15/2002, coroborat cu OG 2/2001, învederând că acesta a fost generat și semnat în mod electronic de către agentul constatator cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe disp. art. 411(1), pct. 2 N.C.Pr.civ.
În susținerea cererii, intimata a depus la dosar: proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator și certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Se constata ca prin procesul verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 09.04.2013 petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din OG 15/2002, reținându-se că a circulat la data de 15.03.2013, ora 10,09 pe DN 54A km 39+600 m, localitatea Călăras, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă, sancțiunea fiind aplicata in data de 09.04.2013.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea atât a dispozițiilor prevăzute de art. 16 cât și cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, instanța reține că actul constatator cuprinde mențiunile referitoare la locul, data unde a fost încheiat, datele agentului constatator, datele contravenientei, descrierea faptei contravenționale precum și a actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceste nulități relative virtuale sunt condiționate de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 175 alin. 1 și 2 din C. proc. civ., existența vătămării trebui dovedită.
În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 445/2001, instanța reține că, actul constatator și sancționator, comunicat petentului a fost generat automat de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică.
Din punct de vedere al semnificației, semnatura electronica este forma digitala a semnăturii olografe, in sensul ca este reflexia in spațiul virtual al acesteia. O semnătura electronica are aceleași funcționalitati si aplicabilitati ca si semnătura olografa si chiar mai mult decat atat, modul ei de utilizare recomandand-o din punctul de vedere al securitatii si integritatii. In plus, daca in cazul semnaturii olografe exista suspiciuni in cazul recunoasterii identitatii semnatarului, aceste suspiciuni sunt practic eliminate in cazul semnaturii electronice, facand astfel ca non-repudierea sa fie asigurata .
Avantajele semnaturii electronice extinse rezulta din echivalarea sa, din punct de vedere juridic, cu a unei semnaturi olografe. O astfel de semnatura este greu de contestat in instanta, asigurand autentificarea unica a semnatarului si integritatea documentelor semnate.
Practic, în cauza de față, semnătura electronica încorporată în actul constatator este echivalenta cu procesul de autentificare a unui document creat electronic printr-un certificat digital calificat.
Față de dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, întrucât procesului-verbal de contravenție i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică extinsă (art. 5 și urm. din lege), acesta poate fi avut în vedere ca probă.
Prin urmare, instanța nu poate să rețină susținerile petentului în sensul că legea spune că documentele pe hârtie trebuie să aibă semnătură olografă, iar semnătura electronică ar fi valabilă doar pentru actele în format electronic, cu atât mai mult, cu cât dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea absolută actul sancționator dacă acesta nu este semnat de agentul constatator, nefăcându-se distincție între semnătură olografă și cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001.
De asemenea, instanța reține netemeinicia susținerilor petentei referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, invocând teza parțială a art. 4 pct. 2, privind înțelesul înscrisului în formă electronică. Astfel, analizând textul de lege invocat de către petent în integralitate și coroborat cu pct .1,3 al art. 4, precum și art. 5,6 și 7 din același act normativ instanța constată că înscrisul în formă electronică este cel creat, prelucrat în formă electronică care poate fi trimis, stocat, primit în forma electronică, însă comunicarea poate fi efectuată atât în program electronic sau alt procedeu similar, cât și pe un suport de hârtie în modalitățile prevăzute de lege, precum cele reglementate de codul de procedură civilă.
În acest sens, sunt și dispozițiile art. 7 din legea nr. 455/2001 conform cărora, „ În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Or, în cauza de față, astfel cum s-a reținut mai sus actul constatator și sancționator, care s-a comunicat petentului a fost generat automat prin sistem informatic de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică încorporată, ceea ce echivalează cu procesul de autentificare a acestui document creat electronic printr-un certificat digital calificat, depus de intimată ( aflat la fila 14 din dosar) .
În aceste condiții, față de cele de mai sus, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petentul se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa.
Din interpretarea art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul - verbal beneficiază de prezumție relativă de temeinicie, fiind întocmit de către un agent al statului însărcinat cu exercițiul autorității de stat pentru a constata și aplica sancțiuni, iar pe de altă parte, petentul are posibilitatea să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal cu privire la acest aspect în conformitate cu dispoz. art. 249 C.proc.civ (potrivit cărora, cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege).
În cauza de față, petenta nu a afirmat că fapta nu există sau că ar deține rovinietă pentru autovehicul pentru perioada în care a fost sancționată. În aceste condiții, instanța reține că petenta nu a făcut dovada efectuării plâții tarifelor, care asigură dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România în momentul deplasării pentru vehiculul, categoria B, cu nr. de înmatriculare_ în ziua de 15.03.2013 ora 10,09, fapta respectivă potrivit art. art. 8 din OG 15/2002 constituind contravenție.
Referitor la petitul prin care se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, instanța reține că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată în prisma dispozițiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, potrivit art.7 alin.2 din aceeași lege. De asemenea, dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază ca fapta contravențională constatată personal de agentul constatator exista, existând si vinovăția petentului contravenient. Cu referire la gradul de pericol social al faptei respective, instanța reține că acesta este surprins și evaluat în norma de stabilire a faptei contravenționale. În ceea ce privește sancțiunea contravențională prevăzută de lege aceasta reprezintă reacția socială contra faptelor ilicite prevăzute de legea contravențională, fiind o măsură de constrângere și reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia și a prevenirii săvârșirii contravențiilor .Or, în cauza de față, pe lângă faptul că nu poate fi reținută împrejurarea că fapta contravențională constatată este neînsemnată, petentul, astfel cum rezultă din cuprinsul plângerii contravenționale formulate, precizate și completate, ca persoană care nu și-a conformat comportamentul normelor juridice și a încălcat aceste norme, nu a dat dovada de îndreptare și conștientizare a periculozității faptei sale. În aceste condiții, aplicarea sancțiunii avertismentului, constând în atenționarea scrisă asupra necesității respectării normelor legale apare ca fiind o sancțiunea prea blândă și care nu este în măsura să condusă la reeducarea petentului contravenient.
Prin urmare, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată.
În concluzie, față de cele reținute instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. V., domiciliat în ., județul D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 09.04.2013, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.- S.A. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 25.09.2013.
Președinte
Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 ex./31.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6943/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6010/2013. Judecătoria... → |
|---|
