Plângere contravenţională. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 17288/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civila Nr._
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. D.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. M. și pe intimat P. L. A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravenționala NR 6603/30,04,2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal si asistat de av. O., lipsa fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care.
În baza dispoz. art. 312 N.c.pr.civ., instanța procedează la audierea martorilor C. R. S. si G. L. M., propus de petent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Având în vedere dispoz. art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., constată cercetarea procesului încheiată și, nemaifiind cereri de formulat si alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 Cod proc.civ, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei si acorda cuvântul petentului.
Petentul, prin apărător, solicită admiterea plângerii contravenționale formulată, procesul verbal este nul, raportat la art 19 coroborat cu art. 3 având in vedere lipsa mențiunilor martorului asistent și invoca prescripția, întrucât acele sancțiuni se pot aplicate in termen de 2 ani, de al finalizarea construcției, iar petentul nu poate fi sancționata de doua ori pentru aceeași faptă, procesul verbal fiind nelegal iar in subsidiar solicita înlocuirea sancțiunii cu avertisment, depunând la dosar practica judiciara, fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.pr. civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 23.05.2013 petentul C. M. a formulat contestație împotriva procesului-verbal nr. 6603/30.04.2013 în contradictoriu cu Poliția Locală a Municipiului C..
Motivând în fapt plângerea, petentul arată că a fost sancționat contravențional pentru executarea unui balcon (extindere apartament) ce nu respectă autorizația de construire, ieșind cu acesta de sub aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare.
Arată că este proprietarul apartamentului situat în C., .. 4, .. 1 conform contractului de schimb autentificat sub nr. 737/2003 BNP Cernobai C. E. și din balcon în continuarea apartamentului, conform autorizației de construire nr. 1693/22.10.2003, pentru balcon fiind eliberate certificat de urbanism nr. 1702/27.06.2003 și toate avizele premergătoare emiterii acestuia.
Invocă excepția nulității procesului-verbal raportat la art. 19 (1) din OG 2/2001, agentul constatator nu a precizat numele martorului asistent, deși era obligatoriu, în condițiile în care au fost astfel de persoane, această obligație nefiind îndeplinită în situația în care deși sunt martori asistenți, agentul constatator nu le precizează numele întrucât nu ar dori să aibă calitatea de martor, întrucât art. 19 (3) precizează o cu totul altă situație.
Invocă și excepția prescripției dreptului de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica sancțiunea în mod corespunzător, raportat la dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991, balconul fiind finalizat, în forma în care este și în prezent, din anul 2004.
Susține că, este adevărat că fapta de construire este prin natura sa o faptă în formă continuă, nefiind de admis că ar putea fi executate lucrările dintr-o dată, presupune o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în care lucrările specifice sunt finalizate și în acest interval de timp data săvârșirii faptei contravenționale este considerată data constatării.Momentul finalizării nu poate însă fi legat de cel al recepției lucrărilor de către reprezentanții administrației locale, o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991 întrucât recepția lucrărilor nu poate avea loc în lipsa autorizației de construire, ceea ce ar însemna că săvârșirea faptei contravenționale ar putea fi contestată oricând până la . obținerea autorizației în mod corespunzător, în această situație o astfel de faptă putea fi constatată cel mai târziu până la finele anului 2006.
Invocă excepția prescripției dreptului de a constata și aplica măsura complementară a „aducerii construcției la forma autorizată” întrucât în Legea 50/1991 republicată, nu există o dispoziție referitoare la prescripția dreptului de a cere pe cale silită aducerea la îndeplinirea a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile.
Dreptul la acțiune având un astfel de obiect se naște la momentul la care, măsurile din procesul verbal de contravenție au devenit definitive, adică fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, dacă partea interesată nu a uzat de această cale de atac fie, în cazul în care a uzat de ea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea (Curtea de Apel București decizia nr. 16/11.01.2010; Curtea de Apel București decizia nr. 829/02.11.2004).
Menționează că pentru acest balcon a mai fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. 16/19.04.2004 prin care unitatea pârâtă (pe verso), îl obligă la sistarea imediată a lucrărilor și aducerea balconului la forma autorizată cu termen până la 05.05.2004.
Acest proces-verbal a fost contestat și prin s.c.nr._/22.11.2004 a Judecătoriei C., a fost respinsă plângerea, sentința rămânând irevocabilă prin nerecurare, astfel această măsură complementară putea fi dispusă cel mai târziu la finele anului 2007.
Pe fondul cauzei, arată că a fost sancționat pentru a doua oară pentru aceeași faptă așa cum atestă și procesul-verbal nr. 16/19.04.2004, practic cele două procese-verbale fiind aproape identice.
Raportat la art. 5, 7 cu trimitere la art. 21 (3) din OG 2/2001, solicită în subsidiar îndepărtat, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei.
În drept, invocă dispozițiile OG 2/2001.
Petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat original și în copie conformă cu originalul, s.c.nr._/22.11.2004 pronunțată de Judecătoria C., contract de schimb autentificat sub nr. 737/03.02.2003, autorizație de construire nr. 1693/22.10.2003, certificat de urbanism nr. 1702/27.06.2003.
La data de 20.06.2003 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca fiind netemeinică, susținând că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, dispozițiile art. 3 prevăzând obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, lucrările executate de contravenient fiind încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 ce necesită existența autorizației de construire precum și respectarea acesteia, iar sancțiunea pentru această faptă este de natură contravențională prin aplicarea amenzii prevăzută de Legea 50/1991.
Invocă și prevederile art. 28 din Legea 50/1991 republicată „(1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Consideră nefondată susținerea petentului că procesul-verbal contestat este nul, având în vedere că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, agentul constatator menționând în mod corect în cuprinsul actului sancționator „persoanele de față refuză calitatea de martor”.
Consideră că dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda nu a fost prescris, ținând cont de prevederile art. 37 din Legea 50/1991 republicată.
Deși petentul susține că a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă, solicită să se observe că la momentul întocmirii procesului-verbal nr. 16/2004, stadiul fizic al lucrării era „fundație din beton armat și parapetul din zidărie”, iar la data constatării și încheierii procesului-verbal contestat, așa cum reiese din Nota de constatare nr. 4883/03.04.2013 și din planșele foto efectuate la fața locului, construcția (balcon) este executată pe fundație din beton turnat, tâmplărie PVC cu geam termopan, acoperiș cu învelitoare din tablă, având dimensiunile de aproximativ 10 mp.De asemenea, construcția este împrejmuită, iar în exteriorul ei petentul a executat și o scară de acces.
Mai mult, deși prin procesul-verbal nr. 16/2004 s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor și aducerea balconului la forma autorizată, iar prin s.c.nr._/2004 irevocabilă Judecătoria C. a respins plângerea petentului, menținând procesul-verbal ca temeinic și legal, acesta nu a dus la îndeplinire măsura dispusă, continuând lucrările.
Din textele legale menționate, rezultă că fapta petentului este certă (realizarea unei construcții fără respectarea autorizației de construire) are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul-verbal de contravenție contestat bucurându-se de prezumția de legalitate până la dovada contrară, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei și legalității actului contestat.
Consideră că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 și Legii 50/1991 R., având în vedere că s-a ales sancționarea faptei cu amendă de 3000 lei pe o scară reglementată de Legea 50/1991 pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. b de la 3000 lei la 10.000 lei.
Față de aceste considerente, solicită respingerea plângerii și menținerea temeiniciei și legalității procesului-verbal de contravenție nr. 6603/30.04.2013 întocmit de Poliția Locală a Municipiului C..
În drept, își întemeiază prezentele motive pe dispozițiile art. 205 și urm. C.P.CIV. și Legea 50/1991 republicată.
A anexat la întâmpinare: nota de constatare nr. 4883/03.04.2013,, nota de constatare nr. 6603/30.04.2013, planșe foto efectuate la fața locului.
La data de 05.07.2013 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, având în vedere că pârâta nu invocă nici o excepție ci doar formulează apărări de fond la cele arătate prin acțiunea principală își menține toate cele invocate prin cererea de chemare în judecată.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiați martorii G. L. M. și C. R. S..Aceștia au declarat că petentul a început construirea balconului în perioada 2003 – 2004 și l-au văzut finalizat, zidit în anul 2004, că au văzut recent acest balcon și este în aceeași configurație ca în 2004 când a fost finalizat.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că prin procesul-verbal nr. 6603/20.04.2013 petentul a fost sancționat în temeiul art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 R. cu 3000 lei amendă, reținându-se în sarcina sa că în data de 30.04.2013 ora 13,30 a executat un balcon extindere la apartamentul nr. 1 din . pe ., construcție ce nu respectă autorizația de construire nr. 1693/22.10.2003 ieșind cu acesta de sub aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare; nu a putut prezenta proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și a mai fost sancționat conform Legii 50/1991 R. prin procesul-verbal nr. 16/19.04.2004.
Prin acest proces-verbal s-a dispus aducerea construcției la forma autorizată.
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Examinând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, agentul constatator menționând în mod corect „persoanele de față refuză calitatea de martor” și nu este afectat de nici o altă cauză de nulitate prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.
Instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica sancțiunea în mod corespunzător, raportat la dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991, petentul făcând dovada cu martorii audiați în cauză că balconul a fost finalizat, în forma în care este și în prezent din anul 2004.
Se are în vedere că fapta de construire este prin natura sa o faptă în formă continuă, nefiind de admis că ar putea fi executate lucrările dintr-odată, lucrările de construcție se realizează în timp, pe etape de lucrări, în perioade mai scurte sau mai lungi de timp în care lucrările specifice sunt finalizate, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia.
În raport de această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea 50/1991 R.
Astfel, în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatăriiI contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 26 din Legea 50/1991.
Momentul finalizării nu poate fi însă legat de cel al recepției lucrărilor de către reprezentanții administrației locale, o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991 întrucât recepția lucrărilor nu poate avea loc în lipsa autorizației de construire, ceea ce ar însemna că săvârșirea faptei contravenționale ar putea fi constatată oricând până la . obținerea autorizației în mod corespunzător.
În consecință, fapta contravențională putea fi constatată cel mai târziu la sfârșitul anului 2006.
Se apreciază ca fiind întemeiată și excepția prescripției dreptului de a constata și aplica măsura complementară a „aducerii construcției la forma autorizată” având în vedere următoarele considerente:
Întrucât în Legea 50/1991 R., lege specială în materia executării lucrărilor de construcție, nu există o dispoziție referitoare la prescripția dreptului de a cere pe cale silită aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, dispozițiile din art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile.
Dreptul la acțiune având un astfel de obiect se naște la momentul la care măsurile din procesul-verbal de contravenție au devenit definitive, adică fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal, dacă partea interesată nu a uzat de această cale de atac, fie în cazul în care a uzat de ea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea.În speță, pentru acest balcon, petentul a mai fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. 16/19.04.2004 prin care a fost obligat la sistarea imediată a lucrărilor și aducerea balconului la forma autorizată cu termen până la 05.05.2004.
Acest proces-verbal a fost contestat de petent, iar prin s.c.nr._/22.11.2004 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/2004, a fost respinsă plângerea, sentința rămânând irevocabilă prin nerecurare.
În consecință, această măsură complementară, putea fi dispusă cel mai târziu la sfârșitul anului 2007.
Față de considerentele expuse și de textele de lege menționate, instanța apreciază excepțiile invocate de petent ca fiind întemeiate și, în consecință va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție nr. 6603 încheiat la 30.04.2013 de Poliția Locală C..
Va lua act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulata de către petentul C. M., domiciliat in C., ., nr. 4, . 1, județul D., in contradictoriu cu intimata P. L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul in C., . nr 22, județul D..
Anulează procesul verbal nr. 6603 încheiat la data de 30.04.2013 de P. L. C..
Ia act ca petentul nu solicita cheltuieli de judecată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Președinte, F. D. | ||
Grefier, C. O. |
Red. /Tehnored. F.D./C.O.
4 expl. /
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
