Plângere contravenţională. Sentința nr. 5272/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5272/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 32341/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.5272/2013
Ședința publică de la 01 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. M. și pe intimat I. T. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER-ISCTR, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și a probei cu interogatoriul intimatului.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de petent pentru a dovedi situația de fapt este pertinentă, concludentă și utilă cauzei întrucât poate să ducă la dezlegarea în fond a pricinii potrivit dispozițiilor art.167, alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.34 din O.G.2/2001 o încuviințează și respinge proba cu interogatoriul intimatului ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de încuviințat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, respectiv instanța să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul S. M. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Stat pentru Controlul în Transport Rutier – ISCTR a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul- verbal ., nr._ încheiat la data de 15.11.2012, respectiv amenda contravențională cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la controlul efectuat în trafic în data de 15.11.2012, ora 16,10 pe DN 65F km+ 9+100 Centura Nord, loc. C., jud. D., a fost oprit și verificat în calitate de conducător auto al autoutilitarei Mercedes-Benz, cu nr. de înmatriculare_ utilizat de ., ce efectua transport rutier internațional de mărfuri contra cost, conform copie conformă nr._ și scrisoare de transport internațional CMR din data de 13.11.2012.
S-a constatat conducerea unui vehicul utilizat la efectuarea transportului rutier de către conducători auto care nu dețin atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat.
Petentul a prezentat certificat de competență profesională expirat în data de 03.08.2012, iar pentru această faptă a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 14.000 lei, conform art. 6 al. 2 lit. b din H.G. nr.69/2012.
În drept, a invocat disp. Art.7, alin. 2, art.21, alin. 3, art.31 și 32 din O.G. 2/2001.
În baza disp. art. 242 alin. 2 C.P.CIV., a solicitat judecarea în lipsă.
În dovedire, petentul a depus la dosar copie procesul-verbal contestat, certificat pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule, copie conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri.
Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. I si art. 15 lit. p din Legea nr.146/1997 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările si modificările ulterioare, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobata prin Legea nr. 106/1995.
La data de 14.01.2013 intimatul I. T. de Stat pentru Controlul în Transport Rutier–ISCTR a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr .2/2001 și arătând faptul că s-au făcut poze după toate documentele menționate în procesul-verbal de contravenție.
A arătat că, în conformitate cu art.3 din H.G. nr.69/2012 coroboat cu art.2, lit.a, fapta menționată în procesul-verbal de contravenție reprezintă o încălcare foarte gravă a prevederilor Regulamentului(CE) nr.1071/2009 și ale O.G. nr.27/2011 și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât potrivit legii penale să constituie infracțiune.
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Reglementările naționale privind efectuarea transportului rutier se regăsesc în O.G. nr.27/2011, cât și în OMT nr.980/2011, cele două acte normative creând cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului CE nr.1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din data de 21.10.2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
În acest sens, au fost învederate dispozițiile art.39, alin.1, art.44, art.134, alin.1 din OMTI nr.980/2011 și dispozițiile art.3, pct.15 din H.G. nr.69/2012, art.58 din O.G. nr.27/2011, art.1 Anexa la OMLPTL nr.597/2003.
A menționat că, în speță, la data de 26.07.2012 când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier acesta nu-și respectase obligația de a utiliza conducători auto care să dețină atestat/certificat de competență profesională valabile.
Pentru a putea fi exonerată de aplicarea sancțiunii contravenționale, petenta trebuia să dovedească faptul că la data aplicării sancțiunii contravenționale, conducătorul auto deținea certificatul de competență profesională.
În concluzie, consideră că ceea ce a dus la întocmirea procesului-verbal este expresia nudei contravenții, iar petenta nu poate invoca în apărarea sa propria culpă.
Au fost anexate în copie, înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat.
Prin notele scrise depuse la dosar în data de 25.02.2013, petentul a arătat că înțelege să dezvolte motivele de fapt și de drept ale plângerii.
A susținut petentul că, încadrarea juridică a sancțiunii faptei este greșită, agentul constatator menționând că fapta se sancționează conform art.6, alin.2, lit.b, ori acest lucru este prevăzut de art.6, alin.1 din HG 69/2012.
A arătat că, dintr-o eroare umană și nu din rea-voință nu a observat că îi expirase certificatul de competență profesională, având în vedere faptul că deține în mod obligatoriu asupra sa trei atestate/certificate profesionale, două dintre acestea fiind valabile până la data de 26.02.2015.
Întrucât cel expirat era la mijloc între celelalte două nu a observat faptul că acesta expirase.
După întoarcerea din cursă, respectiv la data de 16.11.2012, dorind să intre în legalitate s-a înscris la cursul de pregătire profesională pentru obținerea certificatului expirat, dovada înțelegând să o facă cu factura ., IFP nr._/16.11.2012 și chitanța nr._/16.11.2012.
Ulterior, i-a fost înmânat/eliberat și certificatul de pregătire profesională în data de 08.12.2012, card valabil până la data de 23.11.207.
A solicitat ca la individualizarea sancțiunii să fie avută în vedere situația pecuniară precară a familiei sale.
Instanța în baza art. 167 alin. 1 C.proc.civ si art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a încuviințat proba cu înscrisuri apreciind că această probă este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/15.11.2012, emis de către I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, petentul S. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3, pct.15 din H.G. nr.69/2012 și sancționată de prevederile art.6, alin.2, lit.b din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 15.11.2012, la controlul efectuat în trafic pe DN 65 F, km 9+100 Centura Nord, localitatea C., a fost oprit și verificat în timp ce conducea autoutilitara Mercedes-Benz cu număr de înmatriculare_ utilizat de . ce efectua transport rutier internațional de mărfuri contra cost conform copiei conformă nr._ și scrisoarea de transport internațional CMR din data de 13.11.2012.
În urma verificărilor s-a constatat conducerea unui vehicul utilizat la efectuarea transportului rutier de către conducători auto care nu dețin atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat(conducător auto S. M. a prezentat certificatul de competență profesională expirat din data de 03.08.2012). S-a menționat în continuare că s-au efectuat poze de pe toate documentele menționate.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către agentul constatator și de către petent, acesta din urmă cu mențiunea că nu are de formulat obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevăzut de art.31, alin.1 din O.G. nr.2/2001, cu completările și modificările ulterioare, instanța urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din același act normativ.
Verificând actul constatator sub aspectul legalitatii, instanta apreciaza ca în cauza nu exista motive de nulitate absoluta, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din OG nr.2/2001), în sensul că acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent în sensul că, fapta reținută în sarcina sa a fost greșit încadrată în drept, instanța urmează să îl înlăture având în vedere că, așa cum rezultă din dispozițiile H.G. nr.69/2012, fapta reținută în sarcina petentului și prevăzută de dispozițile art.3, pct.15 este sancționată de dispozițiile art.6, alin.2, lit.b din H.G. nr.69/2012, în alin.1 al acestui articol fiind reglementate limitele minime și maxime ale sancțiunii amenzii contravenționale aplicabile în cazul tuturor contravențiilor prevăzute de art.3.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art.3, pct.15 din H.G. 69/2012 constituie contravenție și încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1 071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 conducerea unui vehicul utilizat la efectuarea transportului rutier de către conducători auto care nu dețin atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat .
Din conținutul plângerii formulate instanța reține că, petentul a recunoscut contravenția reținută în sarcina sa, respectiv că certificatul de competență profesională era expirat din data de 03.08.2012, motivând faptul că dintr-o eroare nu a realizat că acesta nu mai era în perioada de valabilitate.
Pe cale de consecință, instanța constată că agentul constatator a retinut în mod corect savârsirea de către petent a contravenției prevăzute de art.3, pct.15 din H.G. nr.69/2012.
Analizând sancțiunea aplicată și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora aceasta este competentă să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care procesul verbal de constatare a contravenției ar fi legal și temeinic întocmit.
Totodată instanța constată că devin incidente în cauză și dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001 care prevede că sancțiune aplicată trebuie să fie „proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” și art. 21 alin. 3 din același act normativ arătându-se că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Instanța în vederea aprecierii proporționalității dintre sancțiunile aplicate contravenientului și faptele săvârșite de acesta va avea în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Analizând în prezenta cauză gradul de pericol social al contravenției săvârșite și prevăzute de art. 3, pct.15 din H.G. nr.69/2012 în conformitate cu criteriile anterior menționate și prevăzute în mod exemplificativ de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii de 14.000 lei este proporțională cu fapta săvârșită de petent, sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece acest cuantum reprezintă minimul legal, fapta fiind considerată a prezenta o gravitate sporită de către legiuitor prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum.
Instanța apreciază că circumstanțele personale invocate de către petent și împrejurarea că acesta a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și că la o dată ulterioară controlului s-a înscris la un curs de pregătire profesională pentru obținerea certificatului nu sunt de natură să conducă la reindividualizarea sancțiunii și aplicarea în cauză a sancțiunii avertismentului, având în vedere că transporturile rutiere în România se desfășoară în baza unei legislații specifice care are rolul de a institui o disciplină necesară efectuării în condiții de siguranță, corectitudine și concurență loială față de ceilalți operatori de transport.
Pentru considerentele arătate, întrucât procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, în temeiul art.34 alin.1 din Ordonanța nr.2/2001 instanța va respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. M., cu domiciliul în Botosani, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier-I.S.C.T.R. cu sediul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, ., județ M., împotriva procesului-verbal de contravenție, ., nr._/15.11.2012 încheiat de I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier-I.S.C.T.R., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.V.N.
4ex/29.05.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
