Plângere contravenţională. Sentința nr. 5348/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5348/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 31041/215/2012
plângere contravențională
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5348
Ședința publică de la 02 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. F. și pe intimatul IPJ D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. C. în substituire pentru avocat C. D. pentru petent și martorul G. O. V., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru petent depune delegație de substituire și planșe foto.
Instanța procedează la audierea martorului G. O. V. ( CI ., nr._ CNP_, a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat pentru petent solicită admiterea plângerii și exonerarea de la plata amenzii, iar în ceea ce privește neprezentarea actelor solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Arată că din declarația martorului reiese că acesta a ieșit de pe carosabil cu jumătate din mașină și astfel aveau loc ambele mașini să treacă pe aceeași bandă una pe lângă alta.
Declarând dezbaterile închise, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 22.11.2012, petentul M. F. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/13.11.2012 emis de I.P.J. D., exonerarea de la plata amenzii contravenționale și înlăturarea sancțiunii cu puncte penalizatoare și anularea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce .
În motivare, a arătat că autoturismul care circula în fața sa a tras brusc de volan dreapta circulând cu roțile din dreapta pe acostament, motiv pentru care a trecut pe lângă acesta, forțat de această împrejurare, dar fără a încălca axa drumului. A precizat că nu avea vreo restricție în acea zonă deoarece era marcaj cu linie discontinuă la km 3 și chiar și după și nu era vreun indicator cu linie discontinuă. A arătat că nu a găsit certificatul de înmatriculare, iar agentul de poliție i-a spus ca trebuie să îl verifice în baza de date, dar între timp l-a găsit.
În drept plângerea nu este motivată.
În dovedire s-a depus: proces verbal contestat, în original.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său. Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de agentul de poliție.
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2013 instanța a încuviințat pentru petent administrarea probei testimoniale cu martorul G. O. V..
Din oficiu, în temeiul art. 129 alin. 5 C.pr.civ. instanța a dispus emiterea unei adrese către Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. pentru a comunica dacă la km 3 DN 56 este linie continuă și indicator de depășire interzisă, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 3742/18.02.2013 de către . calitate de constructor în administrarea căruia se afla drumul la data faptei.
La termenul de judecată din data de 09.10.2012 instanța a dispus audierea martorului B. O., propus de către petent.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/13.11.2012 emis de I.P.J. D., petentul M. F. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 700 lei pentru că la data de 13.11.2012 ora 10.25, pe DN 56 km 3, în timp ce conducea autoturismul VW Passat cu nr. BH 3026BT a efectuat în mod intenționat depășirea mai multor autoturisme în zona de acțiun a indicatorului depășirea interzisă și al marcajului de linie continuă, nu a prezentat actele autoturismului, faptele fiind prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. c, art. 101 alin. 1 pct. 18 și din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Din declarația martorului Gîrbonvan O. V., instanța reține că acesta este conducătorul autoturismului depășit de petent, iar la vederea autoturismului poliției a încetinit și s-a deplasa spre marginea drumului ca să își pună centura iar atunci a fost depășit de petent.
Deși martorul a susținut că în zona în care a fost depășit nu ar exista restricții privind depășirea, din adresa nr. 3742/18.02.2013 emisă de către . că la data de 13.11.2013 în zona km 3+000 pe DN 56, a fost marcaj rutier linie continuă și indicator cu depășirea interzisă. O_, petentul nu a susținut că nu s-ar fi aflat în momentul depășirii în dreptul km 3, ci că în acest loc nu este depășirea interzisă, fapt contrazis tocmai de cuprinsul acestei adrese.
Prin urmare în zona în care petentul a efectuat manevra de depășire la data faptei era linie continuă și indicator care interzicea depășirea, astfel că susținerea petentului este neîntemeiată.
Petentul a mai susținut că ar fi fost forțat să depășească pentru că cel din față a tras brusc de volan dreapta, însă instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile stării de necesitate întrucât săvârșirea faptei nu trebuie să fie urmarea propriei fapte. Astfel, dacă petentul ar fi respectat distanța față de autoturismul din față nu ar fi fost nevoit să îl depășească dacă acesta ar fi frânat și ar fi încetinit brusc.
Întrucât martorului i s-a părut că petentul nu a pătruns pe celălalt sens pentru că atunci când s-a apropiat de marginea drumului a ieșit cu jumătate de mașină pe partea necarosabilă care este din pietriș, instanța nu poate reține ca fiind certă împrejurarea că petentul nu ar fi încălcat linia continuă prin depășirea autoturismului condus de martor, martorul nefiind sigur că a observat corect.
În plus, în zonă se efectuau lucrări de reabilitare a drumului (f.12), iar din fotografiile depuse de petent nu rezultă că drumul ar fi suficient de lat pentru a permite trecerea a două autoturisme mai mari cum sunt cele în speță, respectiv un BMW X5 și un VW Passat, fără a se încălca linia ce desparte sensurile de mers.
Reține instanța că declarația martorului nu oferă argumente solide din care să rezultă că petentul nu a încălcat linia continuă când l-a depășit, cu atât mai mult cu cât este greu de crezut că circulând chiar și cu jumătate din mașină pe marginea drumului, față de dimensiunile celor două autoturisme, spațiul rămas era suficient pentru a trece petentul cu autoturismul său. Totodată martorul nu a oferit nicio explicație pentru care ar fi circulat pe acostament, fiind suficient doar să încetinească pentru a-și pune centura.
Se mai constată că în procesul verbal s-a menționat că petentul ar fi depășit mai multe autoturisme în același timp și nu doar pe cel al martorului, însă martorul a susținut că a fost singurul depășit, fără a oferi vreo informație care să justifice reținerea unei alte situații de fapt.
Din aceste motive, instanța nu poate reține că declarația martorului audiat este de natură a dovedi netemeinicia procesului verbal.
În ce privește fapta de a nu prezenta actele autoturismului, instanța reține că petentul chiar a recunoscut în plângere că nu a prezentat certificatul de înmatriculare pentru că nu l-a găsit, iar împrejurarea că l-ar fi găsit ulterior nu a fost dovedită în cauză. Totodată, declarația martorului audiat la propunerea petentului nu oferă informații referitoare la aceasta fapta, iar fapta a fost constatată direct de agentul de poliție.
Prin urmare, cu toate că prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea ce s-ar fi putut produce prin efectuarea unei manevre de depășire într-o zonă în care depășirea era interzisă, ceea ce constituie un pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.11.2012, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. F., cu domiciliul în Calafat, ., nr. 41, județul D. în contradictoriu cu intimatul IPJ D. cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
C.-M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B./
Tehnored. gref. L.C.A.
12.06.2013, 4 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7719/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2013.... → |
|---|
