Plângere contravenţională. Sentința nr. 8633/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8633/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 32191/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8633
Ședința publică din data de 31 mai 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta M. S. M. și pe intimata POLIȚIA M. C.-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta prin avocat M. L. și martora I. F. R., lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită
In temeiul dispoz. art. 186-200 C. proc. civ., instanța procedeaza la audierea martorei I. F. R., depozitia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei..
Nemaifiind cereri noi de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata și acordă cuvantul pe fond.
Avocat M. L. pentru petentă solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contraventie, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere. În subsidiar, solicită aplicarea sancțiunii avertismentului. F. cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2012, sub nr. _, petenta M. S. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția M. C.- Biroul Rutier, admiterea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.11.2012 și anularea sancțiunii cu avertisment, iar în subsidiar a solicitat aplicarea sancțiunii cu avertisment.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că la data de 19.11.2012, prin procesul -verbal mai sus menționat s-a reținut în sarcina sa că în timp ce circula în C., cu auto VOLVO S 40_ pe . a acordat prioritate la trecerea de pietoni pe sensul de mers la intersecția cu . mai face precizarea că nu a purtat centura de siguranță și nu a verificat funcționarea sistemului de iluminare față, motiv pentru care a fost amendată cu suma de 140 lei și i s-a reținut permisul de conducere pentru 30 de zile.
A menționat petenta că cele descrise în procesul-verbal de constatare a contravenției nu sunt adevărate, starea de fapt este alta, în sensul că petenta aproape trecuse trecerea de pietoni, timp în care o bătrână a pus piciorul pe trecerea de pietoni.
Cu privire la faptul că nu purta centura de siguranță nu este adevărat, iar sistemul de iluminat față funcționa.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În baza art. 242 alin.2 C.proc.civ., s-a solicitat de către petentă judecarea cauzei și în lipsă.
A fost anexat plângerii procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.11.2012, în original.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 36 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 rap. la art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat de către intimată judecarea cauzei și în lipsă în baza art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora I. F. R., a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.11.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei, avertisment, avertisment, cu 2 puncte de penalizare și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit.h, art. 147 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 36 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 19.11.2012, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe marcajul pietonal pe sensul său de mers la intersecția cu . a purtat centura de siguranță și nu a verificat funcționarea sistemului de iluminare față.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal faptele săvârșite, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține însă că petenta a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal, răsturnând prezumția de temeinicie de care beneficia. Astfel, martorul propus de petentă, I. F. R. a arătat că după ce roțile din spate ale autoturismului condus de petentă au depășit trecerea de pietoni, o bătrânică a pus piciorul pe trecere. Astfel nu se poate reține că petenta se face vinovată de nerespectarea priorității de trecere a pietonilor angajați în traversare. De asemenea, potrivit declarației aceleași martore, petenta și-a dat jos centura de siguranță, înainte de a coborî din autoturism și farurile din față ale mașinii erau aprinse.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție nu a fost temeinic întocmit, astfel că va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.11.2012 și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta M. S. M., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. C.-BIROUL RUTIER, cu sediul în C., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.11.2012 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 01.07.2013
2 ex. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3076/2013. Judecătoria CRAIOVA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2/2013.... → |
|---|
