Plângere contravenţională. Sentința nr. 8814/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8814/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 34079/215/2012
Pl. contrav.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 8814
Ședința publică de la 05 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. T.
Grefier L. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. R. C. și pe intimatul I.P.J. D., având ca obiect plângere contravenționala
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, martorul B. I. D., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art. 192, 193 C.p.c. rap. la art. 196 C.p.c. instanța procedează la audierea martorului B. I. D., declarația consemnată fiind atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri noi de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, in vederea solutionarii cu celeritate a cauzei pendinte, instanta constata cauza in stare de judecata, acordand cuvantul in dezbateri asupra fondului cauzei.
Petentul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin plângerea contravenționala, depusa si înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2012 sub nr._, petentul S. R. C. a solicitat in contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., anularea procesului verbal de contravenție .. nr._/24.11.2012, exonerarea de la plata amenzii.
Petentul a aratat ca la data de 24.11.2012, a fost sancționat contravențional pe motiv că, ar fi staționat cu autoturismul într-o zonă cu restricție de staționare, stare de fapt neconformă cu realitatea.
A precizat că, a parcat autoturismul într-o parcare, unde erau mai multe autoturisme staționate.
La prezenta plângere s-au depus în copii xerox procesul verbal și C.I, dovada din 18.12.2012 privind afișarea la domiciliu a procesului-verbal de contravenție.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept a invocat prevederile C.pr.civ. și ale O.G. 2/2001cu modificările și completările ulteriore, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Plângerea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar conform dispozițiilor art.36 din O nr.2/2001, art.15 lit.i din L.nr.146/1997, respectiv art.1 al.2 din OG nr.32/1995.
În scop probator petentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu martorul N. B..
Instanța a dispus în baza rolului activ în materie probatorie, reglementat de art. 129, alin. 5 C.p.civ., emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica numele și domiciliul martorului asistent, răspunsul fiind înaintat la data de 06.02.2013.
In privinta martorului asistent B. I. D., instanța a aplicat dispoz. art. 188 alin. 1 C.p.c., avand in vedere ca desi a fost citat in mod legal, acesta nu s-a prezentat,iar pe numele acestuia s-a emis mandat de aducere.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție .. nr._/24.11.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 280 lei, și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 142 din OUG 195/2002
În fapt, la data de 2411.2012, petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe . și nu a respectat semnificația indicatorului "Oprirea interzisă", acesta oprind autoturismul la ieșirea din benzinăria "Petrom", blocând traficul rutier.
Potrivit art. 142 din OUG 195/2002 ,, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă".
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competentă sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare ) cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și faptul ca pe parcursul judecații petentul nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea menționata in procesul verbal de contravenție deși potrivit art 1169 c.civ. corob cu art 129 alin 1 c.p.civ. acestuia ii revenea sarcina probei, instanța retine că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată procesul verbal de contravenție bucurându-se in continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea martorului N. B. .
Din declarația acestuia rezultă că petentul ,, se afla în zona respectivă deoarece trebuia să predea banii și să facă plinul mașinii" cu combustibil, acest aspect coroborându-se și cu depoziția martorului asistent B. I. D., angajat al Stației Peco Jiul din mun. C. care precizează că ,, în fiecare dimineață în zona respectivă, se schimbă tura pentru taximetriști".
Procesul-verbal este temeinic, comiterea contravenției rezultând din însuși cuprinsul actului constatator.
Având însă in vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravenționala si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului in ipoteza in care prezumția relativa de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța considera ca sancțiunea avertismentului este totuși suficienta pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor sale.
Opinia instanței se întemeiază pe de o parte pe dispozițiile art. 7 alin 3 prin care se prevede ca avertismentul se aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor respective nu prevede in mod expres aceasta sancțiune, dar si pe disp. art.5 al.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, coroborat cu art.21 al.3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Pentru considerentele mai sus expuse, având in vedere si dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite, in parte, plângerea contravențională si va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. R. C., domiciliat în C., .. 6, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii in cuantum de 140 lei aplicata prin procesul-verbal .. nr._/24.11.2012, cu sancțiunea „ avertisment”.
Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. T. L. V.
Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.
2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5838/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7743/2013.... → |
|---|
