Plângere contravenţională. Sentința nr. 9124/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9124/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 31195/215/2012
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9124
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 11.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul Ș. D., în contradictoriu cu intimata R.N.P. – R. Direcția Silvică D., împotriva procesului-verbal de contravenție . 12 nr._/08.09.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat C. M., pentru petent, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța a declarat, potrivit art. 150 C.p.c., închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat C. M., pentru petent, a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii contravenționale, fără cheltuieli de judecată. Arată că din proba testimonială administrată în cauză reiese nevinovăția petentului. Astfel, pe data de 22.08.2012 petentul a fost la lucru până seara târziu, fiind deci imposibil să se afle în pădure pentru tăiere arbori. În ceea ce privește declarația martorului asistent, aceasta conține afirmații care se află în contradicție cu cele reținute în procesul-verbal de contravenție. Astfel, martorul asistent a declarat că fapta a fost săvârșită în iarnă, în luna februarie iar în procesul-verbal se menționează luna august. Mai mult decât atât, dacă petentul ar fi fost prins în flagrant, așa cum susține martorul asistent, marfa ar fi fost confiscată, făcându-se obligatoriu mențiune despre aceasta în procesul-verbal de contravenție. Apreciază că în speță este vorba despre o rea credință a pădurarului care dorește să dovedească lipsa lemnului din gestiunea sa.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.11.2012 sub nr._, petentul Ș. D. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . 12 nr._/08.09.2012 întocmit de Direcția Silvică D. - Ocolul Silvic D. și exonerarea de plata amenzii în valoare de 2.000 lei.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, pădurarul, din motive josnice și pentru a justifica lipsa materialului lemnos din gestiunea sa, a emis procesul-verbal de contravenție, având în vedere și starea materială a familiei petentului care este una destul de modestă, care poate să o determine să fie resemnată, pentru că nu și-ar permite financiar să-l acționeze în judecată sau să-și angajeze un eventual avocat.
Petentul a mai arătat că în ziua constatării contravenției, respectiv pe data de 22.08.2012, s-a aflat împreună cu mama, fratele și unchiul său la tăierea cocenilor iar la întoarcere, au trecut pe lângă marginea pădurii unde au văzut trei persoane care tăiau cu drujba salcâmii de la periferia pădurii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În susținerea acțiunii a fost depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție și copie a plicului prin care a fost comunicat.
La data de 01.02.2013 intimata R.N.P. – R. Direcția Silvică D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică și nefondată a plângerii contravenționale.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unor martori la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de teren care a fost împuternicit, conform art. 24, alin. 1, lit. b) din Legea 171/2010, să aplice contravențiile silvice.
Față de aprecierea petentului precum că procesul-verbal de contravenție nu respectă elementele obligatorii instituite de O.G. 2/2001, intimata a arătat că acesta este întocmit cu respectarea întocmai a acestora, inclusiv mențiunea privind fapta săvârșită.
La constatarea contravenției se afla de față și un martor care susține faptele menționate de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție contestat, semnând totodată acest proces-verbal.
De asemenea, intimata a arătat că pe rolul Judecătoriei C. se mai află înregistrat și dosarul nr._/215/2012 care are același obiect și părți, numi că procesul-verbal contestat are nr._/04.07.2012, în situația de față punându-se întrebarea dacă și acel proces-verbal de contravenție a fost încheiat cu rea credință sau este o invenție așa cum reiterează petentului.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001, Legea 171/2010.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei testimoniale cu un martor, probă apreciată de instanța ca fiind utilă cauzei și încuviințată ca atare.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei testimoniale cu un martor, probă apreciată de instanța ca fiind utilă cauzei și încuviințată ca atare.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii R. G. și C. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . 12 nr._/08.09.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8, alin. 1, lit. b) din Legea 171/2010, constând în aceea că, în ziua de 22.08.2012, orele 21,00, petentul a sustras din UP VII Celaru, Ua 40 un număr de 4 arbori specia salcâm, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorului R. G. audiat, conform căruia în data de 22.08.2012 in intervalul orelor 18-21 petentul s-a aflat la câmp, la tăiat de coceni, martorul nevăzându-l nici un moment tăind lemne sau având lemne în căruță, deși l-a însoțit la întoarcere până când a intrat în curtea casei sale, instanța reține că petentul a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
În ceea ce privește declarația martorului asistent C. Gheoghiță, instanța apreciază că aceasta nu este relevantă, nereușind să confirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal, martorul relatând despre o contravenție care a avut loc la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie, in timp ce in actul sanctionator contestat in prezenta cauza contraventia s-ar fi petrecut in luna august .
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul Ș. D., domiciliat în comuna Celaru, ., jud. D., în contradictoriu cu intimata R.N.P. – R. Direcția Silvică D., cu sediul în C., .. 19, jud. D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 08.09.2012 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 2.000 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./ Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 05.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 9584/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
