Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 21888/215/2013
Dosar nr._ plîngere CF
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 05 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: D. C. P.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții R. L. și R. A. în contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat M. D. pentru reclamanți, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamanților depune la dosar dovada citării pârâtului prin publicitate și un act de adjudecare.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea plângerii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.06.2013, petenții R. L. și R. A. au formulat în contradictoriu cu intimaul C. M. plângere împotriva încheierilor de respingere nr._/17.04.2013 și nr._/10.06.2013 întocmite de către BCPI C. solicitând anularea acestora și obligarea OCPI D.-BCPI C. sa întabuleze dreptul de proprietate al petentilor asupra imobilului-apartament situat în C.,cartier Craiovița Nouă,..1,.,identificat cu nr. cadastral 9853/2 înscris în CF_ UAT C.,dobîndit în baza actului de adjudecare din data de 22.02.2013 emis în dosarul de executare nr.342/_/2015/2011 al B. Ț. R..
În motivare au arătat că cererea de intabulare a dreptului de proprietate al petenților asupra imobilului descris mai sus a fost respinsă inițial prin încheierea nr._ soluționată la data de 17.04.2013.
De asemenea cererea de reexaminare a petentei formulată în termen legal a fost respinsă prin încheierea de respingere nr._ soluționată la data de 10.06.2013 cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale corespunzătoare.
Astfel precizează următoarele:
- obligația plății impozitului pentru transferul dreptului de proprietate nu este în sarcina petentilor ( adjudecatari ai imobilului) ci aparține proprietarului anterior ( art. 151 indice 2 lit a ) din HG nr. 44/2004.
- singura obligație legală a petentilor este să depună la organul fiscal competent documentația aferentă transferului ( art. 151 indice 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003).
In scop probator, petenții au înțeles sa se folosească de proba cu înscrisuri,constînd în copii conforme cu originalele după încheierile contestate comunicate de OCPI D. și actul de adjudecare din 22.02.2013 emis în dosarul de executare nr.342/_/2015/2011 al B. Ț. R..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin actul de adjudecare încheiat la data de 22.02.2013, petentul R. L. a devenit proprietar al imobilului-apartament în suprafață de 51,82 mp,compus din două camere și dependințe, situat în C.,cartier Craiovița Nouă,..1,.,avînd nr.cadastral 9853/2,înscris în CF_ C., în temeiul căruia a solicitat înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară.
Prin încheierea_ /17.04.2013, OCPI D. a dispus respingerea cererii în temeiul dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 7/1996R coroborat cu art. 77 indice 1, alin. 6 din Legea nr. 571/2003.
Împotriva acestei încheieri petenții au formulat cerere de reexaminare, ce a fost soluționată de OCPI D. prin încheierea nr._/10.06.2013, dispunându-se respingerea cererii ca neîntemeiată.
În cauza de față s-a formulat plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare, asupra căreia instanța reține:
Potrivit art. 47 alin. l din Legea 7/1996 rep., cererea de înscriere în funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra la mapa biroului de cadastru și publicitate imobiliară, iar conform art.48 din același act normativ, cererea de înscriere este admisibilă, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative:
a) este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege;
b) identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România;
e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului;
f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor stabilite prin lege sau a situației în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art.8 alin. (5) și (6);
g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
Se constată că Legea nr.7/1996 republicată, legea cadru în materia înregistrărilor în cartea funciară, nu prevede obligativitatea pentru cel care depune o cerere de înscriere a unui drept în cartea funciara de a depune și chitanța de plată a impozitului pe tranzacții prevăzut de art. 77/1 alin. 1 și 3 din Codul fiscal. Este adevărat că, în alin.6 din Legea nr.571/2003, se prevede că pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) si (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
O asemenea dispoziție legală poate fi încadrată ca reprezentând unul din cazurile prevăzute generic la art. 48 lit.g din legea 7/1996, însă instanța urmează a aprecia că această obligație revine registratorilor atunci când este vorba de transferul dreptului de proprietate în mod voluntar, nu și în cazul înstrăinărilor silite, deoarece în cadrul acestora nu se poate vorbi de venituri obținute din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, așa cum sunt ele definite de art. 77/1 alin. l din Legea nr. 571/2003.
In cauză, se observă că petenții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un act de adjudecare, act specific executării silite, ceea ce denotă că transferul dreptului de proprietate nu s-a făcut benevol, voluntar, cu scopul de a se obține vreun venit în urma acestui transfer. Din actele dosarului rezultă că executarea s-a pornit împotriva fostului proprietar pentru recuperarea unui împrumut garantat de către acesta, împrumut care nu a fost restituit, astfel că a avut loc adjudecarea imobilului în contul creanței, conform art 510 C.p.civ.
Cu referire la actul de adjudecare,însăși dispozițiile art.516 pct 8 cpc,astfel cum au fost reproduse prin modificarea adusă de legea 459/2006,precizează în mod neechivoc faptul că actul de adjudecare reprezintă titlu de proprietate și poate fi înscris în cartea funciară.
De asemenea,principalul efect al adjudecării în procedura de executare silită este inserat în dispozițiile art.518 cpc, potrivit cu care, prin intabulare,adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de imobilul cumpărat,iar de la data intabulării,imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau sarcini privind garantarea drepturilor de creanță,creditorii putând să-și realizeze aceste drepturi doar din prețul obținut.
În prezenta cauză,registratorul de carte funciară a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate dobîndit de petenți dând o interpretare greșită textelor de lege aplicabile,cu referire mai întâi la dispozițiile art. 77 indice 1 din Legea nr. 571/2003.
Astfel a apreciat că prevederile alineatului 6 din textul de lege menționat atunci când se referă la transferul dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură include și situația adjudecării în urma unei executări silite,situație în care legea impune în sarcina contribuabilului declararea venitului obținut în maximum 10 zile de la data transferului,în vederea calculării impozitului.
Pe de altă parte,deși citează dispozițiile art.151 indice 2 li.a din HG 44/2004,care definesc noțiunea de contribuabil care datorează impozitul pe transferul dreptului de proprietate, în sensul că acesta este persoana fizică din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate,concluzionează că, din coroborarea cu dispozițiile art.151 indice 7 din același act normativ,în cazul când imobilul se dobândește prin executare silită,obligația de plată a impozitului revine fie proprietarului,fie organului de executare,fie cumpărătorului(adjudecatarul).
Această interpretare nu poate fi primită întrucât ea vine în contradicție mai întâi cu dispozițiile legale care definesc noțiunea de contribuabil, citate mai sus, și care desemnează în mod explicit persoana căreia îi revine obligația de a achita impozitul,iar pe de altă parte cu însăși principiile ce guvernează exercitarea dreptului de proprietate.
Chiar dacă s-ar admite că,în virtutea dreptului statului de a percepe impozitele și taxele pe diverse tipuri de venituri și dintr-o inadvertență de tehnică legislativă,norma juridică cuprinsă în art. 77 indice 1 alin. 6 din legea nr. 531/2003,potrivit cu care registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului, reprezintă,implicit,obligația adjudecatarului de a îndeplini el însuși o obligație care, în mod evident, este în sarcina altei persoane,aceasta vine în contradicție cu dispozițiile art.1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Astfel,condiționarea exercitării dreptului de proprietate de către o persoană, de îndeplinirea unei obligații pozitive de către o altă persoană, constituie o atingere adusă înseși substanței dreptului de proprietate,întrucât,în mod evident ,acea persoană nu are nici un interes să își îndeplinească obligația respectivă,astfel încât atingerea substanței dreptului poate fi perpetuă,astfel că ingerința în dreptul de proprietate,inclusiv prin prisma analizării rezonabilității raportului dintre refuzul intabulării și dreptul statului de a colecta impozite,apare ca fiind excesivă.
Ideea că în această situație ca cea din prezenta speță,adjudecatarul trebuie să îndeplinească el însuși obligația ce revine altuia și,eventual ,ulterior să se îndrepte cu o acțiune în regres împotriva titularului obligației nu numai că este în contradicție cu art.1 din Protocolul 1,dar ea trebuie reglementată și impusă în mod expres de lege.
Adjudecatarul unui imobil în urma unei executări silite ar trebui,în această ipoteză să aibă reprezentarea că,pe lângă prețul ce îl plătește pentru acel imobil,lui îi incumbă și obligația de a plăti impozitul pe transferul de proprietate,situație în care, la momentul adjudecării el trebuie să fie informat în legătură cu cuantumul sumei respective,tocmai în ideea de a putea aprecia în ce măsură se angajează în respectiva tranzacție.
Ori,în condițiile în care Codul Fiscal romîn impune în mod expres plata acestui impozit în sarcina unei alte persoane,adjudecatarul nu beneficiază de o minimă predictibilitate cu privire la această obligație și doar după ce plătește prețul se vede,de cele mai multe ori,în situația de a fi împiedicat în exercitarea dreptului de proprietate,prin neînscrierea dreptului său în cartea funciară,datorită neîndeplinirii unei obligații ce incumbă unui terț.
Față de considerațiile de fapt și de drept sus-expuse,plângerea formulată este întemeiată,urmând a fi admisă cu obligarea OCPI D.-BCPI C. să întabuleze dreptul de proprietate al petenților asupra imobilului dobîndit în condițiile arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de reclamanții R. L. și R. A., ambii domiciliați în C., . M. nr. 44 A, județul D. în contradictoriu cu pârâtul C. M., cu domiciliul în C., ., județul D..
Anulează Încheierea nr._ din 17.04.2013 și Încheierea nr._ din 10.06.2013 ale OCPI D. .
Obligă OCPI D. să intabuleze dreptul e proprietate în favoarea reclamanților asupra imobilului -apartament, situat în C., cartier Craiovița Nouă, .. 1, apt. 2, județul D., având număr cadastral 9853/2 înscris în cartea funciară nr._ dobândit în baza actului de adjudecare din 22. 02.2013 în dosar de executare nr. 342/_/2015/2011 al B. Ț. R.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
Red. MV / tehn CDP
5 ex/16.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 5981/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
