Pretenţii. Sentința nr. 6605/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6605/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 14921/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6605
Ședința publică din data de 19.04.2013
Completul constituit din:
Președinte: S. M. B.
Grefier: L. N.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2013 în cauza civilă privind pe reclamantul B. M. I., în contradictoriu cu pârâtul P. A. – reprezentant legal al S.C. Scita Construct S.R.L., având ca obiect pretenții, dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul B. M. I., în calitate de părinte (reprezentant legal) al minorului B. B. A., a formulat cerere de acordare despăgubiri bănești, prin care a solicitat instanței sa constate angajarea răspunderii civile delictuale a lui P. A., reprezentant legal al ., cu privire la fapta ilicita cauzatoare de prejudicii săvârșită de acesta și obligarea la plata de despăgubiri in raport de aceasta fapta.
In fapt, s-a arătat că P. A., la adăpostul funcției de administrator la S.C. Scita Construct S.R.L., în luna septembrie 2009, a deconectat garsoniera în care locuiește reclamantul de la tabloul electric din incinta imobilului din C., ., nr. 16. timp de aprox. 35 de zile, familia reclamantului a fost lipsită de energie electrică, iar minorul B. B. A. a fost nevoit să învețe și să-și facă temele la lumina lumânării, fapt ce a condus la diminuarea vederii acestuia.
Văzând ca starea de fapt se perpetuează în timp, iar vremea se răcește, reclamantul s-a adresat instanței de judecată care, la data de 22.10.2009, a pronunțat în dosarul_/63/2009 Ordonanța Președințială nr. 2009 prin care a fost obligata parata . sî racordeze garsoniera la tabloul electric din incinta imobilului din C., .. 16.
În speță, urgenta măsurii a fost data de faptul că vremea se răcise iar lipsa sursei de energie electrică din cauza debranșării provoca grave prejudicii lipsind familia reclamantului de posibilitatea de a lumina locuința, minorul B. B. A. suferind, deja, o vătămare grava a integrității corporale constând in diminuarea vederii ca urmare a faptului ca a trebuit sa învețe si sa-si facă temele la lumina lumânării.
Reclamantul a arătat ca potrivit regulii instituite prin art. 35, alin. ultim din Decretul nr. 31/1954: “faptele ilicite (ale organelor de conducere ale persoanei juridice), atrag răspunderea personală a celui care le-a săvârșit atât fata de persoana juridica, cât și față de cel de-al treilea “ (victima prejudiciului), iar art. 35 alin. 2 din Decretul 31/1954 prevede: ca “actele făcute de organele persoanei juridice sunt actele persoanei însăși “ pentru ca art. 53 alin. 3, să se mărginească sa spună ca: “faptele …săvârșite de organele sale oblige însăși persoana juridică”, deci ele nu mai constituie faptele persoanei juridice decât pe cale de ficțiune.
Este adevărat că persoana juridică este o realitate, dar este o realitate juridica, deci conceptuala. Ea nu are o inteligenta, o voință proprie, nu săvârșește fapte proprii pentru a-i putea caracteriza conduita drept buna sau rea, licita sau ilicita. Ori, răspunderea pentru fapta proprie presupune fapta proprie, conduita proprie, culpa proprie.
Potrivit art. 998 C.civ. “orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obliga, pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara.” In completare, prin art. 999 C.civ. se precizează ca: “omul este responsabil nu numai de prejudicial ce a cauzat prin fapta sa, dar si pe acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.”
Răspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este o parte componenta a răspunderii sociale ce revine fiecărei persoane pentru faptele sale.
Astfel, in cauza de fata, se arata de către reclamant, sunt aplicabile prevederile Codului civil, fiind vorba de o parte componența a răspunderii sociale. Sfera răspunderii sociale, ce revine fiecăruia, este deosebit de larga si de cuprinzătoare, ea incluzând și răspunderea morală, politică, juridica, precum si diferite alte modalități sub care, într-o formă sau alta, membrii societății sunt chemați să dea socoteală pentru modul in care se comporta in viata sociala.
In ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, aceasta acționează ori de cate ori printr-o fapta ilicita a unei persoane se cauzează un prejudiciu unei alte persoane.
Condiția existentei unui prejudiciu este dată, în primul rând, de vătămarea grava a integrității corporale a minorului B. B. A. constând în diminuarea vederii acestuia, în cheltuielile medicale ocazionate de aceasta diminuare dar si de lipsirea membrilor familiei reclamantului de posibilitatea deplina de a participa la viața socială și de a se bucura efectiv și direct de binefacerile acestei participări.
Ținând cont de faptul că, cheltuielile necesitate de starea de sănătate a minorului B. B. A., prin natura lor sunt permanente și periodice si in conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, reclamantul a solicitat stabilirea plătii unor prestații succesive sub forma unei pensii lunare, viagere din partea paratului P. A..
La termenul de judecata din data de 14.06.2011 paratul a depus întâmpinare, solicitând anularea cererii pentru nerespectarea formelor legale, in temeiul art. 105 raportat la art. 112 alin. 5 si art. 114 C.pr.civ., având în vedere ca nu se menționează temeiul de drept si valoarea pretențiilor solicitate.
La data de 20.09.2011 reclamantul a depus precizare cu privire la cuantumul pretențiilor, solicitând ca acestea să fie stabilite la o sută de euro lunar (echivalentul in lei al acestei sume) timp de zece ani.
La data de 25.10.2011 reclamantul a depus precizare la acțiune sub aspectul temeiului de drept, invocând dispozițiile art. 1357, art. 1381 Noul c.civ.
În raport de aceste dispoziții legale, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, deoarece P. A., în calitate de administrator al S.C. Scita Construct S.R.L., prin fapta sa de a nu racorda garsoniera în care locuiește familia reclamantului la tabloul electric, a cauzat un prejudiciu și a comis o fapta ilicită de natura celei prevăzute de art. 1357 Noul Cod. Civ.
Reclamantul a mai arătat că răspunderea civila delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice aduce in prim plan organele persoanei juridice ca părți intrinsece ale acesteia.
Persoanele juridice care intra in componenta organelor persoanei juridice nu sunt scutite de răspundere, chiar daca legea instituie răspunderea persoanei juridice pentru fapta lor ilicită.Aceste persoane fizice poartă o răspundere proprie atât față de persoana juridica, cât și față de victima prejudiciului și principiul enunțat este prevăzut de art. 35 alin. ultim. din Decretul nr. 31/1954, conform căruia faptele ilicite ale organelor persoanei juridice “atrag răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit, atât fata de persoana juridică, cat si fata de cel de-al treilea”.
Așadar, victima prejudiciului poate, la alegerea sa, sa cheme in judecata pentru repararea acestuia fie persoana juridica singura, fie persoana juridica in solidar cu persoana fizica din cadrul organelor persoanei juridice, fie numai aceste persoane fizice.
La data de 07.02.2012, paratul a depus întâmpinare.
Pe cale de excepție, în temeiul art. 20 din Legea_, a solicitat anularea acțiunii ca netimbrată.
Având în vedere natura pretențiilor solicitate, respectiv acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a acțiunii culpabile a pârâtului, admisibilitatea acestei cereri este posibila doar in cazul angajării răspunderii civile delictuale.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesara întrunirea cumulativa a mai multor condiții precum existența unui fapt juridic ilicit, a unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate, precum si a vinovăției persoanei responsabile de producerea faptului ilicit.
Referitor la vinovăția pârâtului in producerea unui presupus fapt ilicit, s-a arătat ca aceasta condiție nu este îndeplinita având in vedere ca potrivit dispozițiilor art. 25 si 26 din Decretul 31/1954 sunt persoane juridice statul, precum și organele locale ale puterii de stat, organele centrale locale ale administrației de stat si celelalte instituții de stat; gospodăriile agricole și colective si celelalte organizații cooperatiste, precum si întreprinderile anexe create de toate acestea sau de organizațiile obștești, cit si cele create de instituțiile de stat, articolul 27 precizând ca toate acestea sunt organizații economice socialiste, iar in acest sens, prin decizia nr. 72/1994, 132/1994 si 128/1995, Curtea Constituțională apreciind că după decembrie 1989, prin acte normative succesive, unitățile economice de stat sau cooperatiste au fost reorganizate, iar succesoarelor lor - regii autonome, societăți comerciale etc. - nu mai pot fi calificate ca organizații socialiste, ca prin Legea nr. 15/1990 si 31/1990, unitățile economice de stat au fost reorganizate sub forma de regii autonome si societăți comerciale, astfel încât dispozițiile referitoare la raporturile dintre organizațiile socialiste precum și dintre organizațiile socialiste și alți subiecți de drept nu-și mai pot găsi aplicarea din moment ce acestea din urma au dispărut de pe scena raporturilor juridice. Este o aplicare a regulii ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex.
De altfel, noua Constituție, ca si întreaga legislație de după decembrie 1989, nu se mai refera la organizațiile socialiste, iar art. 134 alin. (1) din Constituție stabilește ca economia României este economie de piață.
In consecința, s-a apreciat ca in ceea ce privește angajarea răspunderii personale patrimoniale ale administratorului/organului de conducere al unei societăți comerciale sunt aplicabile dispozițiile art. 31/1990 si nu cele ale Decretului nr. 31/1954,
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Ori, având în vedere că nu se face dovada existentei unei obligații a . fata de reclamant, neîndeplinirea acestei obligații precum si dovada calității de administrator al subsemnatului, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, neavând calitate procesual pasiva.
Totodată, potrivit art. 73 alin. (2) din Legea 31/1990 raportat la art. 138 din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, pentru una din faptele enumerate în mod limitativ de către legiuitor.
Ori, având in vedere ca reclamantul nu are calitatea de administrator judiciar sau lichidator dar si faptul ca dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea 31/1990 nu își găsesc aplicabilitate, pârâtul nu poate fi obligat la plata prejudiciului produs ca urmare a unei presupuse fapte ilicite săvârșite de . drept pentru care cererea este inadmisibilă.
Se mai arată în întâmpinare că în ceea ce privește caracterul ilicit al unei fapte, în materia răspunderii civile delictuale, acesta este relevant prin întrunirea cumulative a două condiții (consecințe ale faptei): una privind încălcarea legii si alta privind producerea unui prejudiciu.
Aceasta dubla condiționare a caracterului ilicit al faptei face ca lipsa uneia din aceste condiții să ducă la imposibilitatea angajării răspunderii civile delictuale. Astfel, reclamantul nu a fost niciodată chiriaș al ., aceasta fiind proprietara imobilului din C., .. 16, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 24/872 din 28.02.2005 încheiat între subscrisă în calitate de cumpărător și . în calitate de vânzător.
Anterior acestui contract, reclamantul a avut calitatea de chiriaș al . un spațiu reprezentat de o camera si hol, calitate care a expirat la data de 31.12.2004.
Prin urmare, societatea nu are nici o obligație fata de numitul B. M. de a-i acorda acces la alte camere din incinta depozitului din C., .. 16. De altfel, în aceasta organizare de șantier - depozit exista o baie uscata aflata în incinta depozitului, dușuri sau alte instalații sanitare aferente unei băi nemaiexistând, acestea fiind dezafectate.
Din acest considerent, . nu a făcut decât să exercite prerogativele recunoscute de lege unui drept subiectiv, nedepășind cadrul exercițiului normal al dreptului sau/și nedeturnându-l de la finalitatea pentru care acesta i-a fost recunoscut de lege.
Așadar, având în vedere ca prin acțiunile sale . și-a exercitat in limite normale un drept subiectiv, nu s-au vătămat drepturile subiective ale altuia qui suo iure utitur neminem laedit drept pentru condiția de existența a caracterului ilicit al faptei constând în încălcarea legii nu exista, deci nu exista fapta ilicita.
In ceea ce privește condiția existentei unui prejudiciu, se arata ca nici aceasta nu este îndeplinita având în vedere ca ., neavând fapt juridic ilicit, nu există un prejudiciu creat astfel.
Întinderea reparației se stabilește in funcție de cuantumul prejudiciilor directe, previzibile si imprevizibile, prejudiciul dând drept creditorului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare dacă îndeplinește două condiții cumulative: este cert si nu a fost reparat încă .
In ceea ce privește caracterul cert al prejudiciului, acesta trebuie să existe si in ceea ce privește posibilitatea sa de evaluare.
Mai mult, reclamantul nu dovedește nicio legătura de cauzalitate între pretinsul fapt juridic ilicit si pretinsul prejudiciu constând în afecțiuni oftalmologice, acestea apărând după data săvârșirii presupusului fapt juridic ilicit.
Prin sentința civilă nr. 5496/10.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
A fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul B. M. I., în contradictoriu cu pârâtul P. A., reprezentant . C..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. M. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr. 1822/19.10.2012 Tribunalul D. a admis recursul formulat de reclamantul B. M. I. împotriva sentinței civile nr. 5496/10.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. A., a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.11.2012, sub nr._ .
La data de 05.03.2013 pârâtul a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în formularea prezentei acțiuni, precum și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului.
În motivare, pârâtul a arătat că, potrivit, dispozițiilor art. 25 și 26 din Decretul 31/1954 sunt persoane juridice statul, precum și organele locale ale puterii de stat, organele centrale locale ale administrației de stat și celelalte instituții de stat; gospodăriile agricole și colective si celelalte organizații cooperatiste, precum și întreprinderile anexe create de toate acestea sau de organizațiile obștești, cât și cele create de instituțiile de stat, articolul 27 precizând ca toate acestea sunt organizații economice socialiste.
În acest sens, prin decizia nr. 72/1994, 132/1994 și 128/1995 Curtea Constituțională apreciind ca după decembrie 1989, prin acte normative succesive, unitățile economice de stat sau cooperatiste au fost reorganizate, iar succesoarelor lor - regii autonome, societăți comerciale etc. - nu mai pot fi calificate ca organizații socialiste, ca prin Legea nr. 15/1990 si 31/1990, unitățile economice de stat au fost reorganizate sub forma de regii autonome și societăți comerciale, astfel încât dispozițiile referitoare la raporturile dintre organizațiile socialiste precum și dintre organizațiile socialiste și alți subiecți de drept nu-și mai pot găsi aplicarea din moment ce acestea din urma au dispărut de pe scena raporturilor juridice. Este o aplicare a regulii ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex.
De altfel, noua Constituție, ca și întreaga legislație de după decembrie 1989 nu se mai refera la organizațiile socialiste, iar art. 134 alin. (1) din Constituție stabilește că economia României este economie de piață.
În consecință, pârâtul apreciază că în ceea ce privește angajarea răspunderii personale patrimoniale ale administratorului/organului de conducere al unei societăți comerciale sunt aplicabile dispozițiile art. 31/1990 si nu cele ale Decretului nr. 31/1954.
Așadar, având în vedere cele enumerate anterior, precum si principiul lex specialis derogant generalibus consacrat legislativ in dispozițiile art. 72 din Legea 31/1990, potrivit cărora obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile speciale prevăzute in aceasta lege, în cauza sunt aplicabile prevederile Legii nr. 31/1990.
În ceea ce privește lipsa calității procesual active pârâtul a învederat ca potrivit dispozițiilor art. 73 (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:
realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; existența reală a dividendelor plătite; existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Iar (2) acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 (actual legea 85/2006) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată.
În acest context, având în vedere prevederile art. 42 C.. administratorii răspund solidar față de societate pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin.
În acest sens, legiuitorul acorda capacitate procesuală activă pentru acțiunea in angajarea răspunderii administratorilor, adunării generale a asociațiilor/acționarilor, potrivit prevederilor art. 155 din Legea nr. 31/1990 - regula generala, precum si acționarilor in anumite condiții, art. 1551 din Legea nr. 31/1990 - excepție sau creditorilor ori administratorului/lichidatorului judiciar in condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 - excepție.
Ori, față de calitatea reclamantului B. M., pârâtul apreciază că, în cauza, nu sunt întrunite in persoana acestuia calitățile expres prevăzute de legiuitor, drept pentru care acesta nu are calitate procesual activa.
În ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a pârâtului, acesta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 si art. 73 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 coroborată cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, administratorul sau conducătorul răspunde doar pentru faptele expres si limitativ enumerate.
Ori, reclamantul nu face dovada încălcării vreunei obligații prevăzute expres de legiuitor, drept pentru care apreciem ca răspunderea subsemnatului nu poate fi angajata.
Mai mult decât atât, reclamantul nu face dovada angajării răspunderii persoanei juridice presupus producătoare de prejudicii, pentru a angaja răspunderea administratorului, având în vedere ca răspunderea acestuia este una socială, solidară nu individuală.
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutive le impun.
Ori, având în vedere ca nu se face dovada existentei unei obligații a S.C. SCITA CONSTRUCT S.R.L. fata de reclamant, neîndeplinirea acestei obligații precum si dovada calității de administrator al pârâtului, acestuia solicită, în consecința, respingerea acțiunii, pârâtul neavând calitate procesual pasivă (în acest sens, ÎCCJ, Secția comercială, decizia nr. 1740 din 21 martie 2003).
La data de 16.04.2013 reclamantul a depus la dosar precizări referitoare la excepțiile invocate de către pârât.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, reclamantul a arătat că aceasta se poate ridica atunci când cel care a promovat acțiunea nu este titularul dreptului subiectiv care se pretinde că este încălcat sau nesocotit.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (este cazul speței supusă judecății și care formează obiectul dosarului nr._ ).
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție e fond, absolută și peremtorie, fiind invocată de pârât și înainte de casare.
Din prevederile legale invocate atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, rezultă cu îndestulătoare claritate că promovarea prezentei acțiuni civile s-a făcut împotriva unei persoane care beneficiază de calitate procesuală pasivă, după cum, din actele depuse la dosar, reiese că el este considerat a avea și un interes legitim în a acționa de o asemenea manieră.
Prin incheierea de sedinta din data de 16.04.2013 instanta a respins cele doua exceptii invocate de parat, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit dispozitiilor art.998 – 999 C.civ., pentru a exista raspunderea civila delictuala trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre ele, existenta culpei si capacitatea delictuala a celui ce a savarsit fapta ilicita.
Pentru a exista raspundere civila delictuala trebuie sa existe un prejudiciu, respectiv paguba sau dauna, iar prejudiciul trebuie sa fie cert, adica sigur in ceea cepriveste existenta sa si in privinta posibilitatilor de evaluare si sa nu fi fost reparat inca.
Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, prejudiciul putand fi atat material cat si moral.
Pentru existenta raspunderii civile delictuale este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. Un asemenea raport este necesar atat la raspunderea delictuala, cat si la cea contractuala. Nu poate fi obligata o persoana sa repare decat daca intre fapta sa (omisiva sau comisiva) si paguba produsa exista un raport de cauzalitate. Nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs ea prejudiciul.
Instanta retine ca, in cauza, se solicita acoperirea unui prejudiciu nepatrimonial rezultat din lezarea integritatii corporale si a sanatatii minorului B. B. A. ca urmare a faptei paratului P. A.,care in calitate de administrator la S.C. Scita Construct S.R.L., în luna septembrie 2009, a deconectat garsoniera în care locuiește reclamantul, de la tabloul electric din incinta imobilului din C., ., nr. 16., timp de aprox. 35 de zile, familia reclamantului fiind lipsită de energie electrică, iar minorul B. B. A. fiind nevoit să învețe și să-și facă temele la lumina lumânării, fapt ce a condus la diminuarea vederii acestuia.
Daunele nepatrimoniale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În cuantificarea prejudiciului, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă sanatatii persoanei care le solicita cu intensitatea și gravitatea atingerii adusă integritatii corporale si a sanatatii.
In cauza nu s-a facut dovada ca minorul B. B. A. a suferit o lezare a integritatii corporale ca urmare a deconectarii locuintei de la tabloul electric in perioada celor 35 de zile cat imobilul nu a avut energie electrica, in afara actului medical emis in 19.03.2010 din care rezulta diagnosticul minorului – miopie mica si a prescriptiei de ochelari (F.7-10) nefacandu-se alte dovezi cu privire la modul si momentul in care a debutat boala minorului sau la legatura de cauzalitate dintre fapta paratului si boala minorului, cu atat mai mult cu cat aparitia bolii invocate de catre reclamant: miopie mica- poate fi determinata de diversi factori. Astfel, factorul genetic joaca un rol foarte important in aparitia miopiei; miopia este cu atat mai frecventa cu cat unul sau ambii parinti sunt miopi. Mediul in care persoana respectiva traieste si isi desfasoara activitatea, reprezinta de asemenea un factor determinant in aparitia miopiei; numarul cazurilor de miopie se coreleaza strans cu numarul de ore pe care o persoana il petrece in fata calculatorului sau citind de aproape – cu cat efortul vizual este mai intens, cu atat mai solicitata va fi musculatura globului ocular; iluminarea slaba a locului de munca faciliteaza si ea aparitia miopiei. Asadar, pentru ca miopia sa apara este nevoie de un teren genetic predispozant, la care concura anumiti factori de mediu (precum cei enumerati mai sus).
Ori, din lucrarile dosarului nu rezulta ca boala cu care a fost diagnosticat minorul s-a datorat exclusiv faptei paratului, actele medicale nefiind sustinute de alte dovezi in acest sens.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse anterior dar si faptul ca in ce priveste dovada culpei, in cadrul raspunderii civile delictuale, in principiu, culpa autorului trebuie dovedita de cel pagubit, dar si dispozitiile art.1169 C. civ . potrivit carora cel ce face o propunere in fata judecatii trebuie sa o dovedeasca, instanta urmeaza sa respinga actiunea precizata ca neantemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul B. M. I., cu domiciliul în C., ., nr. 16, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul P. A. – reprezentant legal al S.C. Scita Construct S.R.L., cu domiciliul în C., ., ., jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.04.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. L.N.
4 ex. / 24.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8176/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 7806/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
