Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 24503/215/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 02.07.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre privind pe reclamanta Ș. R. A. și pe pârâtul Câță I. și intervenientul D. L. Nicușor, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâtul Câță I. a depus la dosar concluzii scrise, după care,
Instanța reține cauze spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.09.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanta Ș. R. A., a chemat in judecată pe pârâtul Câță I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare intitulat convenție și autentificat sub nr. 2597/21.10.2004 de BNP Z. A. P. și obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei, sumă ce se va reactualiza la efecutarea plății.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 21.10.2004 a cumpărat de la pârâtul de la pârâtul Cîță I. imobilul compus din teren in suprafata de 250 m.p. si o casa cu 3 camere, sala, bucatarie si pivnita, construita din caramida, acoperita cu tigla, situata in comuna Cosoveni, ., nr. 1, încheind un inscris intitulat conventie, respectiv un antecontract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2597 la BNP Z. A..
La momentul incheierii conventiei, pârâtul a aratat ca este proprietarul imobilului instrainat, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5559/07.06.1992, transcris in Registrul de Transcriptiuni si inscripțiuni sun nr. 2049/07.06.1982, al fostului notariat de Stat D., iar maniefstarea de vointa in sensul vanzarii - cumpararii s-a concretizat prin incheierea conventiei conform căreia la data acesteia s-a transmis bunul in patrimoniul sau.
Totodată, a precizat că s-a stabilit și modalitățile de plată a prețului, respectiv: prețul integral al acestuia a fost stabilit la suma de 14 000, din care suma de_ de lei a fost incasata de parat anterior datei de 21.10.2004, iar diferenta de 3500 de lei, urmau a fi achitati pana la data de 01.01.2005, când promitentul-vânzător s-a obligat sa perfecteze contractul. Urmare a refuzului de a se prezenta la notar in vederea încheierii contractului în formă autentică, l-a somat pe pârât conform notificării din dosarul nr. 150/N/2007 al B. T. Terpovici să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului în formă autentică, iar prin procesul-verbal încheiat de notar cu încheierea de certificare de fapte nr. 3384/24.04.2007, s-a constatat că pârâtul nu s-a conformat cerinței sale.
A mai arătat reclamanta Ș. R. că deși în contract este trecut ca și cumpărător alături de aceasta și D. L. Nicușor, simpla prezentă a acestuia ca promitent-cumpărător era determinată de faptul că erau căsătoriți în acel moment, însă acesta nu a achitat decât suma de 3500 de lei, cu mult mai târziu, în realitate suma de 10 500 de lei fiind o zestre dată de mama sa.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, a solicitat instanței să constate dreptul său exclusiv de proprietate asupra imobilului situat în com. Coșoveni, ., nr. 1, respectiv o casa cu 3 camere, sala, bucătărie și pivnița, construita din cărămidă, acoperita cu țiglă, cât și să se constate dreptul exclusiv asupra terenului in suprafață de 1385 m. p., aferent construcției, iar suma de 3500 de lei a fost achitată de D. Nicușor L. în timpul procesului ce a făcut obiectul dosarului_, astfel încât dacă acesta ar pretinde aceleași drepturi ca și ea, ar trebui limitate la suma de 3500 de lei, partea de preț efectiv achitată.
A mai arătat reclamanta că prin sentința civilă nr._/29.10.2010, pronunțată în dosar_, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă atât cererea sa, cât și cererea reconvențională formulată de pârât prin care solicita rezoluțiunea antecontractului pentru neplata prețului, reținându-se că cererea reclamantei este neîntemeiată pentru lipsa justului titlu, iar a pârâtului deoarece prețul a fost plătit.
Reclamanta a mai arătat că a solicitat pe cale separată restituirea prețului însă prin sentința civilă nr. 5161/2012 a fost respinsă acțiunea cu argumentul că nu se poate solicita restituirea prețului în condițiile în care promisiunea de vânzare nu a fost desființată.
În drept, reclamanta Ș. R. și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 969, 1020, 1021, 1073 Cod civil. și art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011.
A depus la dosar convenția autentificată sub nr. 2597/21.10.2004 de BNP Z. A. P., taxă de timbru, sentința civilă nr._/29.10.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosar_, chitanță încheiată la data de 23.03.2004, încheierea pronunțată la dta de 28.03.2012 în dosarul nr._/215/2011 al Judecătoriei C., Sentința civilă nr. 5161/04.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011.
La data de 04.12.2012 reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient a numitului D. L. Nicușor, in raport de dispozițiile art. 57 și 58 din Cod proc civ.
In motivarea in fapt a cererii a arătat că in conveția de vânzare-cumpărare a fost trecut și fostul său soș, numitul D. L. Nicușor, insă suma inițială de_ lei a fost achitată de către reclamantă, iar diferența de 3500 lei, de către intervenient. In aceste condiții reclamanta a precizat că se impune chemarea in judecată a acestuia pentru opazabilitatea sentinței.
Instanța a luat act de cererea de chemare in judecată formulată și a dispus introducerea, conceptarea și citarea in cauză a numitului D. L. Nicușor.
Intervenientul D. L. Nicușor, deși legal citat, nu a depus întâmpinare la dosar, dar s-a prezentat la ultimul termen de judecată, fără insă a formula vreo cerere.
Reclamanta a depus la dosar convenția autentificată sub nr. 2597/21.10.2004 de BNP Z. A. P., certificat de căsătorie, Sentința civilă nr._/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2007.
La data de 26.02.2013, pârâtul Câță I., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
A invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât aceleași părți s-au mai judecat în două dosare civile, respectiv dosar. Nr._/215/2011 și nr._ ale Judecătoriei C..
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că a încheiat cu reclamanta Ș. R. și soțul său D. L. un precontract de vânzare prin care a vrut să le vândă acestora imobilul din . de 14 000 de lei, din care a primit suma de 10 500 de lei, urmând ca diferența de 3500 lei să o primească până la data de 01.01.2005, lucru care nu s-a întâmplat, nefiind adevărat că el a refuzat să se prezinte la notar, ci reclamanta Ș. R. și soțul ei au refuzat să plătească diferența de preț.
Prin încheierea de ședință din data de 26.02.2013 instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, pentru motivele reținute pe larg in considerentele încheierii.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtului Câță I. și proba testimonială cu un martor, iar pentru pârât, proba cu interogatoriul reclamantei, la care s-a renunțat și proba testimonială cu un martor.
Au fost audiați martorii P. –F. Mița (pentru reclamantă) și N. T. pentru pârâtul Câță I., declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.
La data de 02.07.2013 reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat în data de 21.10.2004 a cumpărat de la pârâtul de la pârâtul Cîță I. imobilul compus din teren in suprafata de 250 m.p. si o casa cu 3 camere, sala, bucatarie si pivnita, construita din caramida, acoperita cu tigla, situata in comuna Cosoveni, ., nr. 1, încheind un inscris intitulat conventie, respectiv un antecontract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2597 la BNP Z. A..
A mai arătat că deși în convenție est trecut ca și cumpărător, alături de reclamantă și pâârtul D. Launrețiu, solicită admiterea acțiunii asupra prețului de 10 500 lei, deoarece prețul vânzării este o zestre de la mama sa, iar simpla prezența a pârâtului ca și cumpărător în respectiva convenție, era determinată de faptul că erau căsătoriti.
La data de 04.07.2013, pârâtul Câță I. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii. A arătate că între cele două sentințe pronunțate între părți, rămase definitive și irevocabile, s-a tranșat problema rezoluțiunii convenției de vânzare cumpărare. Deși între părți a fost încheiată o convneție de vânzare cumpărare, în care pârâtul s-a înțeles cu cei doi soți să vândă imobilul, în realitate acest contract de vânzare cumpărare nu s-a finalizat întrucât nu a fost plătită toată suma de bani și anume_ lei. a mai arătat că reclamanta nu poate pretinde un drept de creanță asupra sumei de_ lei întrucât la momentul plății cei doi erau căsătoriti, între ei neexistând un partaj bunuri comune.
La data de 08.07.2013 intervenientul D. Nicușor L. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii formulată. A arătat că a achitat împreună cu recamanta suma de bani, din economiile pe care cei doi le adunaseră împreună. A precizat că fosta soacră, C. M. nu a contribuit financiar la cumpărarea imobilului, deoarece veniturile acesteia erau mici (pensionară), abia putând să-și plătească tratamentele medicale. A mai solicitat respectarea convenției notariale încheiată împreună cu reclamanta și pârâtul Câță I. .
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
In data de 21.10.2004, între partile prezentului litigiu, respectiv reclamanta Ș. R. A. (fostă Dița) și intervenientul D. L. Nicușor – în calitate de promitenți – cumpărători si pârâtul Cîță I. – în calitate de promitent – vânzător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumparare având ca obiect material imobilul situat in loc. Coșoveni, jud. D., compus din teren intravilan in suprafață de 1385 mp și o casă de locuit, contruită din cărămidă și acoperită cu țiglă, având trei camere, sală, bucătărie și pivniță. Pretul antecontractului a fost stabilit la suma de_ lei, din care suma de_ lei a fost achitată de promitenții-cumpărtori inainte de incheierea antecontractului, iar restul de 3500 lei, urma a fi achitată la data incheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Părțile au stabilit in cuprinsul antecontractului ca actul autentic să se încheie cel mai târziu până la data de 01.01.2005, dată până la care promitentul-vânzător s-a obligat să obțină o sentință definitivă și irevocabilă care să țină loc de act autentic de proprietate pentru suprafața de teren ce se promite a se vinde, precum și documentația cadastrală pentru acest imobil.
In ceea ce privește legea aplicabilă raportului juridic dedus judecații, instanța reține că potrivit art. 2664 din Codul civil din 2009 "prezentul cod întră in vigoare la data care va fi stabilită in legea pentru punerea în aplicare a acestuia", iar potrivit art. VIII Legea nr. 79/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, acesta intră in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit art. 6 alin. 5 din Codul civil din 2009 (in continuare Codul civil) "dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor incheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .".
Având in vedere că data incheierii antecontractului de vânzare-cumpărare" este 21.10.2004, instanța reține că legea aplicabilă este Codul civil din 1864.
Actul juridic în discuție, reprezintă în fapt o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare care a generat în sarcina ambelor părți contractante obligații de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare, iar neindeplinirea obilgației de către una din părți indreptățeste pe cealaltă parte, care și-a executat obligațiile asumate, să solicite in temeiul art. 1021 C. Civ., fie executarea obligației, fie desființarea convenției cu daune interese.
Cum in cauză, reclamanta a optat pentru desființarea convenției, instanța urmează să analizeze îndeplinirea condițiilor necesare aplicării sancțiunii rezoluțiunii, respectiv: în primul rând, dacă partea care solicită rezoluțiunea și-a executat sau se declara gata să execute contractul, și, în al doilea rând: a) să existe o neexecutare totală sau parțială - dar semnificativă - a obligațiilor asumate prin contract ; b) această neexecutare să fie imputabilă debitorului ; c) debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Pe de altă parte, rezoluțiunea are ca premisă un contract perfect valabil incheiat, care insă nu a fost executat din culpa uneia dintre părți.
Dovada promisiunii de vanzare-cumpărare este supusă regulilor generale prevăzute de art. 1191 și urm. C. civ., aplicabile creanțelor, chiar dacă vanzarea proiectată ar fi un contract solemn, cum este situația dedusă judecății.
Instanța reține că deși in speță antecontractul a fost incheiet in formă scrisă, autentică, existența acestuia nu a fost contestată de nici una dintre părți.
Cu privire la prima condiție, din actele dosarului rezultă că reclamanta și-a indeplinit obligațiile necesare pentru transformarea antecontractului de vânzare-cumpărare într-un contract perfectat în condițiile legii. Astfel, reclamanta a achitat avansul anterior incheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv suma de_ lei. Ulterior suma de 3500 lei a fost achitată de către intervenientul D. laurențiu, fiind consemnată la CEC pe numele pârâtului, așa cum reiese din înscrisurile aflate la filele 80-83 din dosarul_ .
In ceea ce privește neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtul promitent-vânzător, instanța reține că acesta nu și-a indeplinit aceste obligații.
Astfel, așa cum reiese din considerentele sentinței civile nr. 5161/2012 din 04.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2011, reținute cu putere de lucru judecat in prezenta cauză, contractul nu s-a putut perfecta in formă autentică, pârâtul neindeplinindu-și obligația de a obține titlul de proprietate pe imobilul promis, ca urmare a respingerii acțiunii sale in dosarul nr._/2004.
Instanța reține și răspunsurile pârâtului la interogatoriu, in sensul că motivul pentru care nu s-a putut incheia contractul in formă autentică a fost acela al lipsei actelor de proprietate pentru teren.
Din declarația martorei P. F. Mița instanța reține că in luna octombrie 2004 reclamanta a dat pârâtului o arvună de 500 lei, in vederea cumpărării unei case și teren. După aproximativ două săptămâni părțile au mers la notar in vederea incheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, iar mama reclamantei i-a dat pârâtului suma de_ lei. Martora a fost prezentă la notar in momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare și a perceput personal faptele relatate.
Tot in acest sens este și declarația martorului T. N. care a relatat că in ziua încheierii antecontractului a văzut două persoane feminine care i-au remis pârâtului o sumă de bani.
Este lipsită de eficiență juridică susținerea pârâtului conform căreia reclamanta nu poate solicita un drept de creanță întrucât nu s-a efectuat partajul de bunuri comune.
Astfel instanța reține din considerentele sentinței civile nr. 5161/2012 din 04.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2011 faptul că suma de_ lei a fost remisă reclamantei Ș. R. A. cu titlu de dar manual, așa dar de liberalitate făcută fiicei sale pentru cumpărarea imobilului de la pârât.
Cum orice creditor care si-a îndeplinit obligatia corelativa sau care s-a declarat gata sa execute contractul are alegerea între executarea silita si rezolutiune, reclamata este îndreptațită sa solicite rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare, încheiat cu pârâtul Cîță I., în calitate de promitent-vânzător, pentru neîndeplinirea de catre acesta a obligatiei de a transfera reclamantei și intervenientului, în calitate de promitenți -cumpărători dreptul de proprietate asupra imobilului situat in loc. Coșoveni, jud. D., compus din teren intravilan in suprafață de 1385 mp și o casă de locuit, contruită din cărămidă și acoperită cu țiglă, având trei camere, sală, bucătărie și pivniță.
În speta, vinovatia pârâtului pentru neîndeplinirea obligatiei contractuale corelative este indubitabila; instanta are astfel în vedere principiul potrivit caruia debitorul raspunde si pentru cea mai usoara culpa a sa, precum si împrejurarea ca acesta nu a rasturnat prezumtia de vinovatie instituita de art. 1082 C.civil în sarcina sa si nu a facut deci dovada existentei vreunui caz fortuit sau de forta majora care sa îl poata exonera de raspundere – în conformitate cu disp. art. 1083 C.civil, desi potrivit disp. art. 1169 C. civ. si art. 129 alin. 1 teza finala din C. proc. civ., îi incumba sarcina acestei probe.
Raportat la acordul de voință încheiat de părți, confirmat de răspunsurile părâtului la interogatoriu, instanța apreciază că acțiunea în rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare este întemeiată și urmează a fi admisă.
Astfel, se reține că pârâtul nu și-a executat obligația ce îi revenea potrivit convenției încheiate; În acest sens se constată că acesta nu a transferat reclamantei și intervenientului, în calitate de cumpărători dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren și casă de locuit din ..
Cum pârâtul în calitate de debitor ai obligației neexecutate a fost pus în întârziere de către reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecata, instanța constată îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare, astfel cum rezulta acestea din prevederile art.1020 C.civ..
Se constată totodată că pârâtul - aflat în culpă contractuală – spre a evita rezoluțiunea, nu a procedat la executarea obligației în natură și nici nu și-a manifestat intenția în acest sens, împrejurare de natură a confirma soluția rezoluțiunii solicitată de reclamantă.
Instanța va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificar sub nr. 2597/21.10.2004 de BNP Z. A. P. incheiat intre reclamanta Ș. R. A. și intervenientul D. L. Nicușor, in calitate de promitenți cumpărători și pârâtul Cîță I., in calitate de promitent vânzător.
Ca efect al acesteia, se va dispune repunere a părților în situația avută anterior încheierii convenției, ceea ce presupune obligarea pârâtului să restituie reclamantei suma de_ lei, reprezentând pretul plătit de reclamantă la încheierea antecontractului de vânzare cumparare, ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății. Instanța reține că imobilul compus din teren și casă de locuit din . nu se află in posesia reclamantei și a interveneintului.
În vederea realizării unei reparații juste a prejudiciului suferit de reclamantă prin neachitarea sumelor de către pârât, și având în vedere devalorizarea monedei naționale, obligația de plată va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Caracterul compensatoriu al actualizarii rezida in faptul că actualizarea cu inflatia urmarește pastrarea valorii reale a obligatiilor banesti.
In ceea ce privește cererea de chemare in judecată a altor persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamanta, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 57 alin. (1) C. proc. civ., oricare dintre păți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.
În considerarea prevederilor art. 57 – 59 C. proc. civ., instituția chemării în judecată a altor persoane este o formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă părților principale, în scopul preîntâmpinării unui litigiu viitor, posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul. Instituția chemării în judecată a altor persoane conduce la soluționarea unor raporturi juridice conexe în unul și același cadru procesual, contribuind, în acest mod, la o mai bună administrare a justiției.
Cererea de chemare în judecată a altor persoane trebuie să fie exercitată cu respectarea tuturor condițiilor necesare pentru participarea terților la activitatea judiciară, iar art. 57 alin. (1) C. proc. civ. impune și o condiție suplimentară, deosebit de importantă, și anume ca terțul introdus în proces să poată pretinde „aceleași drepturi ca și reclamantul”.
Din această perspectivă, se constată că intervenientul D. L. a fost parte la incheirea antecontractului de vânzare-cumpărare, insă raportat la natura cererii formulate de reclamantă in temeiul art. 57-59 din Cod proc civ, care nu este o veritabilă cerere de chemare in judecată și față de poziția procesuală a acestuia, care nu a ințeles dă formuleze o cerere de intervenție in interes propriu in raport de dispozițiile art. 49 din Cod proc civ, prin prezenta sentință nu se pot stabili drepturi in favoarea sa.
Insă instanța reține că prin admiterea cererii de chemare in judecată a altor persoane, se produc efecte și in privința intervenientului forțat, in sensul că soluția pronunțată cu privire la drepturile și obligațiile statuate intre părțile inițiale ii va fi opozabilă, având efect de lucru judecat.
Susținerea intervenientului in sensul că a contribuit la suma de_ lei achitată de către reclamantă cu titlu de avans este contrazisă de considerentele sentinței civile nr. 5161/2012 din 04.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2011, din care instanța reține că această sumă a făcut obiectul darului manual de către mama reclamantei. Mai mult, in lipsa unei cereri de intervenție formulate de către aceste instanța nu poate analiza mai mult aceste susțineri.
In ceea ce privește cererea intervenientului privind obligarea pârâtului la plata dublului sumei, instanța reține că cererea a fost formulată in cadrul concluziilor pe fondul cauzei, astfel încât nu va fi analizată, in condițiile in care cercetarea judecătorească era închisă, acesta din urmă fiind ultimul moment procesual in care se puteau formula cereri noi.
Potrivit prevederilor art. 274 C.pr.civ. rezulta ca partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata. La baza obligației de restituire sta culpa procesuala a parții care a căzut în pretenții.
De reținut ca prevederile art. 274 alin. 3 recunosc instanței dreptul de a cenzura cheltuielile de judecata reprezentând onorariu avocat, în situatia în care va constata ca acestea sunt disproporționat de mari fata de activitatea prestata de avocat.
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. instanța nu intervine în contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se menține în integralitate, (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsura onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversa, ținând seama de natura si complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens în jurisprudența CEDO s-a statuat ca partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Ținând seama de elementele prevăzute de alin. 3 al art. 274 C.pr.civ. si anume: activitatea concreta prestata de avocatul reclamantei si limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar, dar si valoarea pricinii, instanța retine ca acesta nu a desfasurat un volum mare de munca pentru executarea mandatului primit de natura sa justifice onorariul perceput în cuantum de 2500 lei pe care îl apreciază ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfasurata.
În acest sens instanța considera ca desfasurarea activitatii menționata în contractul de asistenta juridica implica studierea înscrisurilor existente la dosar si o documentare juridica adecvata pentru apararea intereselor reclamantei si apreciază ca suma de 1000 lei este suficienta pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel ca numai în aceste limite cheltuielile de judecata constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina pârâtului.
Concluzionând instanța apreciază ca pârâtul trebuie sa suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de către reclamantă, urmând ca aceasta din urmă sa suporte diferența dintre onorariul convenit cu aparatorul lor si suma pe care trebuie sa o plătească partea care a căzut în pretenții, respectiv pârâtul.
In ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 746 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, instanța reține că este intemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1746 lei reprezentând cheltuieli de judecată, reținând culpa pârâtului în declanșarea prezentului proces.
In ceea ce privește cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează a o respinge ca neintemeiată, raportta la soluția de admitere a cererii de chemare in judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea privind pe reclamanta Ș. R. A., domiciliată în C., ., nr. 48Bis, jud. D. și pe pârâtul Câță I., domiciliat în ., ., jud. D. și intervenientul D. L. Nicușor, domiciliat în C., ., ., ., jud D..
Dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificar sub nr. 2597/21.10.2004 de BNP Z. A. P. incheiat intre reclamanta Ș. R. A. și intervenientul D. L. Nicușor, in calitate de promitenți cumpărători și pârâtul Cîță I., in calitate de promitent vânzător.
Obligă pârâtul la plata către reclamanta Ș. R. A. a sumei de_ lei, sună ce va fi actualizată cu indicele de inflația la data plății.
Admite cererea de chemare in judecată formulată de reclamantă in contradictoriu cu intervenientul D. L. Nicușor
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1746 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, azi 09.07.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCE/5ex/15.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9894/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9/2013. Judecătoria... → |
|---|
