Contestaţie la executare. Sentința nr. 8658/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8658/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 20509/302/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8658/2014
Ședința publică de la 13 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatorul M. P.-P. DE PE LÂNGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE și pe intimata B. M., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile cauzei și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 06 iunie 2014 și la data de 13 iunie 2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._, contestatorul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimata B. M. a solicitat anularea tuturor actelor de executare începute de B. D. G., L. G. și M. P., în dosarul de executare silită nr. 1158/2012, iar în subsidiar, să se constate că, în baza art. 1 alin.2 din OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, executarea silită începută în cauză este suspendată de drept. De asemenea, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, potrivit dispozițiilor art. 403 alin.1 C.proc.civ..
În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că prin somația nr. 1158 din data de 06 august 2012, B. D. G., L. G. și M. P. a somat P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru îndeplinirea obligațiilor ce-i revin potrivit titlurilor executorii, indicate în somație, reprezentate de sentința civilă nr. 1152 din data de 03.07.2007, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, sentința civilă nr. 43 din data de 14.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 7268 din data de 09.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/63/2007, la cererea creditoarei B. M..
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, contestatorul a arătat că această cerere se justifică pentru înlăturarea unei pagube iminente și care nu s-ar putea înlătura altfel. Contestatorul a învederat că, în ipoteza respingerii prezentei cereri, ar fi blocate conturile de cheltuieli materiale și de cheltuieli de capital, care sunt conturile din care își achită furnizorii de servicii, iar neachitarea furnizorilor de servicii ar presupune blocarea totală a activității sale, atât în plan intern cât și în plan extern. A mai susținut contestatorul că acest blocaj afectează însăși realizarea atribuțiilor instituțiilor, precizând că suspendarea solicitată în cauză este dovedită de prejudiciul imediat și grav ce ar fi suferit de contestator constând în suspendarea activității sale. În plus, suspendarea activității Ministerului P. are drept consecință blocarea sistemului judiciar, lipsirea societății de reprezentantul legal al intereselor sale și, în mod evident, destabilizarea ordinii de drept a statului român.
Pe fondul cauzei, contestatorul a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Ca dovadă a respectării dispozițiilor legale menționate, M. P. în mod benevol a emis Ordinul nr. 96 din 12 aprilie 2010 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-au stabilit termenele și modalitățile de calcul ale sumelor de plată prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din cadrul Ministerului P..
A învederat contestatorul faptul că în anul 2010 executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar era supusă regimului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010. În executarea acestor dispoziții legale a fost adoptată HG nr. 422/2010, virarea efectivă către creditori a unei părți din suma de încasat făcându-se în luna septembrie 2010. Cu această ocazie titlul executoriu dedus judecății a fost executat parțial de bunăvoie, plătindu-se o primă tranșă în luna septembrie 2010, reprezentând un procent de 33% din sumele datorate în baza titlului. Or, B. D. G., L. G. și M. P. a deschis dosarul de executare nr. 1158/2012, în condițiile în care ordonatorii de credite din sistemul justiției în procedura de achitare a creanțelor datorate în baza titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale, nu mai efectuaseră nicio plată din luna septembrie 2010 tocmai datorită lipsei fondurilor, aspect care a și condus la adoptarea OUG nr.71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, în care termenul de executare prevăzut de art. 1 alin.1- 2010-2012, ulterior 2012-2014, respectiv 2012-2016 a fost mai larg decât cel de 18 luni prevăzut de art. III din OUG nr. 75/2008.
Contestatorul a arătat că, față de data pronunțării hotărârilor judecătorești, perioada ianuarie-iunie 2008, rezultă că, în vederea executării titlurilor, debitorului îi era incident termenul prevăzut de art. 1 alin.1 din OUG nr.71/2009 ( în forma inițială), anume intervalul de timp de la pronunțarea acestuia și până în anul 2012, prelungit până în anul 2014, respectiv până în 2016.
A mai învederat contestatorul că în perioada controlului judecătoresc nu a avut prevăzute în buget sume pentru plata titlurilor executorii, însă a întreprins demersuri pe lângă autoritățile publice competente în vederea obținerii sumelor de bani necesare achitării drepturilor bănești acordate prin titluri executorii în favoarea personalului din sistemul justiției, urmare a acestor demersuri fiind emisă HG nr. 257/2012 privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justiției, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ministerului P. și Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii prevăzute de OUG nr.71/2009, iar în cursul lunilor aprilie 2012, respectiv iulie 2012, creditoarea a încasat o parte din sumele stabilite prin titlurile executorii care intră sub incidența OUG nr.71/2009. Prin urmare, M. P. și-a îndeplinit obligațiile de mijloace ce-i incumbau în conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
A menționat contestatorul faptul că prin emiterea somației nr. 1158 din 06 august 2012, executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile Legilor nr. 110/2007 și nr. 92/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cât și pe cele ale OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, în ceea ce privește eșalonarea executării obligațiilor cuprinse în titlurile executorii, acte normative incidente tuturor creanțelor din sistemul bugetar.
S-a arătat că executarea unei creanțe eșalonat, în decursul termenului prevăzut de OUG nr. 71/2009, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. Mai mult, în jurisprudența CEDO s-a statuat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv, în condițiile concrete ale cauzei, respectiv vădita lipsă de fonduri a unității debitoare ( cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskyi împotriva Ucrainei). Totodată, în practica unitară și constantă a Curții Constituționale a României s-a apreciat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, executarea uno icto constituind doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care statul o poate aplica ( Decizia Curții Constituționale nr.188 /02.03.2010). Prin urmare, a precizat contestatorul, nu se poate vorbi de o eventuală incompatibilitate a interpretării Curții Constituționale în raport de interpretarea CEDO, ci atât mai mult cu cât prin Deciziile nr.188 din 02.03.2010 și 712 din 25 mai 2010, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate ridicate împotriva OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, statuând cu forță obligatorie conferită de lege că acestea respectă toate garanțiile procesuale conținute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv art. 6.
A mai menționat contestatorul că nu poate fi vorba de nicio ingerință din partea statului în dreptul de proprietate al creditoarei în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în condițiile în care, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, privarea de un bun, prevăzută de art. 1 din Protocolul Adițional la Convenție, poate fi făcută pentru realizarea unor interese generale de ordin economico-social, ceea ce este de natură să confere statelor semnatare o anumită marjă de apreciere întotdeauna aflată sub controlul Curții Europene. Totodată, privarea de un bun trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. În acest sens, în cauza Beyeler împotriva Italiei, 2000, s-a statuat că restrângerea dreptului este contrară Convenției numai dacă este discriminatorie și insuficient motivată, anume dacă încalcă principiul legalității, care presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, previzibile, precise și nediscriminatorii.
Or, OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, cu modificările ulterioare, răspunde cerințelor de previzibilitate, de precizie, accesibilitate și nediscriminare prevăzute de normele comunitare în materie, modalitatea de executare eșalonată fiind prevăzută de lege și adoptată pe o perioadă determinată, fiind justificată de existența unei situații extraordinare, în sensul art. 115 alin.4 din Constituție, în sensul că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința autorităților statale care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economico-financiară a statului român.
S-a mai arătat că, aplicând principiile statuate în jurisprudența Curții, nu se poate afirma că suspendarea legală a executării reprezintă un refuz de a executa hotărârile judecătorești împotriva statului și nicio întârziere nejustificată în executare.
Contestatorul a menționat că, raportat la argumentele pentru care se solicită executarea creanței, o eventuală executare, altfel decât în temeiurile, condițiile și limitele stabilite de OUG nr. 71/2009, ar fi esențial nelegală și vădit netemeinică fără alocarea de fonduri bănești cu această destinație de la bugetul de stat, deoarece ar viza sumele aflate în conturile cu cheltuielile materiale, cheltuielile de capital și cele de transferuri interne, sume asupra cărora M. P. nu are un drept de dispoziție, în sensul că destinația acestora a fost stabilită prin bugetul adoptat, astfel încât aceasta nu mai poate fi modificată.
Contestatorul a mai învederat că, prin emiterea somației, executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile legale ale art. 379 C.proc.civ.., deoarece creanța nu este certă și lichidă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399-403 C.proc.civ. și OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011.
În baza art. 242, s-a solicitat de către contestator judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: somația din data de 06.08.2012 emisă de B. D. G., L. G. și M. P., în dosarul de executare silită nr. 1158/2012, adresă P. de pe lângă Tribunalul D. din data de 23.08.2012.
A fost atașat dosarul de executare nr. 1158/2012 al B. D. G., L. G. și M. P.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5079 din data de 31.05.2013, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 28.06.2013, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 5 și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 08.07.2013, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 13.09.2013, instanța a dispus citarea contestatoarei cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se judece cu terțul poprit P. de pe lângă Tribunalul D., având în vedere cadrul procesual obligatoriu la soluționarea contestației la executare, la dosar fiind comunicat răspunsul contestatorului.
Prin sentința civilă nr._/18.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, instanța a admis excepția inadmisibilității formulării contestației la executare în condițiile lipsei coparticipării procesuale pasive, s-a respins contestația la executare ca inadmisibilă și s-a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
Prin decizia civilă n. 343 din data de 11.03.2014, instanța de control judiciar a admis recursul formulat de contestatorul M. P.-P. DE PE L. INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr._ din 18.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. M., având ca obiect contestație la executare, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 20.03.2014, sub nr._ * .
La termenul de judecată din data de 30.05.2014, contestatorul prin reprezentant a precizat că în prezenta cauză se contestă actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1158/2012 al B. D. G., L. G. și M. P..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1152 din data de 03.07.2007, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție, s-a dispus obligarea pârâților M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C., P. de pe lângă Tribunalul D. să plătească intimatei din prezenta cauză, B. M., o despăgubire în sumă brută de 1700 RON egală cu stimulentul financiar acordat judecătorilor și procurorilor cu vechime între 0-3 ani prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005/, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație la momentul plății efective, s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului P. pe anul 2007, care să includă alocare a sumelor ce reprezintă despăgubirile acordate prin prezenta hotărâre.
Prin sentința civilă nr. 43 din data de 14.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. M., intimata din prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâții M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, M. Economiei și Finanțelor, P. de pe lângă Tribunalul D., Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și P. de pe lângă Curtea de Apel C. și s-a dispus obligarea pârâților P. de pe lângă Tribunalul D. și P. de pe lângă Curtea de Apel C. la plata despăgubirilor constând în sporul de 50% din salariul brut lunar pe perioada 1 septembrie 2007 până în prezent și în viitor, sumă reactualizată cu coeficientul de devalorizare monetară la care să se adauge și dobânda legală, s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a dispus obligarea acestuia să aloce fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 7268 din data de 09.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/63/2007,
s-a admis recursul formulat de intimata B. M. și alții împotriva sentinței civile nr. 94 din data de 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2007, s-a modificat sentința, în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de B. M. și alții și au fost obligați M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C., P. de pe lângă Tribunalul D., M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT, M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DNA să plătească acestora sporul de confidențialitate în procent de 15% pentru perioada 24.05._09, proporțional cu timpul efectiv lucrat în cadrul unităților pârâte, sume de vor fi reactualizate la data plății în raport de data fiecărei scadențe lunare.
Intimata a solicitat la data de 02.05.2012 executarea silită a titlurilor executorii menționate anterior, formându-se dosarul de executare nr. 1158/2012 al B. D. G., L. G. și M. P..
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._/4/2012, s-a încuviințat executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 1158/2012 al B. D. G., L. G. și M. P. la cererea creditoarei B. M., împotriva debitorului M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de 06.08.2012, B. D. G., L. G. și M. P., a emis o somație prin care a pus în vedere debitorului M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că în cazul în care se află în situația premisă prevăzută de art. 2 din OG nr. 22/2002, în termen de 6 luni de la data primirii, înmânării, afișării prezentei, să dispună luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă potrivit dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1152 din data de 03.07.2007, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, sentința civilă nr. 43 din data de 14.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, decizia civilă nr. 7268 din data de 09.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/63/2007.
În cadrul dosarului de executare, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă pentru calcularea drepturilor bănești datorate creditoarei B. M. conform titlurilor executorii menționate anterior.
La data de 10.10.2012, B. D. G., L. G. și M. P. a întocmit procesul-verbal de cheltuieli de executare, prin care s-a constatat că pe lângă plata sumei de 92.916 lei, debitorul are de achitat suplimentar cheltuieli de executare, rezultând un debit total de 101.234, 76 lei.
La aceeași dată, B. D. G., L. G. și M. P. a emis adresa de poprire către P. de pe lângă Tribunalul D., prin care i-a pus în vedere interdicția de a plăti debitorului M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, suma de 101.234,76 lei reprezentând debit, plus onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare, în măsura în care există disponibilități bănești în toate conturile pe care debitoarea la are deschise la această unitate, urmând ca în termen de 15 zile de la data comunicării să trimită executorului judecătoresc dovada indisponibilității sumelor menționate și virarea acestora în contul de consemnări. De asemenea, s-a emis adresă către M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care i s-a adus la cunoștință că s-a înființat poprire asupra conturilor bancare deținute la P. de pe lângă Tribunalul D., până la concurența sumei de 101.234,76 lei reprezentând debit, plus onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare, potrivit titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 1152 din data de 03.07.2007, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, sentința civilă nr. 43 din data de 14.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, decizia civilă nr. 7268 din data de 09.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/63/2007.
În cauza de față, astfel cum s-a precizat la termenul de judecată din data de 30.05.2014, contestatorul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimata B. M. a solicitat anularea tuturor actelor de executare începute de B. D. G., L. G. și M. P., în dosarul de executare nr. 1158/2012, iar în subsidiar, să se constate că, în baza art. 1 alin.2 din OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, executarea silită începută în cauză este suspendată de drept, invocând încălcarea dispozițiilor OG. nr. 22/2202 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cât și pe cele ale OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011, în ceea ce privește eșalonarea executării obligațiilor cuprinse în titlurile executorii.
Instanța apreciază ca fiind întemeiată contestația la executare, astfel cum a fost precizată, deoarece procedura de executare demarată la cererea intimatei în dosarul de executare nr. 1158/2012 al B. D. G., L. G. și M. P. nu vizează o creanță exigibilă, față de incidența dispozițiilor OUG nr. 71/2009.
Astfel, titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 1152 din data de 03.07.2007, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, sentința civilă nr. 43 din data de 14.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, decizia civilă nr. 7268 din data de 09.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel C.- Secția a II-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/63/2007 vizează acordarea de unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și cad sub incidența dispozițiilor OUG nr. 71/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 71/2009, în forma inițială, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură care începe astfel: în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu, în anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu, în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
Conform dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 71/2009 modificată prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014, se plătește 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2015, se plătește 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2016, se plătește 35% din valoarea titlului executoriu,
Potrivit alin.2 al art. 1 din același act normativ, în cursul termenului prevăzut la alin.1, orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
Obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitor constă în menținerea stabilității economice a țării. Astfel, în preambulul actului normativ s-a motivat măsura dispusă prin consecința imposibilității menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
Or, în cauză, debitorul contestator a făcut aplicarea actului normativ menționat anterior care dă posibilitatea de a plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp, din actele depuse de contestator rezultând că titlul executoriu a fost executat parțial, achitându-se tranșa legală de 5% pentru anul 2012.
Instanța reține că dispozițiile OUG nr. 71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta. Astfel, deși în cauză există o ingerință în dreptul creditoarei la un bun în accepțiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o asemenea ingerință este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general. Mai mult, dreptul de proprietate al intimatei asupra bunului reprezentat de creanța împotriva statutului nu este negat, obligația efectuării plății din titlul executoriu nefiind stinsă, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp, iar creditoarea va beneficia la data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
În acest sens, instanța are în vedere și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza " D. și alții împotriva României", prin care s-au respins ca neîntemeiate cererile reclamanților care invocau încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil privitoare la dreptul la proprietate, motivat de faptul că autoritățile interne au refuzat să pună de îndată în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne prin care se recunoșteau drepturi salariale.
Curtea a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Față de cele expuse, instanța va admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 1158/2012 de B. D. G., L. G. și M. P..
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța îl va respinge ca rămas fără obiect.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimata B. M., cu domiciliul în C., ., nr. 49, ., .
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 1158/2012 de B. D. G., L. G. și M. P..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red. Tehnored.A.C.
4ex./ 2 ex..>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7829/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria... → |
|---|
