Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 7335/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr._
Ședința Camerei de Consiliu din data de 15.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte: M. I.-judecător
Grefier: G. D.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii cauzei civile privind pe contestatorii M. G. și M. M. și pe intimații G. D. și G. C.- M., având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile asupra acțiunii de față au avut loc în ședința publică din data de 08.10. 2014, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată - parte integrantă din prezenta sentință -, când instanța a amânat pronunțarea la data de 15.10.2014, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 27.02.2014, sub nr._, contestatorii M. G. și M. M. au chemat în judecată pe intimații G. D. și G. C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța admiterea contestației la executare împotriva - ÎNCHEIERII și SOMAȚIEI nr. 1028/07.02.2013 dată de B.E.J. I. C.-F., privind încuviințarea executării silite potrivit încheierii nr._/30.12.2013 a Judecătoriei C. în dosarul nr._/215/2013.
Admițând contestația și anulând formele de executare, solicită să se dispună restituirea taxei de timbru și intimații să fie obligați să le plătească cheltuielile de judecată pe care vor face cu acest proces.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorii arată că prin încheierea nr._/ 30 decembrie 2013, Judecătoria C. a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. I. C.-F. și a dispus încuviințarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.06.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010, și a deciziei civile nr. 189/11.04.2012 a Tribunalului D. din același dosar civil.
Motivele contestației:
1. Intimații-creditori prin executorul judecătoresc au procedat cu rea credință asupra executării propriu-zise în cauză, obligațiile impuse prin titlurile executorii fiind executate de bunăvoie încă din luna octombrie/2013;
2. Cheltuielile de executare în cuantum de 1.124 lei stabilite prin încheierea atacată și indicate de asemenea în somația atacată sunt nejustificate,
1. Se arată că în fapt, contestatorii, în calitate de debitori, și-au însușit de bunăvoie, obligațiile impuse prin sentința civilă nr._/20.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, și a deciziei civile nr. 189/11.04.2012 a Tribunalului D. din același dosar civil, încă din luna octombrie/2013 respectiv înainte de formularea cererii creditorilor privind încuviințarea executării silite in dosarul nr._/215/2013 ai Judecătoriei C., creditorii - vecinii lor, având cunoștiință de acest fapt.
Arătă că în cursul lunii octombrie/2013, au construit un nou coș de fum al centralei termice și l-au reamplasat, cu respectarea indicațiilor impuse prin titlurile executorii menționate, respectiv:
- spațiul supus discuției are ușă metalică și o fereastră cu ramă metalică;
- coșul de fum de la centrală este dotat cu nișă pentru curățire și racordarea canalului de fum al cazanului la coșul de fum este realizată sub un unghi de aprox. 30 grade;
- înălțimea totală a coșului de fum este de ll,25m, pornind de la înălțimea de lm față de sol (10,25m+lm) fiind supraînălțat peste cota cea mai înaltă de 8,47m a clădirii vecinilor G.;
- coșul de fum are montate elemente de prindere pentru a nu cădea la apariția fenomenelor meteorologice;
- gura de evacuare a coșului de fum a fost prevăzută cu dispozitiv de protecție contra scânteilor, respectiv cu grătar de sârmă;
- coșul de fum este prevăzut cu căciulă de protecție.
In dovedirea celor precizate mai sus, atașează raportul de constatare, întocmit de expert tehnic A. M. Luciea în data de 10.02.2014.
Menționează că respectivul coș de fum al centralei termice a fost construit și amplasat în luna octombrie /2013, vechiul coș fiind desființat în luna martie /2013.
De asemenea arătă că, creanța de 768,00 lei, indicată în actele de executare, reprezintă diferența rămasă neachitată până în prezent a cheltuielilor de judecată stabilite prin titlurile executorii în cauză.
Așa cum indică și executorul judecătoresc, din totalul acestor cheltuieli de judecată (2.218) au achitat până în prezent suma de 1.450 lei, rămânând doar diferența de 768,00 lei, bani pe care urma să îi achite, urmând însă a stabili o corecție a acestui debit, pentru faptul că, în urma soluționării altei contestații la executare privind executarea acelorași obligații (sentința civilă nr._/31.10.2013 a Judecătoriei C. în dosarul nr._/215/2013) prin care ni s-a admis contestația, intimații G. au fost obligați către contestatori la plata sumei de 194.00 lei -cheltuieli de judecată.
Așadar, contestatorii susțin că nu au dovedit nici rea credință în achitarea debitului de 768,00 lei și nici nu au declarat că nu ar fi dispuși să achite această diferență, urmând a corecta doar soldul în sensul scăderii acestuia cu 194,00 lei, pentru a stabili un debit real de 574,00 lei.
Se pare însă că, intimații-creditori prin executorul judecătoresc, insistă a-și justifica niște cheltuieli suplimentare, dar fără a proceda la o executare propriu-zisă și în mod neadevărat invocând nerespectarea de bunăvoie de către contestatori a titlurilor executorii în cauză.
2. Având în vedere atât reaua credință a intimaților privind obligarea lor la ceva ceea ce au executat deja de bunăvoie și urma să executăm prin înțelegere și plata diferenței creanței de 768,00 lei, cât și faptul că cheltuielile de executare în cuantum de 1.124 lei stabilite prin încheierea atacată sunt ireale raportate la efectiva executare ce nu există, solicită să se constate că aceste cheltuieli de executare sunt nejustificate.
Astfel, potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000 republicată precum și Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 astfel cum a fost modificat, „onorariul maxim exte de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite" iar potrivit Anexei la OMJ/2006 privind onorariile minimale și maximale, ""pentru creanțele în valoare de peste 500 lei, dar până la 1.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 50 lei plus un procent de 5% din suma care depășește 500 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite", or, executorul judecătoresc dacă la creanța de 768,00 lei ar fi perceput un onorariu maxim de 10% ar fi trebuit să stabilească un onorariu maxim de 80 lei, ci nu de 800 lei, nemailuând în calcul reducerea cu 50% în funcție de veniturile debitorului și faptul că în realitate debitorii urmau să achite de bunăvoie și acest debit. Totodată:
- suma de 100 lei reprezentând taxe poștale, o apreciează total nejustificată, având în vedere că actele de executare întocmite au fost transmise prin poștă în aceeași localitate. Este adevărat că, potrivit Anexei la Ordinul ministrului justiției arătat mai sus privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, notificarea și comunicarea actelor de procedură se încadrează între onorarii de la 20 la 400 lei., dar suma de 100 lei stabilită în cauză, este pe deplin nejustificată având în vedere complexitatea redusă a procedurii de comunicare, că în cauză a fost efectuată o primă și singură somație, respectiv comunicare prin poștă către debitori, altfel spus ar fi fost suficient un onorariu apropiat către limita minimă menționată; suma de 200 iei - reprezentând consultanță întocmire forme executare, este raportată la limita maximă prevăzută în același Ordin, astfel dacă onorariul pentru respectiva consultanță trebuie să fíe perceput între 20 și 200 lei, în cauză, executorul judecătoresc a considerat că a depus un maxim efort...sau poate doar pentru că a mai încercat anterior și fără succes a exagera aceste cheltuieli, a reluat procedura însă tot fără acoperire legală.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 669 alin. (4) NCPC, solicită ca instanța de executare să cenzureze aceste cheltuieli cu aplicarea corespunzătoare a art. 451 alin. (2) și (3) NCPC.
Constatând că, executarea silită propiu-zisă poate fi considerată ca rămasă fără obiect prin executarea obligației de bunăvoie de către debitori, potrivit art. 669 alin. (2) teza a Il-a NCPC „..., în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite"; cu atât mai mult când această obligație a fost executată de bunăvoie înainte de formularea cererii privind încuviințarea silită -în cauză, creditorii prin executorul judecătoresc, promovând o astfel de cerere doar cu scopul vădit de a mai obține niște sume de bani pentru așa-zisa executare silită –consideră că actele de executare urmează a fi anulate.
In drept, își întemeiază contestația pe dispozițiile NCPC: art. 711 alin. (1) și (2), art. 714 alin. (1) și (3) și art. 719 alin. (1) și (5).
In dovedire, atașăm în copie conformă cu originalul următoarele înscrisuri; încheierea și somația de plată nr. 1028/E/2013 / 07.02.2014 B. I. C. F.; încheierea nr._/30.12.2013 a Judecătoriei C. în dosarul nr._/215/2013; sentința civilă nr._/20.06.2011 a Judecătoriei C. în dosarul nr._/215/2010; decizia civilă nr. 189/11.04.2012 a Tribunalului D. în dosarul nr._/215/2010; sentința civilă nr._/31.10.2013 a Judecătoriei C. în dosarul nr._/215/2013;raport de constatare tehnică / 10.02.2014, dovada achitării taxei de timbru în sumă de 60,00 lei.
La data de 18.06.2014 intimați G. D. și G. C. au depus întâmpinare prin care au solicita respingerea contestatiei, in principal ca tardiva si in subsidiar, ca nefondata.
Au invocat excepția tardivității contestației la executare raportata la cheltuielile de executare stabilite de către executor.
Incheierea prin care executorul stabilește cheltuielile de executare poate fi atacata cu contestație la executare de către partea adversa in termen de 5 zile de la comunicare, iar încheierea executorului judecătoresc prin care sunt stabilite cheltuielile de executare reprezintă titlu executoriu.
Iar pe fondul contestației, au solicitat având in vedere disp.art.669 C. alin. 1,in care se precizează expres ca partea care solicita îndeplinirea unui act sau altei activități care interesează executarea silita este obligată sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop.
Au mai aratăt că, asa cum rezulta din ÎNCHEIEREA nr._-30.12.2013 privind încuviințarea executării silite in dosar_/215/2013, au formulat cerere la executorul judecătoresc privind continuarea executării, inca de la data de 16.12.2013, emițându-se încheiere de către executor privind înregistrarea cererii si deschiderea dosarului de executare nr.l028/E/2013.
Așadar, contestatorii nu au executat de buna voie, nici după acea data, așa cum susțin in contestatie, pentru a putea beneficia de disp.art.669 alin.2 teza a doua C..
Solicită obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe excepția tardivității contestației la executare silită împotriva încheierii de stabilire a cheltuielile de executare, invocată de intimați prin întâmpinare:
În temeiul titlurilor executorii constând în sentința civilă nr._/20.06.2011 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2010, și a deciziei civile nr. 189/11.04.2012 a Tribunalului D., din același dosar civil, B. I. C. F. a întocmit dosarul de executare nr 1028/E/2013, la cererea intimaților formulată la data de 13. pe numele contestatorilor M. G. și M. M..
Prin încheierea nr 1028 din data de 07.02.2014, executorul judecătoresc a stabilit suma de 1124 lei cheltuieli de executare în sarcina debitorilor.
Potrivit dispozițiilor art 656 alin 3 din NCPC coroborat cu art .714 alin 2 din același act normativ, contestația împotriva încheierii executorului judecătoresc, mai sus indicată, se face în termen de 5 zile de la comunicare.
În speță, încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare a fost comunicată contestatorilor la data de 13.02.2014, fapt ce rezultă din dovezile de înmânare depuse la dosar, iar contestația a fost formulată la data de 27.02.2014, cu depășirea termenului legal.
Față de cele mai sus reținute, instanța va admite excepția tardivității contestației la executare silită împotriva încheierii de stabilire a cheltuielile de executare, invocată de intimați prin întâmpinare, și, pe cale de consecință, va respinge capătul de cerere al contestației la executare silită împotriva încheierii de stabilire a cheltuielile de executare, ca tardiv formulat.
Pe fond, instanța reține că prin somația nr 1028/07.02.2014, emisă de B. I. C. F., în dosarul de executare nr 1028/E/2013, contestatorii au fost somați ca în termen de 10 zile de la comunicare să se conformeze întocmai titlului executoriu în sensul de a dota coșul de fum cu nișă pentru curățire, racordarea canalului de fum al cazanului la coșul de fum sub un unghi de 30 de grade,, montarea unei uși metalice și a unui geam metalic și plata sumei de 768 lei reprezentând diferență cheltuieli de judecată, și 1124 lei, cheltuieli de executare.
Din înscrisurile depuse la dosar de către contestatori, respectiv raportul de expertiză întocmit la data de 10.02.2014 de experta A. M. L., rezultă că după primirea somației debitorii s-au conformat în parte cu privire la obligațiile rezultate din titlul executoriu.
Contestatorii nu au făcut dovada că la data întocmirii dosarului de executare silită pe numele lor, ei și-ar fi îndeplinit de bună voie toate obligațiile din titlul executoriu, respectiv se constată că debitorii în mod nejustificat nu au înțeles să achite cheltuielile de judecată, motiv pentru care plata acestora s-a făcut prin poprire și nu de bună voie cum susțin aceștia.
Pe de altă parte, se constată că aceștia nu au dovedit în nici un mod că ar fi formulat la executorul judecătoresc o cerere de compensare a cheltuielilor de judecată raportat la creanța pe care intimații le-o datorează prin hotărârea pronunțată în dosarul_/215/2013 al Judecătoriei C.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că actele de executare atacate sunt în mod legal emise de executorul judecătoresc și va respinge contestația la executare formulată împotriva acestora ca neîntemeiată.
În temeiul art 453 NCPC, va obliga pe pe contestatori către intimați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța nr 1/11.07.2014 depusă în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția tardivității contestației la executare silită împotriva încheierii de stabilire a cheltuielile de executare, invocată de intimați prin întâmpinare
Respinge capătul de cerere al contestației la executare silită împotriva încheierii de stabilire a cheltuielile de executare, ca tardiv.
Respinge contestația la executare silită privind încheierea și somația nr 1028/07.02.2014 a B. I. C. F., formulată de contestatorii: M. G. și M. M., domiciliați în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimații: G. D. și G. C.- M., domiciliați în C., ., județul D. ca neîntemeiată.
Obligă pe contestatori către intimați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10. 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. G. D.
Red. M.I./Tehnored.GD.
6 ex/05.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2521/2014.... | Anulare act. Sentința nr. 4861/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
